Si mamele voteaza!

A venit si momentul mult asteptat! Maine Camera Deputatilor voteaza propunerea de modificare a ordonantei privind cresterea copilului. Initiativa Mamelor sustine intru totul acest proiect si incurajeaza toate mamicile sa ne scrie si sa ne spuna parerea lor despre acest subiect!

Pana acum ne-au scris multe dintre voi. Subiectul e deja fierbinte si asteptam cu toatele rezultatul votului de maine. Speram ca proiectul va fi adoptat si se va face, in sfarsit dreptate.

Multe dintre voi, dragi mamici ne-ati povestit despre nemultumirile pe care le aveti si ne-ati cerut ajutorul. Vocile voastre trebuie auzite de cei in masura sa ia decizii si sa voteze.

Mirela din Iasi, functionar public, a nascut un baietel si datorita problemelor financiare a revenit la serviciu dupa numai 6 luni de la nastere. Conform art. 55 din Contractul Colectiv de Munca la nivel National pe anii 2007 – 2010, a solicitat sa i se acorde un salariu mediu net pe unitate. A fost refuzata pe motiv ca institutia la care lucreaza nu are un Contract Colectiv de Munca pe Ramura.

Credem ca situatia Mirelei depinde in mare masura de angajator, care nu de putine ori se folosesc de tot felul de subterfugii si motive sa obtina cat mai mult de pe urma angajatilor sai. Sfatul nostru este ca Mirela sa discute cu un avocat specializat pe probleme de munca, pentru ca, atata timp, cat ea lucreaza la stat si in lipsa unui Contract Colectiv de Munca pe ramura, institutia ar trebui, in mod normal, sa aplice prevederile stipulate in Contractul Colectiv de Munca la nivel national, ce prevede acest ajutor.

O alta mamica, insarcinata in 4 luni ar dori sa stie daca va beneficia de indemnizatie pentru cresterea copilului, in conditiile in care a avut o intrerupere de activitate pe o perioada de o luna. Doreste sa stie in ce masura va fi afectata de acest lucru.

Pentru a putea face o evaluare a situatiei trebuie sa cunoastem exact care este motivul intreruperii activitatii (suspendare sau incetare), deoarece acest aspect determina daca mamica are sau nu dreptul la indemnizatie. Este un caz special si poate fi rezolvat numai de catre Directia de Munca si Protectie Sociala din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, de pe raza judetului in care mamica locuieste. Aceasta Directie are un cabinet juridic dedicat care va trebui sa evalueze indeplinirea conditiei necesare pentru a putea beneficia de indemnizatie: existenta a 12 luni de activitate anterior nasterii copilului, in care salariata a realizat venituri impozabile, potrivit Codului Fiscal.

Madalina, mamica unui bebelus de 6 luni a fost nevoita si ea sa se intoarca la serviciu, deoarece indemnizatia pe care o primeste din partea statului nu o ajuta prea mult. Vrea sa stie daca, in cazul in care proiectul de modificare a ordonantei privind indemnizatia pentru cresterea copilului va fi adoptat maine de Camera Deputatilor, se va putea intoarce in concediu de maternitate. Aceeasi intrebare ne este adresata si de Irina, care se afla in aceeasi situatie.

Un raspuns la aceasta intrebare vom putea avea numai dupa ce vom afla rezultatul votului in Parlament si data la care noile prevederi vor intra in vigoare. In general aceste prevederi nu sunt aplicabile imediat, ci numai dupa publicarea in Monitorul Oficial a noului act legislativ.

Sunt mult mai multe probleme cu care mamicile se confrunta, insa cea mai fierbinte dintre ele este cea a indemnizatiei pentru cresterea copilului. Vom vedea maine care va fi rezultatul.

Scrieti-ne, dragi mamici, pentru ca ACUM e momentul sa ne facem auzite!

Indemnizatia pentru mame ar putea deveni 85% din media veniturilor din ultimul an

Informatii noi: miercuri vom afla daca propunerile de modificare ale Legii privind indemnizatia pentru cresterea copilului vor fi adoptate de Camera Deputatilor.

Deputatii au adoptat pe articole, luni, un proiect de lege care prevede ca indemnizatia pentru mamele care sunt in concediu de materintate sa se calculeze la 85 % din media veniturilor din ultimele 12 luni. Proiectul de lege a fost initiat de 12 senatori si deputati si vine in sprijinul mamelor care realizeaza venituri salariale mari. Cu acceptul ministerului Muncii, initiativa a fost dezbatuta si aprobata pe articole, urmand ca miercuri sa fie supusa la vot.

Initativa legislativa prevede ca persoanele in concediu pentru cresterea copilului pot primi, la alegere, pe o perioada de doi ani, o indemnizatie lunara de 600 de lei "sau, optional, in cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni".Proiectul de lege vine in sprijinul mamelor care realizeaza venituri salariale mari si a fost votat pe articole cu acceptul ministerului Muncii.

Prezent la dezbateri, ministrul Muncii, Mariana Campeanu, a declarat ca Guvernul este de acord cu acest proiect de lege pentru ca nu afectează serios finantele statului.

"Am venit special sa apar aceasta lege pentru ca am facut o analiza a surselor de sustinere. Din 1.900.000 de femei ce contribuie la bugetul asigurarilor sociale, doar 20% au venituri peste salariul mediu. Efortul bugetar este minim si nu cred ca este un potential pericol pentru bugetul de stat", a declarat Campeanu.

Proiectul de lege este initiat de de 12 deputati si senatori si urmeaza a fi supus la votul final in sedinta de miercuri. Camera Deputatilor este forul decizional.
Sursa: Hotnews

Mai multe despre indemnizatia mamelor aici.

Mamicile din Romania o duc greu

Multumim tuturor mamicilor care au raspuns la sondajul gazduit pe blogul nostru. Ne-au ajutat sa ne dam seama ca principala problema cu care se confrunta mamele in Romania este situatia financiara dificila (mentionata de 53% dintre respondente) urmata de lipsa de emancipare si de incredere a mamelor in societatea romaneasca (un lucru reclamat de peste 16% dintre mamicile care au participat la sondajul online). 14% dintre mamici au votat si inegalitatea de sanse care le dezavantajeaza in Romania.
Cu alte cuvinte statutul de mama este intr-atat de ingrat la noi in tara incat ne obliga la a nu ne gandi mai departe de ziua de maine. Mamicile sunt preocupate sa faca fata problemelor financiare si sa-si creasca cat mai decent copiii. Nu mai ramane timp sau energie pentru emancipare, pentru afirmarea mamelor in familii si de aici mai departe in comunitate si in societate. Mamele par condamnate sa se descurce in liniste fara sprijinul cuiva. Iar problemele mamicilor sunt unele incompatibile cu o societate moderna, cu standarde de viata normale. Maternitatea reprezinta o problema in sine. Decizia de a avea un copil este dificila si implica foarte multe calcule de oportunitate. Perioada sarcinii si apoi cea a ingrijirii noului nascut le aduce pe mamele din Romania in contact cu deficientele sistemului de sanatate publica, acolo unde normalitatea costa scump. Cresterea unui copil cu o indemnizatie de 800 RON pe luna este o imposibilitate pentru majoritatea mamicilor asa ca cele mai multe dintre ele se intorc la lucru si se lovesc de problema ingrijirii copiilor. Si chiar daca reusesc cumva sa-si vada copiii trecuti de primii ani, mamele ajung la noi si noi probleme ...intra in cercul vicios al sistemului local de invatamant, cu problemele de a gasi gradinite si scoli unde sa isi poata trimite cu incredere micutii.

Nu este de mirare ca mamicile nu sunt deloc vizibile in societate. Consumate de atatea probleme, ele nu mai au timp sa se ocupe de promovarea unor teme de interes pentru ele, nu mai sunt reprezentate, iar deciziile in favoarea lor se lasa mereu asteptate.

Speram ca Initiativa mamelor sa poata schimba in sfarsit ceva. Dragi mamici, scrieti-ne! Nici nu stiti cat de mult ne incurajeaza mesajele voastre de sustinere si cata nevoie avem de parerile voastre pentru a ne pune in practica ideile si proiectele. sa mergem mai departe impreuna!

Duceţi la medic copiii cu deviaţii la coloană

Dragi mamici,

Specialistii in ortopedie pediatrica ne atrag atentia asupra unui fapt deloc de neglijat: avem cei mai multi copii cu scolioza din Europa: peste 13.000 de copii din Romania sufera de aceasta boala (au coloana deformata in forma de "S"), de aceea sfatul medicilor si al nostru este acela ca parintii sa fie atenti si sa urmareasca pozitia coloanei vertebrale a micutilor si de indata ce observa denivelari sau deivatii, sa se prezinte la medicul specialist, pentru ca diagnosticarea tarzie sau incorecta reprezinta riscuri majore ce fac recuperarea greoaie si extrem de traumatizanta.

