Ecaterina Andronescu vrea să reducă numărul de ore predate în şcoli

Elevii ar putea să stea mai puţin la şcoală şi să parcurgă lecţii mai aerisite, începând cu anul viitor. Anunţul a fost făcut de către ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu, care a spus, ieri, la finalul unei întâlniri cu liderii sindicali, că elevii au în prezent un orar prea încărcat: „Am lucrat pe planurile de învăţământ, pe curriculum, pentru că din păcate aproape în toate specializările numărul de ore este între 33 şi 38 pe săptămână, ceea ce este absolut îngrozitor de mult.

Trebuie să reducem puţin numărul de ore pe săptămână ca să creştem randamentul elevilor şi calitatea învăţământului. Se va reduce şi din materie. Există un proiect care încearcă să regândescă curriculum-ul dintr-unul cu accent pe acumularea de informaţie cum este acum, într-un curriculum care pune accentul pe formarea de competenţe. Este o procedură puţin mai dificilă şi sperăm să o terminăm până la sfârşitul anului şcolar". (R.F.)

Sursa: Gandul.

Liceele mari vor admitere din 2010

Dascălii de la colegiile centenare vor alt sistem de selecţie a elevilor în clasa a IX-a, deoarece tezele cu subiect unic sunt nerelevante. Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, spune că noile legi ale educaţiei vor da posibilitatea liceelor să-şi organizeze singure modalitatea de admitere.

Profesorii de la 40 de colegii centenare vor să introducă examenul de admitere la liceu din anul şcolar 2010-2011.
Cadrele didactice de la cele mai mari licee din România spun că tezele cu subiect unic sunt nerelevante ca modalitate de testare pentru clasele a şaptea şi a opta.
Reuniţi la sfârşitul săptămânii trecute, la Colegiul Naţional „Sf. Sava“ din Bucureşti, în cadrul Asociaţiei Colegiilor Centenare, profesorii au propus Ministerului Educaţiei să schimbe sistemul de examinare a elevilor.

Astfel, începând cu anul şcolar 2010-2011, fiecare liceu să poată organiza propria testare a elevilor.

Dascălii vor ca admiterea la liceu să fie dată mai devreme de luna iulie, astfel încât cei picaţi să poată fi redistribuiţi la şcolile unde mai rămân locuri neocupate. „Au fost cazuri când elevi cu note de 9,70 la tezele cu subiect unic au rămas corigenţi sau au obţinut medii foarte mici după ce au intrat la liceu“, a spus Octavian Rusu, profesor de fizică la Colegiul „Sf. Sava“ din Bucureşti.

Legea s-a schimbat, tezele au rămas

„Tezele cu subiect unic, aşa cum sunt acum, sunt nerelevante pentru admiterea la liceu, mai ales în zonele rurale, unde notele sunt mult mai mari decât în realitate“, a spus Ioan Onofrei, director la Colegiul Naţional „A.T. Laurian“ din Botoşani. O altă variantă propusă de profesori este ca nota de la admiterea în liceu să fie o medie între tezele cu subiect unic şi media de peste ani din liceu.

Note mai mari în rural

Alţi dascăli spun că tezele cu subiect unic nu îşi mai găsesc rostul în condiţiile unui sistem de învăţământ obligatoriu de 10 clase. „În urmă cu 10 ani, când s-au introdus tezele, învăţământul obligatoriu era de opt ani, şi atunci se justifica testarea capacităţii elevilor. Apoi s-a revenit la sistemul de învăţământ obligatoriu de 10 ani, dar tezele s-au menţinut, deşi nu se mai justifică“, a spus Ioan Pop, directorul de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Satu Mare.

Adrian Horodnic, profesor de istorie la Colegiul Naţional Ferdinand din Bacău, susţine că sistemul de învăţământ „s-a stricat“ din cauza cadrelor didactice.

„Am comparat notele de la tezele cu subiect unic cu cele obţinute de elevi în primul semestru. Am constatat că notele de la teze au fost umflate“, a spus Adrian Horodnic. Dascălii spun că profesorii sunt de vină pentru notele foarte mari pentru că ei supraveghează la examene.

„Notarea nu e deloc obiectivă pentru că tezele sunt corectate de profesorii de la clasă. Admiterea la liceu ar trebui să constea într-o testare pe profil. De exemplu, dacă vor să urmeze limbile străine, atunci vor da examen obligatoriu la limbi străine“, a declarat Oana Topan, profesoară la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă“ din Sighetu Marmaţiei.

"Admiterea în liceu ne-ar permite să triem elevii. Acest lucru îl cer cele mai importante licee din ţară"
George Cazacu
preşedintele Alianţei
Colegiilor Centenare

"Au fost cazuri când elevi cu note de 9,70 la tezele unice au rămas corigenţi sau au obţinut medii foarte mici la liceu"

Octavian Rusu
profesor Bucureşti

"Tezele cu subiect unic sunt nerelevante pentru admiterea la liceu, mai ales în zonele rurale, unde notele sunt mai mari"
Ioan Onofrei
profesor Botoşani

"Notarea nu e deloc obiectivă pentru că tezele sunt corectate de profesorii de la clasă"

Oana Topan
profesoară Sighetu Marmaţiei

Ce propune Andronescu

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu (foto), nu respinge schimbarea modalităţii de intrare la liceu, dar susţine că aşteaptă ca legile învăţământului să treacă prin Parlament.

„Propunerea ministerului este ca liceele bune, unde concurenţa este mare, să-şi poată organiza din anul şcolar 2010-2011 propria modalitate de admitere. Această schimbare va fi cuprinsă în pachetul de legi ale educaţiei pe care îl vom înainta Parlamentului spre dezbatere, la 1 aprilie“, a precizat ministrul Andronescu.

Tezele dezavantajează elevii buni

Într-un raport al Organizaţiei „EDU CER“ se arată că anul trecut la tezele cu subiect unic s-a fraudat masiv, motiv pentru care ar trebui excluse dintre criteriile de admitere la liceu. „În actuala formulă, tezele unice schimbă fundamental ierarhia şi barează accesul elevilor buni la liceele performante“, spune Ştefan Vlaston, preşedintele „EDU CER”. Documentul propune ministerului schimbarea metodologiei de admitere încă din vara lui 2009.

Sursa: Adevarul

De serviciu pe şcoală

Deşi inspectoratele şcolare nu încurajează instituţia „elevului de serviciu“, copiii, părinţii şi profesorii închid ochii la această formă de chiul motivat.

Elevii abia aşteaptă ziua în care sunt de serviciu pe şcoală. Pentru câteva ore sunt mâna dreaptă a profesorului de serviciu, trec în condică vizitatorii instituţiei, transmit mesaje, interzic intrarea colegilor în cancelarie şi, cel mai important, nu merg la cursuri. În plus, sunatul pentru pauze este reglat în funcţie de ceasul copiilor, care oricum ticăie în favoarea lor.

În fiecare instituţie de învăţământ s-a format şi o mică „mafie“ a serviciului pe şcoală, astfel că elevii care nu vor să-şi îndeplinească această îndatorire, ci să meargă în schimb la ore, sunt înlocuiţi, la cerere, cu cei mai puţin interesaţi de şcoală. Asemenea fondului clasei, serviciul pe şcoală este considerat inutil de părinţi, acceptat cu bucurie de copii şi consimţit de profesori.

„E mişto!“

„N-am făcut până acum, dar ni s-a spus că o să facem. E mişto! Facem anunţuri la clase, sunăm de intrare şi de ieşire şi nu ne pune nimeni absenţe“, defineşte conceptul o liceeană de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“, la ieşirea din librăria de lângă şcoală. Purtătoarea blondă a trei cercei într-o ureche şi a ghiozdanului lăsat pe un umăr ştie că nu greşeşte dacă vorbeşte în numele tuturor colegilor ei: „Ne place să facem de serviciu“.

Şi elevii de gimnaziu sunt încântaţi că sunt de serviciu, nu neapărat că lipsesc de la ore, ci că le sunt de folos profesorilor. „Noi nu lăsăm pe toată lumea să intre în şcoală, pe cei care intră îi trecem într-o condică, facem anunţuri la clase. E interesant şi ne place“, spune o elevă de clasa a V-a de la Şcoala Generală nr. 81, consimţind că oricum le vine rândul cam greu, abia la două luni.