Iata stirea pe larg:

Peste 13.000 de copii din România suferă de scolioză (au coloana deformată în formă de „S“), ceea ce ne situează pe primul lor în Europa, avertizează specialiştii în ortopedie pediatrică. Aceştia ţin să precizeze că boala nu este un rezultat al poziţiei incorecte în bancă sau al ghiozdanului prea greu pe care micuţii îl poartă în spate, confuzie pe care o fac inclusiv medici de familie.

În multe cazuri, micuţii ajung la specialişti în stadii avansate ale bolii, ceea ce complică mult tratamentele. În acest moment, peste 300 de copii se află pe listele de aşteptare pentru a fi operaţi de scolioză. Un rol important în depistarea deformaţiilor coloanei vertebrale îl au şi părinţii, care trebuie să meargă cât mai repede la medic dacă observă că micuţii au deviaţii sau denivelări ale coloanei.

„Boala se depistează târziu sau incorect“

„Suntem ţara cu cei mai mai mulţi bolnavi de scolioză din Europa. De vină nu este decât diagnosticarea târzie sau incorectă a bolii. O mare problemă în România o reprezintă prejudecăţile din lumea medicilor. Multă lume crede că scolioza este cauzată de o poziţie incorectă în bancă sau de ghiozdanul prea greu. Nimic mai neadevărat. Scolioza nu o face decât cel programat genetic să o facă“, a declarat Mihai Jianu, preşedintele Societăţii Române de Ortopedie şi Traumatologie Pedriatică (SROTP), într-o conferinţă de presă care a avut loc la Târgu-Mureş, unde se desfăşoară Congresul SROTP.

Birocraţia „răpeşte“ dreptul la operaţie

Specialiştii spun că numărul mare de scolioze congenitale (genetice) este favorizat de condiţiile precare de viaţă la gravide, însă, în cele mai multe cazuri, cauzele nu sunt cunoscute.

„Cel mai grav este că pacienţi care prezintă scolioze ce debutează în primii ani de viaţă trec de perioada optimă de intervenţie operatorie şi ajung la noi cu scolioze de peste 100 de grade, în care operaţiile sunt laborioase, cu risc mare de deces şi paralizii“, afirmă medicul Gheorghe Burnei, şeful Secţiei de Ortopedie de la Spitalul „Marie Curie“ din Bucureşti, unde sunt operaţi de scolioză în jur de 60 de copii anual. Medicul confirmă faptul că ghiozdanul nu cauzează boala: „Un ghiozdan prea greu, purtat pe un singur umăr, poate să grăbească un pic evoluţia bolii la un copil predispus să facă scolioză, însă nu o declanşează“.

În funcţie de stadiul bolii, scolioza se tratează prin kinetoterapie, prin purtarea unui corset sau cu operaţie, care poate dura şi opt ore şi este extrem de traumatizantă. Intervenţia constă în implantarea unor piese metalice (şuruburi, tije) în coloana vertebrală pentru corectarea poziţiei coloanei.

În acest moment, pe listele de aşteptare se află peste 300 de copii care au nevoie de o astfel de operaţie, din cauza faptului că prin casele de asigurări se decontează un număr limitat de operaţii. „E păcat pentru copii pentru că ajung în faze în care nu mai pot fi operaţi“, mai spune ortopedul Mihai Jianu.

Astfel de intervenţii pentru scolioze se fac în Bucureşti, la Iaşi şi la Târgu- Mureş, dar şi în spitale pentru adulţi.

APEL CĂTRE PĂRINŢI

Duceţi la medic copiii cu deviaţii la coloană

„Părinţii care au copii între 1 şi 10 ani (perioada de debut a scoliozei) trebuie să fie atenţi şi să urmărească poziţia coloanei vertebrale a acestora. Dacă simţiţi denivelări sau deviaţii, prezentaţi-vă cu micuţul la un medic specialist pentru un consult“, vă sfătuieşte ortopedul Gheorghe Burnei, de la Spitalul „Marie Curie“ din Bucureşti. Medicul le recomandă părinţilor să fie atenţi şi la poziţia în care stau umerii copiilor (ar trebui să fie la acelaşi nivel) şi bazinul (nu ar trebui să fie în poziţie oblică), pentru că şi aceste semne pot indica faptul că micuţii au probleme la nivelul coloanei vertebrale.

Sursa: Evenimentul Zilei

Judecătoarea-mămică a convins statul să o despăgubească

Dragele noastre,

Stiri precum cea de mai jos nu pot decat sa ne dea sperante ca se pot intampla si lucruri bune in tara noastra. Felicitam mamica pentru curajul ei de a-si fi aparat drepturile in fata celor care le incalca, fie ele chiar si institutiile statului.

Iata si stirea:

O judecătoare din Bucureşti, tânără mămică, a dat în judecată statul, în luna martie anul acesta, fiind nemulţumită de cuantumul indemnizaţiei de creştere a copilului. Ea a solicitat daune morale şi şi-a motivat pretenţiile prin faptul că, din cauza indemnizaţiei mici de creştere a copilului, nu a putut beneficia de tot concediul prevăzut de lege, respectiv doi ani. Întrucât cele câteva milioane prevăzute de lege nu îi ajungeau pentru creşterea copilului şi pentru întreţinerea sa, judecătoarea a trebuit să renunţe la concediu şi s-a dus la muncă. Instanţa i-a acordat despăgubiri în valoare de 10.000 RON. Mai multe mame judecătoare de la Tribunalul Olt au sesizat, anul trecut, Consiliul pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Ele au invocat faptul că legea le discriminează prin faptul că, deşi au venituri salariale mai mari, primesc aceeaşi indemnizaţie de creştere a copiilor ca şi mamele care câştigă mai puţin. CNCD le-a dat dreptate, constatând următoarele: „Acordarea in­dem­nizaţiei pentru creşterea co­pi­lului în vârstă de până la 2 ani, în cuantumurile prevăzute pentru magistraţi constituie un tratament discriminatoriu, nejustificat de un scop obiectiv şi legitim (…) Statul încalcă principiul tratamentului egal atunci când pe parcursul elaborării legilor sau a aplicării acestora distinge între persoane care sunt în situaţii analoage, respectiv atunci când în procesul de elaborare a legilor sau a aplicării acestora nu ia în considerare diferenţele efective între acestea”. În plus, CNCD recomandă ministerului să promoveze un proiect de act normativ prin care să se modifice această indemnizaţie, pornind de la contribuţia beneficiarilor acesteia.

Info plus:
Ministerul îşi face lege proprie: Un proiect de act normativ pus pe site-ul Ministerului Justiţiei prevede ca pe perioada de creştere a copilului, mamele - judecă­toare, procuroare, grefiere - să primească o indemnizaţie lunară de 75 % din salariu.

Sursa: Gandul

Promitem sa va tinem la curent cu tot ceea ce se intampla pe marginea indemnizatiei maternale. De altfel am mai scris pe aceasta tema si aici. Mutumim tuturor mamicilor pentru comentarii.

Mâncarea interzisă, strecurată în ghiozdan

Dragele noastre,

Revenim la un subiect despre care am mai vorbit aici. Se pare ca nici autoritatile, nici medicii nu reusesc sa ii determine pe parinti sa adopte si sa respecte pentru micutii lor un stil de alimentatie sanatos, bazat pe alimente sanatoase si variate. E trist ca parintii nu constientizeaza riscurile la care isi supun copiii atunci cand le pun la pachetel alimente dintre care, multe sunt inscrise pe lista produselor nerecomandate.

Un articol din Evenimentul Zilei ne prezinta situatia actuala, la o luna de la adoptarea Ordinului Ministerului Sanatatii privind interzicerea comercializarii alimentelor nesanatoase in scoli:

Ordinul Ministerului Sănătăţii privind interzicerea comercializării alimentelor nesănătoase în şcoli nu îi sperie pe părinţi, care le dau celor mici chipsuri şi merdenele la pachet.

Fast-foodul a dispărut din şcoli, dar nu şi din ghiozdanele elevilor. Deşi guvernanţ ii au aprobat, înainte de 15 septembrie, un ordin care a scos alimentele nesănătoase din curtea unităţilor de învăţământ, iar inspectori din cadrul Ministerului Sănătăţii fac, de ieri, controale, la toate societăţile comerciale din şcoli, unii părinţi le dau la pachet celor mici gogoşi, covrigi, chipsuri şi sucuri acidulate, punându-le în pericol sănătatea.

Sociologii sunt de părere că dacă familia nu va face primul pas pentru a stopa acest fenomen, obezitatea ar putea deveni şi în România o problemă socială, ca în Statele Unite ale Americii. „E o măsură bună, deşi lucrurile acestea ţin, mai degrabă, de societate, de educaţie. Dar măcar cât sunt în şcoală se evită nişte riscuri. Pe de altă parte, nu se face educaţie prin negaţie. Adică ar fi de dorit ca în loc să-i spui copilului că acel lucru este interzis, să-i explici de ce este nociv şi ce urmări ar putea avea“, explică Aurel Maior, învăţător la Liceul „Dimitrie Bolintineanu“ din Bucureşti.

Pateuri, merdenele şi gogoşi

Îngrijoraţi de obezitatea din ce în ce mai frecventă la copiii români, guvernanţii au decis să stârpească obişnuinţa de consum, elaborând o listă de alimente interzise comercializării în şcoli şi grădiniţe. Cei mici nu sunt însă prea impresionaţi de dieta impusă de autorităţi şi continuă să ronţăie sticksuri şi să bea sucuri acidulate în recreaţii. Singura diferenţă este că acum, în loc să cumpere „bombele calorice“ de la chioşcuri, vin cu ele în ghiozdan, pe post de pacheţel.

La finalul cursurilor, după patru ore de stat în clasă, copiii abia aşteaptă să se poată înfrupta în voie cu pateuri, merdenele şi gogoşi. Mulţi prichindei care ies pe porţile instituţiilor de învăţământ se opresc, cu părinţi cu tot, la primul chioşc, de unde pornesc mai departe cu „bunătăţi“ pline de colesterol.

Obezitatea, o problemă socială

Copiii mănâncă la fel, doar că acum îşi cumpără produsele din afara şcolii, spun reprezentanţii Şcolii nr. 141 din Capitală. „Vin încărcaţi cu tot felul de dulciuri în ghiozdane. Le cumpără părinţii şi îşi mai cumpără şi ei. Când ies în pauză sunt toţi cu pungile de snacksuri“, spune Eliza Crăciunescu, fosta directoare a şcolii.

Specialiştii sunt de părere că micuţii nu se dezvaţă atât de simplu de obiceiurile alimentare şi că acest lucru depinde foarte mult de educaţia pe care o primesc acasă.

„Familia trebuie să aibă conştiinţa faptului că un copil trebuie să beneficieze de un anumit tip de alimentaţie pentru a se dezvolta armonios. Nu se poate pune frână acestui fenomen cu care se confruntă şi alte ţări şi care, după cum se ştie, în SUA a devenit o problemă socială. Poate efectele s-ar diminua printr-o publicitate agresivă a nocivităţii acestor produse. Altfel, strict legislativ, nu se poate rezolva, iar consumul rămâne constant“, spune sociologul Marius Pieleanu.

Pe de altă parte, după ce chioşcul din interiorul şcolii a fost închis, elevii colindă în pauze buticurile din apropiere pentru a se aproviziona cu dulciuri şi „ronţăieli“.

Cu pacheţel sau fără

La cealaltă extremă sunt şcolarii care nu pot părăsi incinta unităţii de învăţământ şi, în cazul în care nu apucă să se aprovizioneze înainte de ore, riscă să rămână toată ziua cu stomacul gol. „Nu prea mâncăm cât suntem la şcoală“, spune Cristina, elevă în clasa a VIII-a la Şcoala nr. 3 „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti. Ea începe orele de la 8.00 şi termină programul la 14.00. „De dimineaţă ne grăbim să nu întârziem la ore şi nu mai apucăm să cumpărăm nimic, iar în pauze nu ne lasă portarul să ieşim din curte, aşa că nu mai mâncăm“, mărturiseşte fata, aprobată de două colege.

Dacă unii micuţi sunt trimişi la şcoală de părinţii grijulii cu sandviciuri, în cazul elevilor mai mari, de gimnaziu, intervine o altă problemă: pentru puştii din anii terminali nu e deloc „cool“ să vină cu aşa ceva la şcoală. „Cine mai vine cu sandviciuri? Cei mici mănâncă, dar e aiurea să te apuci să le scoţi din ghiozdan, umpli clasa cu miros de salam“, strâmbă din nas Ionela, o elevă de clasa a VII-a.

Din acest motiv poate, cei mai mulţi şcolari nu au la ei pacheţel. Acest lucru depinde însă şi de posibilităţ ile părinţilor, care, de cele mai multe ori, preferă să le dea bani. Doar micuţii din clasele primare mai vin cu mâncare pregătită de acasă. „Noi îi facem dimineaţa două sandvişuri şi la şcoală mai mănâncă un corn şi lapte. Dimineaţa nu mănâncă pentru că e prea devreme“, spune o bunică în timp ce-şi aşteaptă răbdătoare nepoţica în curtea şcolii. „Nu-i dăm fructe la ea, că se mozoleşte pe mâini“, mai spune femeia.

Comercianţii, afectaţi

După intrarea în vigoare a ordinului care ar trebui să elimine din meniul elevilor alunele, bomboanele, chipsurile şi sucurile, comercianţii din şcoli fie au închis chioşcurile, fie au înlocuit biscuiţii şi bomboanele din vitrină cu iaurturi şi sandviciuri care nu aduc, nici pe departe, acelaşi profit. „Nu mai am vânzare. Legea asta e o prostie, doar nu o să mă car cu cazanul de ciorbă aici“, spune, indignată, patroana chioşcului de la Şcoala nr. 141, care se vede nevoită să renunţe la afacere.

Chiar dacă în magazinul din incinta şcolii nu se mai vinde mare lucru, alimentele nerecomandate se găsesc din belşug la buticul de peste drum. „Copiii cheltuiesc, în funcţie de posibilităţi, de la 1 leu la 5 lei, cei mai mici, cei mari şi mai mult. Ei cumpără chipsuri şi cornuri cu ciocolată, gume, ciocolăţele şi jeleuri“, spune vânzătoarea magazinului.

Ea povesteşte că mulţi dintre elevi vin de dimineaţă cu părinţii care le cumpără tot ce îşi doresc. „Copilul zice «vreau aia, aia şi aia». Şi părinţii le cumpără. Eu am adus aici fructe, iaurturi, am şi linguriţe de plastic“, mai spune femeia.

PROBLEME

Lipsa banilor, piedica părinţilor

Părinţii sunt de acord că alimentele pe care le mănâncă de multe ori copiii lor pot fi nesănătoase, dar cred că o problemă foarte mare o reprezintă şi situaţia lor financiară. „Nu ştim dacă alimentaţ ia nesănătoasă a acestor copii este un fenomen generalizat, un studiu ar fi fost foarte necesar pentru a vedea nivelul de educaţie, mediul social, situaţia financiară a familiilor care au copii în şcoală“, spune Claudia Cocoşilă, vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi. Ea adaugă faptul că este foarte important venitul mediu pe familie, pentru că, în multe situaţii, acesta nu permite orientarea către produse sănătoase care sunt, în general, mai scumpe. „Este foarte important ca acolo unde există chioşcuri în incintele şcolilor, acea gamă de produse nerecomandate să dispară din galantare. Pe de altă parte, părinţii sunt mult prea ocupaţi astăzi ca să se mai gândească la gentuţa cu mâncare a copiilor“, completează părintele. O mare problemă o constituie, în opinia Claudiei Cocoşilă, şi publicitatea excesivă făcută produselor nesănătoase.

NERECOMANDATE

Chipsurile şi prăjiturile, pe lista neagră a Ministerului Sănătăţii

Lista cu alimentele nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor, precum şi cu principiile care stau la baza unei alimentaţii sănătoase pentru copii şi adolescenţi, a fost publicată, la începutul anului şcolar, în Monitorul Oficial şi a intrat în vigoare pe 17 septembrie.

Printre produsele care pot fi nocive elevilor se numără alimentele cu conţinut mare de zahăr (prăjituri, bomboane, acadele), de grăsimi (hamburgeri, pizza, produse de patiserie, cartofi prăjiţi, mezeluri grase), de sare (chipsuri, biscuiţi săraţi, alune sărate, covrigei, snacksuri), băuturile răcoritoare (toate, cu excepţia apei potabile sau minerale îmbuteliate), alimentele neambalate sau neetichetate (produse vrac, sandvişuri neambalate) şi cele cu conţinut ridicat de calorii (care depăşesc 250-300 Kcal pe unitatea de vânzare).

Reprezentanţii ministerului au pornit de la premisa că, pe parcursul programului şcolar (4-6 ore pe zi), necesităţile copilului sunt reprezentate de echivalentul unei gustări, respectiv maximum 10% din valoarea calorică zilnică, ceea ce reprezintă 300 Kcal.

Un raport al Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP), făcut public la începutul anului şcolar, arăta că mai mult de 25% dintre cei peste 700.000 de preşcolari şi elevi, examinaţi de medici anul trecut, au suferit afecţiuni cronice.

Cele mai răspândite afecţiuni descoperite în timpul controalelor din şcoli au fost problemele de vedere, hipotrofiile staturo-ponderale (copiii cresc cu o rată inferioară limitei normale), sechelele de rahitism, deformările coloanei vertebrale, dar şi obezitatea neendocrină.

SFATUL NUTRIŢIONISTULUI

Mâncaţi cât mai multe fructe!

Părinţii sunt sfătuiţi de medicii nutriţioniş ti să le dea celor mici la pachet cât mai multe fructe. „În recreaţii, copiii ar trebui să mănânce întotdeauna fructe. Sandviciul se mănâncă dimineaţa, înainte de a pleca la şcoală, la micul dejun. Când ajung acasă, elevii ar trebui să mănânce de prânz“, explică Ligya Alexandrescu, lector universitar şi specialist la Centrul de slăbire „Natural Silhouette“. Nutriţionistul este de părere că, între aceste două mese, cel mai bine este ca elevii să manânce tot fructe, iar dacă îşi iau la ei sandviciuri, recomandat este, mai ales în cazul copiilor cu probleme de greutate, ca acestea să conţină pâine integrală şi brânză degresată, în niciun caz mezeluri.