Chiar dacă nu văd eficienţa prezenţei copiilor la intrarea în şcoală, părinţii sunt îngăduitori.

„Şi eu am făcut pe vremea mea de serviciu. Oricum, eu îţi demonstrez că intru în şcoală cu tot cu portar şi cu tot cu elev de serviciu. Ei n-au nicio autoritate şi mai pierd şi orele. Pierd vremea degeaba, e ca o chiu langeală“, spune Felicia Lazăr, aşteptând pe o bancă, la soare, să-şi ia copilul de clasa întâi de la şcoală. Consideră că serviciul la licee poate avea efectul dorit. „Dacă ar fi mai mari şi s-ar pune problema drogurilor sau a bătăilor, cred că elevii de serviciu ar afla mai uşor şi ar putea să anunţe pe cineva“, crede femeia.

Să fie linişte în şcoală

Conducerile şcolilor sunt mândre că reu şesc să menţină ordinea cu ajutorul ele vilor.

„Trebuie să vedeţi ce linişte e la noi. Chiar acum am vorbit cu nişte fetiţe de serviciu care făceau teste la geografie. Elevii comunică între ei, nu pierd nimic de la ore“, este convinsă Mihaela Marco vici, directorul adjunct al Şcolii Gene rale nr. 81.

Nici la liceu nu se consideră că serviciul pe şcoală ar periclita pregătirea elevilor, mai ales că un copil ajunge să fie de serviciu o singură dată pe an. „Rolul lor este bine precizat. Trebuie să stea cineva care cunoaşte persoanele din şcoală şi îi poate îndruma pe cei care nu cunosc şcoala“, explică directorul Colegiului Naţional „Mihai Viteazul“, Sever Popa.

REGULAMENT
Îndatorire doar pentru profesori

Serviciul pe şcoală al elevilor este menţionat în regulamentul de ordine interioară al şcolilor, dar intră în contradicţie cu regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. În acesta din urmă, excepţiile pentru care sunt motivate absenţele elevilor sunt: îmbolnăvirea, depistarea unei boli contagioase în familie sau alte „cazuri de forţă majoră, dovedite cu acte legale“. Chiar dacă nici reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) nu încurajează serviciul pe şcoală pentru elevi, ci doar pentru profesori, şcolile au totuşi libertatea de a opta pentru astfel de atribuţii pentru „învăţăcei“, în virtutea unei tradiţii moştenite. „Fiecare unitate de învăţământ are un regulament intern care vizează serviciul pe şcoală pentru cadrele didactice, dar, evident, pot face şi copiii. Totuşi, trebuie făcut în aşa fel încât să nu lipsească elevii de la ore, iar paza este asigurată evident de firmele de pază. Dacă există situaţii de conflict de exemplu, pe coridoare, trebuie să intervină un profesor, nu un copil“, spune purtătorul de cuvânt al ISMB, Marian Banu.

Sursa: Evenimentul Zilei

Copiii care locuiesc aproape de scoala au prioritate la inscriere

Scolile din Capitala vor trebui sa inscrie in clasa I cu prioritate copiii care locuiesc in apropierea unitatilor de invatamant, a anuntat Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB).

Cei cu domiciliul in afara circumscriptiei scolare vor fi primiti in limita locurilor disponibile.

Potrivit ISMB, inscrierea copiilor in clasa I va incepe miercuri, 11 februarie, si se va realiza pana la data de 1 mai. Data nu are un caracter de termen limita, inscrierile fiind posibile pana la inceputul anului scolar 2009/2010, in functie de solicitarile parintelui sau tutorelui si de locurile disponibile.

Pentru asigurarea transparentei procesului de inscriere la clasa I, fiecare unitate scolara va afisa, pana pe 16 martie, numarul de clase disponibile, in conformitate cu planul de scolarizare, iar saptamanal, situatia inscrierilor in unitatea de invatamant.

Reprezentantii ISMB precizeaza ca este interzisa conditionarea inscrierii in clasa I de sustinerea unor teste, cu exceptia celor prevazute in regulament.