PROBLEMĂ. Obezitatea a devenit şi în ţara noastră una dintre bolile des întâlnite în rândul elevilor

Eliza Crăciunescu, profesor: "Vin încărcaţi cu tot felul de dulciuri în ghiozdane. Le cumpără părinţii şi îşi mai cumpără şi ei."

Marius Pieleanu, sociolog: "Familia trebuie să aibă conştiinţa faptului că un copil trebuie să beneficieze de un anumit tip de alimentaţie pentru a se dezvolta armonios. Nu se poate pune frână acestui fenomen, care, după cum se ştie, în SUA a devenit o problemă socială."

Claudia Cocoşilă, părinte: "Părinţii sunt mult prea ocupaţi astăzi ca să se mai gândească la gentuţa cu mâncare a copiilor."

Exigenţa părinţilor îi determină pe copii să îşi practice obsesiv pasiunile

Dragele noastre,

O stire Mediafax ne-a atras azi atentia asupra modului in care multi parinti exagereaza in a-si sustine copiii sa adopte un hobby, determinandu-i sa dezvolte obsesii pentru astfel de preocupari, acestia ajungand sa neglijeze scoala, munca, prietenii si familia.

"Cercetătorii canadieni de la Universitatea din Montreal, autorii unui studiu publicat în Journal of Personality, au descoperit o asociere între perseverenţa într-o activitate de tip hobby şi exigenţa părinţilor după ce au intervievat aproape 600 de copii şi adulţi.

Cei intervievaţi aveau vârste cuprinse între 6 şi 38 de ani şi, în timpul liber, practicau activităţi precum cântatul la saxofon sau la pian, înotul sau schiatul, ca începători sau experţi.

Cercetătorii au descoperit că acei copii care au părinţi exigenţi prezintă mari probabilităţi de a dezvolta obsesii în legătură cu pasiunile lor şi nevoia de a excela în activitatea practicată. Acest lucru se întâmplă fie pentru a obţine o doză mai mare de afecţiune din partea părinţilor, fie pentru a scăpa de presiunea pe care aceştia o exercită.

"Cu cât părinţii exercită mai mult control, cu atât este mai greu pentru un copil să aibă o pasiune echilibrată pentru o activitate", spune Genevieve Mageau, autoare a studiului. "Tinerii care au o atitudine echilibrată (faţă de hobby, n.r.) au avut părinţi sau un anturaj de la care au primit sprijin, în timp ce aceia cu o pasiune obsesivă au fost crescuţi într-un mediu ostil", precizează aceasta.

Concluziile studiului vin în sprijinul ideii că părinţii ambiţioşi le fac rău copiilor, determinându-i pe aceştia să îşi stabilească obiective nerealiste.

Anul trecut, Vicky Tuck, directorul Cheltenham Ladies' College, din Marea Britanie, a lansat un avertisment cu privire la stresul şi anxietatea provocate de părinţii care tind să controleze toate aspectele vieţii copiilor lor, impulsionându-i să reuşească în toate domeniile, de la sport la muzică. Iar tinerii care nu reuşesc să atingă obiectivele stabilite de părinţii lor devin nefericiţi şi au o copilărie mai scurtă.

Însă această teză nu este în mod absolut adevărată, un alt studiu demonstrând că acei copii care au un program încărcat cu activităţi de petrecere a timpului liber sunt mai fericiţi, mai sănătoşi şi mai isteţi."

Asadar, parintii trebuie sa isi sustina micutii in pasiunile lor insa trebuie avut in vedere ca acest lucru sa nu devina o obligatie generatoare de stres si teama pentru ei. Consecintele pot fi grave.

Alocatia mamelor - subiect fierbinte pe masa alesilor

Dragele noastre,

Asa cum am promis si pentru ca multe dintre voi ne-ati pus intrebari despre acest subiect, revenim azi asupra alocatiei pentru cresterea copilului.


Este intr-adevar o problema pentru multe mamici aflate in concediu de maternitate si un subiect fierbinte pe masa deputatilor, pentru ca, asa cum citim in presa, sunt multe necunoscute de care depinde modificarea legislatiei in vigoare.
Daca se va schimba ceva in ceea ce priveste suma lunara pe care o mamica o primeste din partea statului, astfel incat sa nu fie nevoita sa isi lase copilul in grija altora si sa se intoarca la serviciu, tocmai pentru a-l putea creste, vom afla, probabil, mai tarziu. Deocamdata asteptam hotararea Camerei Deputatilor in aceasta privinta.

In prezent, legislatia in vigoare - Legea nr.7/2007 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 148 din 2005, ,,privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului”- prevede acordarea unui concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, pentru persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Cuantumul alocatiei este in prezent de 600 Ron.

Asa cum citim in Financiarul, "Mamele aflate in concediu maternal se confrunta cu lipsa de interes a autoritatilor. Pe langa faptul ca indemnizatiile lunare sunt alocate cu intarziere de catre executiv, guvernantii au respins initiativa legislativa prin care se intentiona ca alocatia fixa de 600 de lei sa fie inlocuita cu un procent din venitul lunar net obtinut de catre persoana aflata in concediu de maternitate. Executivul isi motiveaza refuzul de a schimba modul de stabilire a indemnizatiei lunare pentru concediul de maternitate prin lipsa fondurilor." Un alt motiv pentru care guvernantii nu pot aproba initiativa legislativa este acela ca ,,nu face distinctie intre tipurile de venituri care ar putea fi obtinute’’.

In plus, ,,cuantumul actual al indemnizatei pentru cresterea copilului se majoreaza substantial si nu poate fi sustinut din punct de vedere financiar; influentele bugetare ar depasi cu mult posibilitatile de acoperire existente in prezent in bugetul de stat, avand in vedere ca exista categorii de salariati ale caror venituri sunt mai mari de 1280 lei”, se mai spune in raspunsul venit de la guvernanti.

Proiectul de lege nr. 181, inaintat la Camera Deputatilor, prevede ca ,,persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale nete de peste 1280 lei beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizatie lunara in procent de 70% din venitul net lunar obtinut pentru primul an, respectiv 60% din venitul net lunar obtinut pentru cel de-al doilea an”.

Asadar, ramane de vazut daca acest proiect va reusi sa treaca de Camera Deputatilor pe a carei masa se afla in 8 septembrie 2008. Noi va vom tine la curent cu ce se va intampla si speram ca vom avea castig de cauza.

Telefoanele mobile - cat de daunatoare sunt?

Dragele mele,

Dorim sa va vorbim despre una dintre problemele care, desi destul de mult dezbatuta in presa, nu este tratata, din pacate, cu atentia cuvenita. Si asta se intampla, tocmai pentru ca efectele nu sunt vizibile imediat. E vorba despre utilizarea in exces a telefonului mobil si riscurile pe care aceasta le presupune, in special pentru femeile insarcinate, copii si adolescenti.

Cel mai recent studiu pe aceasta tema ne informeaza ca telefonul mobil dauneaza grav sanatatii copiilor cu varste de pana la 16 ani, intrucat creierul lor si sistemul nervos este inca in stadiu de dezvoltare, acestia fiind mult mai expusi radiatiilor emise de telefoanele mobile si avand de cinci ori mai multe sanse de a dezvolta o tumora.

"Pentru că au capul mai mic, iar craniul este mai subţire, radiaţiile pătrund mai adânc în creierul copiilor, susţin cercetătorii suedezi, citaţi de cotidianul Daily Mail.

După aflarea rezultatelor acestui studiu, oamenii de ştiinţă au recomandat părinţilor să interzică utilizarea telefoanelor mobile, de către copiii cu vârste mai mici de 12 ani, De asemenea, cercetătorii susţin că adolescenţii ar trebui să utilizeze hands-free-ul atunci când vorbesc la telefonul mobil, pentru a mai reduce din radiaţii.

''Copiii petrec mult timp vorbind la telefoanele mobile. Am putea să ne confruntăm în viitor cu o criză a sistemului public de sănătate în urma unei epidemii de cancer cerebral, cauzate de telefoanele mobile'', a precizat David Carpenter de la Universitatea de Stat din New York.

Alţi cercetători şi-au exprimat îndoielilele faţă de rezultatele studiului suedez, susţinând că telefoanele mobile sunt folosite în masă de prea puţin timp pentru a face o asemenea evaluare şi predicţie."

Sursa: Realitatea

Un articol pe aceeasi tema publica Ziua.

Adoptia

Dragele noastre,

Dorim sa va vorbim azi despre adoptie si sa incercam sa lamurim putin problema pe care o pune acesta multor parinti care, desi isi doresc foarte mult un copil, se lasa descurajati in incercarea de a adopta un micut, si renunta, lasand prada intamplarii un suflet care are mare nevoie de dragoste parinteasca, caldura si intelegere.

O veste buna este ca numarul de adoptii in Romania a crescut in 2007 cu 21% fata de anul precedent, fiind adoptati aproximativ 900 de copii. In acelasi timp 2.500 de familii si persoane aveau atestat in vigoare pentru adoptie. Cifrele ne demonstreaza ca exista speranta atat pentru copii abandonati cat si pentru tinerii care nu pot avea copii pe cale naturala si aleg sa ofere o viata unui copil. Important e sa nu ne lasam descurajati de procedurile destul de anevoioase si indelungate pe care adoptia le implica, ci sa luptam pana la capat, pentru ca, la final, nimic nu ne recompenseaza eforturile decat zambetul unui copil fericit.

Asadar, adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului. Autoritatea care coordoneaza si supreavegheaza activitatile de adoptie este Oficiul Roman pentru Adoptii, aflat in subordinea Guvernului Romaniei.

Adoptia poate fi de doua tipuri: interna si internationala. Adoptia interna prevede ca persoana sau familia care doreste sa adopte si adoptatul sa aiba domiciliul in Romania, iar adoptia internationala este adoptia care in conditiile actualei legi, nu este adoptie interna.

In cursul procedurii de adoptie trebuiesc respectate anumite principii:

• principiul interesului superior al copilului;
  
• principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;
• principiul continuitatii in educarea copilului, tinându-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;
• principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei;
  
• principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu vârsta si gradul sau de maturitate.

De De asemenea, procedura adoptiei are in vedere unele criterii esentiale:

• adoptia se incheie numai daca este in interesul superior al copilului;
  
• copilul poate fi adoptat pâna la implinirea vârstei majoratului civil;
  
• persoana majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul minoritatii sale;
  
• in cadrul procedurii de adoptie se iau masurile necesare pentru ca fratii sa fie incredintati impreuna;
• copilul, respectiv majorul, nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv;
  
• adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise;
  

Persoanele care trebuie sa consimta la adoptie sunt: parintii firesti sau tutorele copilului*; copilul care a implinit varsta de 10 ani; adoptatorul/familia adoptatoare (daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, este necesar si consimtamântul sotului sau, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitate de a-si manifesta vointa). Consimtamantul la adoptie trebuie sa fie dat de catre parintii firesti ai copilului, insa in urmatoarele situatii nu este necesar consimtamantul lor: sunt necunoscuti, decedati, pusi sub interdictie sau in imposibilitate de a-si exprima vointa, sunt declarati in conditiile legii, morti sau disparuti.

Procedura adoptiei

• Familia care doreste sa ia in adoptie un copil, trebuie sa depuna la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din judetul de domiciliu, o cerere scrisa in vederea evaluarii conditiilor morale si materiale si obtinerea atestatului ca familie/persoana apta sa adopte un copil.
• Urmeaza o perioada de evaluare si pregatire a familiei, efectuata de catre asistenti sociali profesionisti. Termenul de solutionare a cererii si de evaluare este de 60 zile. In cadrul procesului de evaluare vor avea loc intalniri cu familia la sediul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sau la domiciliul acesteia.
• In urma evaluarii asistentul social va intocmi un raport si va face o propunere cu privire la solutionarea cererii familiei.
• Propunerea va fi inaintata directorului general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care va decide eliberarea atestatului ca familie apta sa adopte un copil, pentru familia solicitanta. Atestatul este valabil un an.
• Urmatorul pas se refera la etapa de potrivire copil-familie. Noua legislatie se centreaza pe identificarea pentru copil a celei mai potrivite familii, tinandu-se cont de toate informatiile cu privire la copil, familia adoptatoare, familia biologica. In urma analizarii tuturor informatiilor va avea loc o potrivire teoretica in urma careia se va selecta cea mai potrivita familie (dintre cele care au atestatul mai sus mentionat) care sa raspunda nevoilor copilului. Urmeaza potrivirea practica in care copilul si familia vor fi pregatite in vederea acomodarii si se va stabili un program de vizite. Perioada de potrivire are o durata diferita de la caz la caz in functie de nevoile copilului si acomodarea acestuia cu familia.
• Asistentul social si psihologul, impreuna cu familia, vor decide cand se va trece la urmatoarea etapa a adoptiei si anume incredintarea in vederea adoptiei. Copilul este incredintat familiei in vederea adoptiei, pe o perioada de 90 zile, de catre instanta judecatoreasca. Pe perioada de incredintare in vederea adoptiei asistentul social impreuna cu psiholgul vor face vizite bilunare pentru a urmarii evolutia copilului in familie si acomodarea dintre acesta si familie.
• La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei se va inainta instantei judecatoresti dosarul familiei impreuna cu o cerere de incuviintare a adoptiei. Atunci cand sentinta de incuviintare a adoptiei a ramas definitiva si irevocabila familia adoptatoare poate depune actele la primarie pentru a obtine un nou certificat de nastere.
• Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului are obligatia de a urmari evolutia copilului in familie pe o perioada de 2 ani de la incuviintarea adoptiei, prin vizite trimestriale.

Cine poate adopta

• Pot adopta persoanele sau familiile care prezinta conditii materiale si garantii morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului.
• Nu pot adopta decat persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sint cu cel putin 18 ani mai in varsta decit cei pe care doresc sa ii adopte.
• Adoptia intre frati este interzisa.
• Adoptia unui copil de catre mai multe persoane este interzisa, cu exceptia cazului in care ea se face de catre sot si sotie, simultan sau succesiv.
• Daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, va fi necesar si consimtamantul celuilalt sot, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitatea de a-si manifesta dorinta.

Ce copil poate fi adoptat?

Poate fi adoptat orice copil aflat pe lista Directiei Generale Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului, copii care se gasesc in urmatoarele situatii:

• este declarat judecatoreste abandonat;
• exista consimtamantul parintilor naturali de adoptie;
• daca parintii (parintele) copilului sint decazuti din drepturile parintesti, decedati, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau necunoscuti;

Lista copiilor adoptabili se intocmeste de catre Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului din fiecare judet si se trimite Comitetului Roman pentru Adoptii. Exceptie fac cazurile in care sotul adopta copii celuilat sot si adoptia in familia extinsa.

Cat dureaza procedura adoptiei si care sunt actele necesare adoptiei?

In medie adoptia dureaza cam un an iar cererea de incuviintare a adoptiei este insotita de urmatoarele acte:

a) certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata;

b) certificatul medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de catre unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotarârea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei;
e) certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata;
f) certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris;
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimtamântului parintilor firesti, in masura in care nu s-a pronuntat anterior o hotarâre judecatoreasca de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului.

Ultimele noutati privitoare la legislatia ce reglementeaza procedura adoptiei sunt cele referitoare la modificarea, in septembrie anul acesta, a Legii adoptiei, cea mai importanta dintre prevederi fiind cea referitoare la pastrarea confidentialitatii numelor parintilor naturali si a celor adoptivi. Astfel, daca in trecut Curtea Constitutionala cerea ca parintele natural sa fie parte in proces, anuland ideea de confidentialitate, pentru ca dosarul putea fi consultat, ceea ce era impotriva normelor europene, potrivit noii ordonante de urgenta, in procesele pentru adoptii, instantele vor avea posibilitatea ca, in anumite conditii si doar cu respectarea confidentialitatii datelor din dosarul de adoptie, sa poata solicita din nou consimtamantul parintilor naturali.

Mai multe cititi aici.

Deficitul de atentie si hiperactivitatea (ADHD)

Dragi mamici,

Stim foarte bine, prichindeii nostri au multa energie si nu pot sta mult timp concentrati asupra unui lucru, fiind usor distrasi de ceea ce este in jur. Unii copii insa sunt mai activi decat altii, prezentand semne clare de agitatie, pe care, din pacate parintii le pot considera normale pentru varsta micutilor.

Azi, dorim sa va vorbim azi despre ADHD (deficit de atentie si hiperactivitate), una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti, asa cum arata ultimele studii. Dintre copiii de varsta scolara, 5 % prezinta simptome ADHD (1-2 copii dintr-o clasa de 30 de elevi). Afectiunea debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta, aproximativ 60% dintre copii afectati de ADHD putand prezenta simptome si la maturitate.

Cum recunoastem daca micutul nostru prezinta semnele ADHD?

Asa cum ne spun medicii, simptomele afectiunii se impart in 3 categorii: inatentie (dificultati de atentie si concentrare), hiperactivitate (agitatie evidenta) si impulsivitate, care pot aparea si in forma combinata.


Inatentia: copilul ce prezinta astfel de simptom nu se poate concentra, face frecvent greseli din neglijenta, in conversatie nu are rabdare a asculta pe cineva pana la capat, nu finalizeaza sarcinile, nu respecta instructiunile, evita efortul intelectual sustinut.