De asemenea, se interzice perceperea unor taxe sau sponsorizari din partea parintilor.

Potrivit proiectului privind planul de scolarizare pentru anul scolar viitor, in Bucuresti vor functiona 524 de clase destinate elevilor din primul an de scoala, in care vor fi disponibile, in total, 13.100 de locuri.
Sursa: Ziare.com

Înscrierea copiilor în clasa I, ar trebui să aibă loc până pe 1 mai, anunţă Ministerul Educaţiei

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării recomandă părinţilor să îşi înscrie copiii la şcoală pe cât posibil, până la data de 1 mai 2009. În aceste fel, MECI vrea să stabilească cu o mai mare claritate numărul de elevi care vor începe şcoala în septembrie 2009, astfel încât să poată fi identificat necesarul real de posturi disponibile pentru mişcarea personalului didactic.

Data de 1 mai nu are caracter de termen limită, fiind doar o recomandare din partea Ministerului. Inspectoratele şcolare judeţene vor trebui să se asigure că toate unităţile şcolare cunosc arondarea străzilor din fiecare localitate şi vor transmite acestora obligaţia înscrierii cu prioritate a copiilor care locuiesc în apropierea şcolii şi ulterior, în limita locurilor disponibile, a celorlalţi solicitanţi.

Pentru asigurarea transparenţei procesului de înscriere în clasa I, fiecare unitate şcolară va afişa până la data de 16 martie 2009, numărul de clase disponibil, în conformitate cu planul de şcolarizare, iar săptămânal, situaţia înscrierilor.

În plus, unităţile şcolare vor răspunde în scris şi în timp util tuturor solicitărilor de înscriere depuse de către părinţi. Conform legii, în clasa I se pot înscrie copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar, precum şi cei care împlinesc respectiva vârstă până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psiho-somatică este corespunzătoare. De asemenea, „la cererea scrisă a părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali, înscrierea în clasa I a copiilor care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar, va fi amânată cu un an”.

Sursa: Realitatea.net

Fondul clasei - o taxa interzisa, dar obligatorie

Am gasit in Adevarul o stire care intereseaza toate mamicile ai caror copii merg la scoala. E vorba de taxa pe care o are de platit fiecare parinte fie lunar, fie semestrial, pentru burete, creta sau mici reparatii prin clasa. Suma cotizata insa ajunge uneori sa usture destul de mult, mai ales daca vorbim de o mamica ce are mai multi copii. Desi interzisa prin lege si de reprezentantii Ministerului Invatamantului, taxa e mereu prezenta in scoli, pentru ca, nu-i asa, invatamantul e gratuit, dar pe banii parintilor.

Iata si stirea:

Mulţi părinţi se tem să refuze cotizaţia pentru a nu periclita situaţia şcolară a copilului. Curăţenia în şcoli, schimbarea becurilor şi a geamurilor sunt cheltuieli care se fac pe spinarea părinţilor.

Şcoala a început şi odată cu ea şi coşmarul părinţilor. Pe lângă banii daţi pe uniforme, ghiozdane, manuale şi rechizite, cei care au copii în sistemul de învăţământ trebuie să facă rost de bani şi pentru fondul clasei şi al şcolii. Declarat ilegal de câţiva ani buni prin ordin ministerial, obiceiul de a strânge bani pentru fondul clasei este practicat în aproape toate şcolile din România. Din el se cumpără perdele la clasă, galerii, dulapuri, cuiere, clanţe, yale sau chiar se fac zugrăveli. Fondul acoperă incompetenţa managerială a directorilor de şcoli şi lipsa de implicare a primăriilor.

„Am avut şedinţă cu părinţii chiar în prima zi de şcoală. Primul punct pe ordinea de zi au fost banii pentru fondul clasei. Am hotărât să dăm fiecare câte 50 de lei pe semestru“, a spus Ana Vasile, mama unei eleve de clasa a II-a la o şcoală din sectorul 3 al Capitalei. Mama nici nu s-a gândit să nu plătească, mai ales că învăţătoarea le-a spus părinţilor despre tabla din clasă schimbată la iniţiativa primăriei. Prin urmare, trebuie procurate markere speciale pentru scris, precum şi soluţii pentru şters.