Hiperactivitatea: acest comportament se observa mai ales in timpul orelor de curs, cand trebuie sa stea linistit. El iese din banca, se duce la colegi, ii deranjeaza. In pauze alearga tot timpul, se catara, ignora pericolele. Daca sunt atentionati se linistesc pentru cateva momente, dupa care procedeaza in acelasi fel. Copilul hiperactiv nu observa detaliile, de cele mai multe ori cand altii ii vorbesc da impresia ca nu asculta, evita sau respinge activitatile sau temele care ii solicita efort intelectual. Pierde adesea obiecte, isi misca mainile si picioarele sau nu-si gaseste locul pe scaun, nu isi asteapta randul la joc sau la alte activitati desfasurate in grup.

Impulsivitatea: copilul este neastamparat, vorbeste excesiv, prezinta agitatie fizica in momente nepotrivite, in conversatie intrerupe persoanele care vorbesc si are dificultati in a-si astepta randul, in situatii grave poate trece chiar la agresivitate fizica.

Cand manifestarile comportamentale hiperactive sunt foarte pronuntate, vorbim de tulburarea de hiperactivitate. Diagnosticul de hiperactivitate poate fi stabilit doar de catre un expert, care trebuie sa constate prezenta a sase sau mai multe simtome de inatentie.

Varsta la care dificultatile de concentrare sunt depistate depinde de disponibilitatea si interesul parintilor care urmaresc evolutia psiho-comportamentala a copilului, vigilenta si implicarea educatoarelor si a invatatoarelor, comunicarea si schimbul permanent de informatie intre familie si cei care se ocupa de educatia copilului (bone, educatoare, invatatoare).

Cauzele aparitiei ADHD sunt inca o necunoscuta, unii cercetatori considerand ca aceasta tulburare se datoreaza mai multor factori. In afara cauzelor genetice, cercetatorii susin ca exista o intrerupere in maturizarea cerebrala si un dezechilibru al unor substante in creier. Este important de subliniat ca, fiind o tulurare neurobiologica, nu este generata de erori educative sau factori de mediu, dar poate fi agravata de acestia.

Odata diagnosticata, ADHD trebuie tratata, printr-o abordare coerenta si consecventa in care sunt implicati deopotriva parintii, psihologul, logopedul, educatorii si profesorii si mai ales copilul insusi.

Cum il poate ajuta familia?

• oferindu-i o viata in care perturbarile, schimbarile si stresul sunt diminuate la maxim;
• diminuand prezenta elementelor care declanseaza excitatii de orice fel (televizorul, calculatorul, radioul, jocurile video);
• respectarea unei rutine zilnice, prin activitati sau sarcini previzibile, prin momente sau lucruri la care copilul se asteapta;
• prevenind reactiile atunci cand apar schimbari si planificand interventiile;
• anticipand impreuna cu el derularea evenimentelor si stabilind asteptarile pe care le aveti de la el;
• o comunicare permanenta in care sa i se explice ce are voie sa faca si de ce nu sunt permise unele comportamente;
• realizarea de reguli simple, realiste si coerente;
• solicitarile sa fie in fraze clare si scurte;

Intre specialistul care il trateaza, parinte si cadru didactic sa fie o permanenta colaborare si informare, specialistul fiind cel care va coordona activitatea. Odata ce parintii ajung sa accepte diagnosticul, vor constata ca, in conditiile aplicarii tratamentului adecvat, activitatile scolare si sociale ale copilului se imbunatatesc, iar viata de familie poate deveni mai linistita si mai fericita.

Mai multe detalii despre ADHD gasiti aici si aici.

Alimentaţia variată, ideală pentru viitoarele mămici

Pentru a avea un copil sănătos, femeile care se pregătesc să devină mame trebuie să-şi adapteze în primul rând regimul alimentar.

După naşterea copilului, tot alimentaţia va influenţa şi calitatea laptelui matern. De altfel, specialiştii de la Universitatea din Cambridge afirmă că dieta mamelor se reflectă în sănătatea copiilor lor. Specialiştii englezi recomandă femeilor care vor să aibă copii sau celor care au născut câteva dintre elementele de bază pe care trebuie să le includă în alimentaţie.

Înainte de a rămâne gravidă, calitatea şi varietatea hranei, precum şi suplimentele nutritive sunt extrem de importante deoarece acestea pot asigura mamei şi fătului elementele esenţiale pentru dezvoltarea corectă încă de la începutul perioadei de graviditate.

Înainte de a rămâne gravidă, femeia trebuie să-i spună medicului curant dacă este strict vegetariană, dacă face sport, dacă urmează o cură de slăbire sau dacă suferă de anemie. Suplimentarea cantităţilor de vitamină B poate ajuta la prevenirea anumitor defecte ale coloanei vertebrale şi ale creierului, provenite din defecte ale tubului neural ale embrionului.

Formarea acestui tub începe imediat după concepţia copilului. Multe femei nu ştiu că sunt gravide decât atunci când sunt în luna a doua sau a treia lună de sarcină. De aceea, specialiştii englezi sfătuiesc femeile care sunt la vârsta la care pot da naştere unui copil să ia zilnic acid folic. Studiile au arătat faptul că acidul folic reduce riscul apariţiei defectelor tubului neural.

Calciul, esenţial în sarcină

Pe lângă faptul că o femeie gravidă trebuie să rămână activă şi să doarmă suficient, ea are nevoie şi de o dietă adecvată. Corpul ei şi fătul aflat în creştere au nevoi nutriţionale speciale. Cea mai bună soluţie pentru a corespunde acestor nevoi este să consumaţi o varietate cât mai mare de alimente. Nu este bine să săriţi peste mese, să mâncaţi puţin sau să urmaţi o dietă cât timp sunteţi gravidă, deoarece astfel de atitudini pot afecta serios dezvoltarea fătului.

De asemenea, proteinele sunt foarte utile în procesul de creştere a fătului, de formare de noi ţesuturi şi de reparare a celor distruse. Femeile au un necesar zilnic de aproximativ 36 grame de proteine. Femeile gravide au nevoie de aproximativ 42-45 de grame/zi, iar femeile care alaptează, au nevoie de aproximativ 45-50 grame de proteine zilnic.

Trebuie reţinut faptul că 100 grame de carne­ animală conţin aproximativ 30 grame de proteine, 100 grame de carne de peşte – 19 grame de proteine, un ou de găină - aproximativ 6 grame de proteine, 100 mililitri de lapte – aproximativ 30 grame de proteine, iar 100 grame de fasole boabe – aproximativ 6-9 grame.

Sursa: Adevarul

Odiseea Reînscrierea „emigranţilor” în şcoli

Criza economică din Spania şi atmosfera din Italia îi determină pe români să-şi trimită copiii la şcoli româneşti

Mulţi elevi români, copii de „căpşunari” din Spania sau Italia, se întorc acasă şi sunt reînscrişi de părinţi în şcolile româneşti. În multe unităţi de învăţământ din Moldova, numărul cererilor de reînscriere a ajuns să-l depăşească pe cel al solicitărilor de retragere de la cursuri. Este cazul judeţului Vrancea, unde, în anul şcolar 2007-2008, au revenit la şcoală 81 de elevi, plecaţi în anii anteriori cu părinţii peste graniţă, şi s-au retras doar 63.

„Aşa ceva nu s-a mai întâmplat până acum. În anii trecuţi, era invers. Şi din câte am observat, migraţia e mai accentuată la sate”, ne-a spus inspectorul şcolar general al judeţului Vrancea, Iordache Bostan. Şi de la Inspectoratul şcolar judeţean Vaslui am primit confirmarea existenţei unui trend descendent privind emigrările. „Anul trecut s-au întors câţiva, îi numărai pe degete. Acum vin mai mulţi înapoi, în timp ce plecările au scăzut. Ministerul ne-a dat directive, să nu-i mai stresăm pe cei reîntorşi cu diferenţe.

Probabil va apărea, cât de curând, şi o reglementare în acest sens”, ne-a declarat inspectorul şcolar general al judeţului Vaslui, Florin Ciurariu.

Majoritatea „reîntorşilor” provin din Italia şi Spania, ţări în care viaţa imigranţilor români a devenit grea din cauza campaniilor politice, în cazul Italiei, respectiv din cauza crizei economice, în special din construcţii, din Spania. „Repopularea” şcolilor din satele româneşti este primul semn al faptului că „se strică treaba”, vorba unui referent de la ISJ Bistriţa-Năsăud, în ţările ce găzduiau majoritatea emigranţilor de la noi. În Spania, semnele plecării românilor au apărut încă din primăvară, „care a mai rămas şomer” fiind principalul subiect de discuţie în comunităţile româneşti. Până acum, însă, în ţară nu era sesizabilă această căpşuniadă pe dos. Asta şi din cauza Institutului Naţional de Statistică, în calculele căruia nu ai cum să observi nimic despre migraţie. Numărul total al românilor plecaţi la muncă în străinătate stă îngheţat, statistic, în jurul cifrei de 100.000. Deci dacă nu au plecat, statistic, evident că nu aveau cum să se întoarcă.

Căpşunarii – mai mulţumiţi de şcoala românească

Printre judeţele care s-au confruntat, în anii trecuţi, cu o migraţie masivă a populaţiei şcolare se numără Bistriţa-Năsăud şi Maramureş. Sate întregi au fost depopulate, din cauza acestui fenomen. În judeţul Maramureş, de-a lungul anului şcolar 2007-2008 s-au retras din învăţământul preuniversitar 216 copii şi tineri şi s-au reînscris 186. „Din această cauză, am avut şi probleme: dacă se retrag cinci, şase odată, ajungem să ne situăm sub efectivul de elevi pe clasă”, ne-a spus inspectorul şcolar general adjunct, Elisabeta David.

La sfârşitul semestrului al doilea, unităţile de învăţământ bistriţene au raportat inspectoratului un număr de 249 de elevi retraşi, pe motiv de reîntregire a familiei, în timp ce alţi 103 au solicitat reînscrierea. Coşmarul retragerilor care golesc şcolile va înceta, probabil, în curând şi în acest judeţ. Referenţii din departamentul Reţea şcolară al ISJ Bistriţa-Năsăud ne-au precizat că se aşteaptă o creştere a numărului de reînscrieri, în luna septembrie, din cauza faptului că din ce în ce mai mulţi români îşi pierd locurile de muncă din Spania şi Italia şi revin cu familiile în ţară.

Pentru părinţi, reînscrierea copiilor la şcolile româneşti este un motiv de uşurare. Cel puţin aşa susţine inspectorul şcolar general al judeţului Vrancea, Iordache Bostan. „Am stat de vorbă cu mai mulţi părinţi întorşi cu copiii din străinătate şi mi-au spus că sunt mai mulţumiţi de şcoala românească. În ţară, exigenţele sunt mai mari, de aceea elevii români se dovedesc mai buni decât colegii din ţara de adopţie”, explică Bostan. Pe de altă parte, şeful ISJ Vrancea este de părere că în România nu există o populaţie şcolară de mijloc, cu alte cuvinte ne confruntăm cu un decalaj foarte mare între elevii cu performanţe şi cei slab pregătiţi. Acest lucru nu se întâmplă în şcolile din Europa, unde elevii sunt, majoritatea, la acelaşi nivel de pregătire.

Sursa: Gandul

"Bani de liceu" continua si in anul scolar 2008 - 2009

Executivul a decis, miercuri, să continue în anul şcolar 2008-2009 Programul naţional de protecţie socială "Bani de liceu", prin care se acordă un sprijin de 180 de lei pe lună pentru elevii din familiile al căror venit lunar brut pe membru este de cel mult 150 de lei.

Potrivit Hotărârii de Guvern adoptată în acest sens, sprijinul financiar va fi acordat pe bază de cerere formulată de elev cu autorizarea reprezentantului legal, înregistrată în perioada 15 septembrie-1 octombrie la unitatea de învăţământ la care elevul este înscris, pentru anul şcolar 2008-2009.

În cursul anului şcolar 2007-2008, au beneficiat de acest program peste 140.000 de elevi, din clasele IX-XII. Efortul financiar pentru anul şcolar 2007-2008 a fost de peste 210 milioane de lei.

Sursa Realitatea.

25% dintre elevi şi preşcolari suferă de o boală cronică

Dragele noastre, Revenim cu stiri, nu dintre cele mai placute, despre copiii nostri care, din pacate, sufera de boli cronice, asa cum ne arata bilantul pe 2007 al Insitutului de Sanatate Publica. Stirea, preluata de pe pagina Realitatii, mai jos:

25 la sută dintre elevi şi preşcolari suferă de o boală cronică. Afecţiunile oftalmologice, întârzierile de creştere şi sechelele de rahitism sunt principalele boli ale copiilor. Datele reies dintr-un bilanţ al Institutul de Sănătate Publică, privind examenele medicale periodice realizate în 2007.

Afecţiunile apărute cel mai des în cazul copiilor sunt cele oftalmologice, rahitimismul şi întârzierile de creştere, dar şi obezitatea, problemele la coloana vertebrală sau amigdalitele.

Dacă prima afecţiune este o combinaţie între moştenire genetică, iluminatul slab sau poziţia incorectă la scris, ultimele două afecţiuni sunt cauzate în principal de proasta alimentaţie de care beneficiază copiii.

''Abandonarea alimentaţiei naturale e pe primul loc. Lipsa de vitamină D, şi în principal alimentaţia greşită a copiilor sunt principalele cauze ale apariţiei rahitismului şi întârzierilor de creştere'', a precizat medicul Denis Stănescu de la Spitalul Marie Curie din Capitală.

Cei mai mulţi copii diagnosticaţi cu afecţiuni oftalmologice sunt în judeţele Cluj, Argeş, Constanţa şi municipiul Bucureşti, în timp ce rahitismul este întâlnit cel mai des la copii din judeţele Cluj, Brăila şi Bihor. Intârzierele de creştere au devenit în ultimii ani problema principală a copiilor din judeţele Ialomiţa, Teleorman şi Constanţa.

Potrivit medicilor, principalii responsabili pentru apariţia acestor afecţiuni încă de la o vârstă fragedă sunt părinţii, care nu se îngrijesc corect de alimentaţia copiilor, şi, de asemenea, se prezintă foarte rar cu copiii la medic, multe dintre afecţiuni fiind depistate târziu.

O parte din vină o poartă şi profesorii care pot identifica destul de uşor noile probleme apărute în comportamentul copiilor şi pot anunţa părinţii din timp, dar şi medicii de familie.

Medicii avertizează că, lăsate netratate, aceste afecţiuni pot lăsa urme adânci, cu repercusiuni grave asupra vieţii de adult.

Elevele din clasa a patra, vaccinate împotriva cancerului

Din această toamnă, elevele din clasa a patra vor fi vaccinate gratuit împotriva cancerului de col uterin. Măsura face parte dintr-un amplu program de imunizare derulat, în premieră, de Ministerul Sănătăţii, şi va fi lansat de la 1 octombrie a.c.

Ca măsură de prevenţie secundară, toate femeile între 25 şi 64 de ani (aproximativ 80% din totalul femeilor) vor fi testate, gratuit, în următorii trei ani, în vederea depistării cancerului de col uterin.

Boală fără simptome

Potrivit ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, acest screening va duce la o scădere cu până la 60% a mortalităţii, având în vedere că, anual, 2.000 de românce mor de cancer de col uterin.

Statisticile arată că peste 2% dintre persoanele care şi-au făcut analizele gratuite în cadrul Programului Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei prezintă un risc mare de a dezvolta această boală care, de cele mai multe ori, evoluează fără simptome.

Cancerul de col uterin este cauzat de anumite tipuri dintr-un virus frecvent întâlnit - papilomavirusul uman (HPV) - şi se caracterizează prin creşterea anormală şi necontrolată a celulelor care acoperă colul uterin.

Medicii atrag atenţia asupra faptului că în momentul în care adolescenta devine activă sexual, ea poate fi expusă infecţiei cu HPV.

Sursa: Adevarul

Junk foodul scade notele elevilor

Copiii care sunt hrăniţi de părinţi cu junk food de la vârsta de trei ani riscă să aibă rezultate şcolare slabe.

Specialiştii în educaţie din Marea Britanie au descoperit că dieta copiilor în anii dinainte de şcoală exercită o influenţă mai mare asupra capacităţii lor de învăţare decât ceea ce mănâncă la şcoală. Echipa de cercetători de la Institutul pentru Educaţie al London University şi cei de la Bristol University au realizat un studiu asupra progresului făcut de copiii din şcoala primară în ultimii patru ani, anunţă „The Guardian“. Principala descoperire realizată de cercetători a fost că un sfert dintre copiii care au primit multă mâncare nesănătoasă la vârsta de trei ani au doar 10% şanse să aibă performanţe şcolare. Ei au luat ca puncte de reper rezultatele pe care copiii le-au obţinut la testele date în primii ani de şcoală, la şase sau şapte ani, şi cele la testele date cu trei-patru ani mai târziu.

Studiul s-a bazat pe informaţiile din analiza Children of the 90s, care a urmărit dezvoltarea a 14.000 de copii de la naşterea lor, în 1991 sau 1992. Astfel, mamele au înregistrat consumul de mâncare şi băutură al fiecărui copil la vârsta de trei, patru şi apoi şapte ani. Consumul ridicat de junk food, cum ar fi hamburgeri, cartofi prăjiţi sau dulciuri, la vârsta de trei ani, a fost asociat cu un progres redus în şcoala primară, însă o dietă nesănătoasă la patru şi la şapte ani nu a avut influenţe majore asupra educaţiei. Mai mult, studiul a relevat faptul că această corelare dintre alimentaţia la trei ani şi educaţie este valabilă indiferent de caracteristicile sociale, economice sau etnice ale familiilor din care proveneau copiii investigaţi.