„Nu ne trebuia o tablă nouă. Nu mi se pare normal ca primăria să stabilească priorităţile unei şcoli, fără ca directorii să aibă niciun cuvânt de spus“, a adăugat mama. Anul trecut, în aceeaşi clasă s-au strâns bani pentru perdele noi şi pentru plafoniere. „Acum a venit primăria, a înlocuit lămpile cu tuburi de neon, iar în locul draperiilor au pus jaluzele verticale“.

Opţional, dar obligatoriu

„Dacă refuzi să dai se uită urât la tine şi ceilalţi părinţi, şi învăţătoarea. Aşa că vrând-nevrând trebuie să contribui şi la fondul clasei şi la fondul şcolii“, a explicat mama.

Aceeaşi experienţă o trăieşte şi Dan Chelu, un alt părinte cu copil de clasa a V-a. „Ce-aţi vrea să facem? Nu dă nimeni bani pentru reparaţii! Elevii nu au nici măcar coş de gunoi în clasă, iar cuierele sunt rupte“, a spus indignat Dan Chelu.
Tatăl a explicat că şi paza şcolii se plăteşte tot din banii părinţilor care preferă să-şi ştie copiii în siguranţă.

„Avem o firmă de securitate plătită din banii noştri. Nimeni nu este lăsat să intre“, a explicat părintele. Dacă a încercat vreodată să refuze contribuţia? „Am deschis discuţia într-o şedinţă. Toţi părinţii mi-au sărit în cap. Care mai de care se
înghesuia să câştige favorurile învăţătoarei. Şi-apoi, poate că au dreptate! Cine să dea bani?“.

Regulamentul bate ordinul ministerial

Regulamentul de organizare şi de funcţionare a unităţilor de învăţământ prevede că doar “comitetul de părinţi poate propune în adunarea generală, dacă se consideră necesar, o sumă minimă prin care părinţii elevilor clasei să contribuie la întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei.

”Contribuţia nu este obligatorie şi este interzisă implicarea cadrelor didactice şi a elevilor în strângerea fondurilor. Banii se cheltuiesc la iniţiativa comitetului de părinţi “sau ca urmare a propunerii dirigintelui/învăţătorului sau a directorului.”

Obiceiul de a strânge fondul clasei există în aproape toate şcolile

"Am avut şedinţă chiar în prima zi de şcoală. Primul punct au fost banii pentru fondul clasei" Ana Vasile, părinte;
"Ce-aţi vrea să facem? Nu dă nimeni bani pentru reparaţii ! Elevii nu au nici coş de gunoi în clasă" Dan Chelu, părinte;

"Nu pot să mă transform în poliţist în fiecare şcoală. Există un ordin explicit prin care colectarea de bani de la părinţi pentru examene sau pentru fondul clasei este interzisă" Cristian Adomniţei, ministrul Educaţiei (la data la care a fost scris acest articol).

Bani se strâng în fiecare şcoală, diferă doar suma

La Iaşi, părinţii contribuie cu sume ce ajung la 200 de lei anual. La începutul acestui an şcolar, părinţii unor boboci de la Şcoala „Alexandru cel Bun“ au dat bani pentru dotarea claselor cu băncuţe noi, dulăpioare, perdele, dar şi pentru achiziţia unor table „inteligente şi ecologice“. „Nu ne-a cerut nimeni să dăm“, a declarat tatăl unui elev.

Directorul adjunct, Daniela Drăgan, spune că s-a mai cumpărat şi aparatură informatică. „Banii care vin de la minister sunt pentru cheltuieli fixe. Astfel că unele clase rămân descoperite. În orice caz, conducerea nu are nicio legătură cu deciziile celor de la clase“, explică directorul adjunct.

În judeţul Bihor nu exis­tă şcoală în care să nu fie adunaţi bani pentru fondul clasei sau al şcolii. Diferă doar suma. Părinţii ai căror copii învaţă la Liceul Teoretic Greco-Catolic din Oradea scot anual din buzunar câte 30 de lei. Un pic mai mult, 35 de lei este cotizaţia pentru fondul clasei plătită la Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”.