Cercetarea englezilor a plecat de la programul de îmbunătăţire a alimentaţiei în şcolile britanice, după modelul lansat în 2005 de celebrul bucătar Jamie Cook. Aceştia au ajuns la concluzia că, într-adevăr, în şcolile care au trecut la un meniu sănătos s-a observat o îmbunătăţire în comportamentul copiilor, dar că diferenţa nu a fost dată de noul meniu. „Copiii care au rezultate slabe la şcoală au fost mai degrabă afectaţi de mâncarea pe care au consumat-o cu mulţi ani înainte decât de specialitatea chicken nuggets servită la prânz în şcoli“, au explicat specialiştii, citaţi de „The Guardian“.

Şi specialiştii români spun că există o corelare clară între alimentaţia copilului şi dezvoltarea lui în ansamblu, inclusiv cea cognitivă, care îi permite să aibă rezultate bune la învăţătură. „Alimentaţia poate să aibă repercusiuni asupra dezvoltării cognitive a copilului, de aceea în multe tulburări se analizează şi obişnuinţele culinare, cum e hrănit, ce consumă“, spune psihologul Anda Păcurar. Medicul Gabriela Roman, membru în Comisia de alimentaţie şi nutriţie din Ministerul Sănătăţii, spune că „alimentaţia de tip junk food nu oferă nutrienţii esenţiali sau cantităţile suficiente, mai ales la vârste aşa de mici, când copilul este încă în dezvoltare. E nevoie de nutrienţi de bună calitate, adică de proteine, de lipide de calitate, de care are nevoie creierul, şi de vitamine şi minerale, care se iau din fructe şi legume“. Este nevoie de o alimentaţie diversificată şi de calitate, nu de exces de zahăr, grăsimi şi sare, explică Roman.
Sursa: Cotidianul

Marile griji ale celor mici

Dragele noastre mamici,

Va propunem azi un articol despre grijile pe care le au cei mici, pentru ca nu de putine ori avem tendinta de a ne gandi la copiii nostri ca nefiind preocupati cu problemele celor mari si uitam foarte des cat de mult ii influenteaza anumite conjuncturi si ce consecinte grave pot avea asupra sanatatii si dezvoltarii lor ulterioare.

Iata ce zice psihologul Oana-Maria Udrea de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” in articolul preluat din Jurnalul National:

Despărţirea de mamă

Fiecare vîrstă are îngrijorările ei. În fiecare etapă de dezvoltare, copilul trebuie să se adapteze la lumea din jur. Tocmai acest efort de adaptare este sursă de griji pentru puiul de om. Încă din primele luni de viaţă, copilul se nelinişteşte de-îndată ce îşi dă seama că mama nu este lîngă el. Bebeluşul se pune pe plîns cînd se simte în nesiguranţă. În aceste momente, el are nevoie de îmbrăţişarea şi mîngîierile mamei. Pe măsură ce creşte, copilul se va mulţumi să îi audă doar vocea, ceea ce îl asigură că nu este singur.

În jurul vîrstei de 2 ani, copilul se îngrijorează la plecarea mamei de acasă. În mintea lui apar întrebări de genul “dacă o pierd?, dacă nu se mai întoarce?, de ce întîrzie?”. Iar dacă mama îl lasă la bunica ori la o prietenă, se teme să nu fie lăsat acolo. Deşi pentru adulţi aceste temeri par nejustificate, pentru copii frica de singurătate, frica de persoane străine sînt sentimente trăite la intensitate maximă. Tot ce poate face mama este ca la plecare să îşi îmbrăţişeze copilul şi să îi spună pe un ton blînd: “Acum plec. Dar mama se întoarce”. Nu are sens să îi spună peste cît timp, pentru că micuţul nu are încă noţiunea timpului. Iar la întoarcere este bine să-i spună: “Ai văzut că m-am întors? M-am ţinut de promisiune şi aşa voi face întotdeauna”. Cu timpul, copilul capătă încrederea că nu va fi părăsit.

Teama de întuneric

Una dintre cele mai mari probleme ale copilăriei este frica de întuneric. Majoritatea copiilor între 2 şi 5 ani se simt dezorientaţi, lipsiţi de apărare, pierduţi de-îndată ce se stinge lumina. Teama vine din imposibilitatea de a controla mediul în care se află, spune specialistul nostru. De la simplul fapt că nu-şi mai poate vedea ursuleţul preferat pînă la gîndul că monştri se ascund după perdea sînt motive pentru care copilul refuză să doarmă singur cu lumina stinsă.

Mulţi părinţi apelează la celebra ameninţare cu “Bau-bau” cînd nu mai ştiu cum să procedeze cu copiii lor. Mare greşeală, atrage atenţia psihologul Oana-Maria Udrea. Tot fiind ameninţaţi, copiii chiar îşi imaginează că există o fiinţă supranaturală – “Bau-bau” – care vine să le facă rău. Ba unii ajung să creadă cu convingere în existenţa acestui “Bau-bau”. Specialistul nostru le sugerează părinţilor să înlocuiască ameninţările cu multă răbdare, înţelegere şi dragoste.

Frica de întuneric creşte în intensitate în cazul copiilor care vizionează emisiuni, filme, desene animate, jocuri video cu imagini violente. Imaginaţia copilului este stimulată de emoţiile sale, iar frica îl determină să vadă monştri în orice umbră. De aceea, este mai bine ca înainte de culcare copilului să i se citească o poveste cu final fericit decît să se uite la televizor. Copilul trebuie îndrumat să-şi folosească imaginaţia în sens pozitiv. Dacă imaginaţia naşte personaje negative (monştri), de ce nu ar naşte şi personaje pozitive (zîne, cavaleri)?

Psihologul Oana-Maria Udrea le mai recomandă părinţilor să lase veioza aprinsă în camera copilului. Posibilitatea de a se repera în spaţiu cînd se trezeşte în toiul nopţii contează foarte mult pentru liniştea lui. A lăsa veioza aprinsă în camera copilului nu dăunează autonomiei sale, ci, dimpotrivă, o întăreşte. Pînă cînd, într-o bună seară, va spune că lumina îl împiedică să doarmă şi că preferă să adoarmă pe întuneric. La momentul acela însă somnul lui va fi altfel, copilul va fi suficient de mare încît să-şi aprindă singur lumina cînd se trezeşte. Şi va fi mîndru să spună că a învins frica de întuneric.

Divorţul părinţilor

Divorţul părinţilor înseamnă o mare dramă pentru copil. Traumă care îl poate marca pentru toată viaţa. Un copil nu concepe ca familia lui să aibă altă formulă decît mama, tata şi el. Nu înţelege de ce părinţii trebuie să se despartă, de ce unul dintre părinţi nu mai locuieşte în aceeaşi casă. Mai mult, copilul are tendinţa de a se simţi vinovat pentru divorţul părinţilor, mai ales dacă tensiunile dintre cei doi se răsfrîng asupra celui mic. Dacă în perioada divorţului copilul este pedepsit, el asociază cele două aspecte şi se simte vinovat de despărţirea părinţilor. Cu timpul, copilului începe să-i fie teamă că va fi abandonat. În mintea lui apar îngrijorări de genul: “Dacă mami şi tati nu mă mai iubesc, dacă rămîn fără părinţi…”.

Pentru a-l linişti, părinţii trebuie să-i explice pe înţelesul lui că, orice s-ar întîmpla, mami şi tati vor continua să-l iubească. Într-un moment atît de dificil cum este despărţirea părinţilor, copilul are nevoie de dragoste, protecţie şi mai cu seamă de stabilitate. Orice schimbare suprapusă cu nesiguranţa, care oricum există din cauza divorţului, contribuie la apariţia stării de confuzie în mintea celui mic. Copilul are nevoie de repere stabile şi de o stare de confort.

SEMNE. Părinţii îşi pot da seama că pe copil îl frămîntă ceva dacă dă semne de nelinişte permanentă, pune întrebări neobişnuite, desenează obsesiv anumite lucruri. De asemenea, copilul îngrijorat nu doarme bine, nu mănîncă bine, este tăcut şi sperios, capătă ticuri sau face pipi în pat.

IGNORANŢĂ. Adulţii au tendinţa de a minimaliza problemele copiilor. Unii le ignoră, alţii le iau în glumă. “Sînt atitudini nepotrivite, pentru că o problemă lipsită de importanţă în ochii adulţilor poate lua proporţii catastrofale pentru copil”, susţine psihologul Oana-Maria Udrea. În felul acesta, părinţii îşi lasă copilul singur în faţa propriilor nelinişti. Copilul simte că mama şi tata nu îl ajută, că problemele resimţite de el sînt neimportante, că nu merită atenţie. Consecinţele: simplele griji se transformă în adevărate fobii sau depresii.

Sfatul psihologului

În loc să îi spună copilului “termină cu prostiile” sau “eu am griji mai importante şi tu vii cu tîmpeniile astea”, părinţii ar face bine să îl asculte, să îl lase să le împărtăşească frămîntările lui. În opinia psihologului Oana-Maria Udrea, grijile spuse cu voce tare se spulberă de la sine. Prin convingerea copilului că este înţeles şi protejat de părinţi se produce descărcarea tensiunii. Este posibil să nu mai amintească niciodată despre îngrijorarea lui, pentru că pur şi simplu ea nu mai există.