„Chiar vineri am avut şedinţă cu părinţii. Primul punct al discuţiei a fost fondul clasei. Abia după ce s-a stabilit suma, 35 de lei pentru fiecare copil, am trecut la problema manualelor”, spune supărată Felicia M, mama unui elev de la această instituţie şcolară.

La Constanţa, şcolile sunt păzite doar dacă plătesc părinţii în medie câte 3 lei lunar. La Liceul „George Călinescu“ din Constanţa, de exemplu, la intrare este în permanenţă un agent de pază. „Fiecare părinte a dat cât a putut“, ne-a spus o elevă de clasa a X-a, sub protecţia anonimatului. Neoficial însă „cotizaţia“ este cuprinsă între 5 şi 15 lei.

Şi la Târgu Jiu, judeţul Gorj, paza în numeroase unităţi şcolare este plătită din buzunarele părinţilor. „La noi, la Şcoala numărul 8, dăm din trei în trei luni câte cinci lei de elev şi astfel diriginta strânge banii necesari pentru a asigura paza instituţiei de învăţământ. Mie, personal, mi se pare o idee foarte bună”, a spus Rodica Istratie, părinte. (Au contribuit Mihaela Floroiu, Georgiana Anghel, Ioan Drimbău)

21% dintre elevii bucureşteni sunt bolnavi

Vederea slaba, excesul de greutate si probleme ale coloanei vertebrale sunt cel mai des intalnite afectiuni in randul elevilor prescolari si liceeni din Bucuresti. Bolile de metabolism si nutritie si tulburarile neuropsihice sunt tot mai frecvente.

Dintre cei 87.500 de elevi examinati medical anul trecut, mai mult de un sfert s-au dovedit a fi bolnavi. Cifra reala este insa mult mai mare. Din totalul de 243.000 de elevi, aproape 21% sufereau de una sau mai multe boli.
Cele mai grave afectiuni ale ochilor, de care sufera 11% dintre elevi, sunt viciile de refractie (miopie, hipermetropie, astigmatism), aproape 8.500 avand o tulburare de vedere. Cauzele sunt lumina naturala insuficienta la scoala, folosirea calculatorului in exces, alimentatia nesanatoasa sau mediul urban poluat. Mai grav este ca elevii nu poarta ochelarii prescrisi de medic.

„Colegii râd de ei, le spun aragaz cu patru ochiuri, iar ei refuză să-i mai poarte. Apoi este situaţia materială precară a părinţilor, care le cumpără ochelari o dată, de două ori, apoi renunţă, pentru că sunt foarte scumpi”, ne-a declarat dr. Ana Matilda Bucur, de la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, Ambulatoriul de Specialitate Dorobanti. „Dacă ambliopia nu e tratată la timp, nimic nu se mai poate îndrepta după 7 ani”, a mai adăugat dr. oftalmolog Ana Matilda Bucur.

Elevii se indoapă cu E-uri si glucide!

O alta problema grava a elevilor sunt bolile de metabolism si nutritie. 9,17% dintre cei peste 87.000 de elevi examinati au diverse afectiuni metabolice. Procentul este umflat de numarul elevilor care au regimul de alimentatie nesanatos, bazat pe produse de tip fast-food.

„Obezitatea instalată în copilărie e mult mai greu de înlăturat. Părinţii ar trebui să vină la medic când copilul devine supraponderal. Acesta e primul semnal de alarmă. Din cauza sărăciei, părinţii le dau copiilor să mănânce făinoase în neştire şi dulciuri. Mâncarea de tip fast-food este plină de glucide şi E-uri, exact substanţele contraindicate”, ne-a declarat Elena Armenescu-Ciuhrii, medic specialist in boli de nutritie. Aproape 2.500 de elevi sunt obezi, iar alti 41 au deja ulcer gastric si duodenal, cei mai multi fiind liceeni.

In topul afectiunilor scolarilor, pe locul al treilea se situeaza cele locomotorii, 5,75% dintre ei fiind afectati. Cele mai grave sunt deformarile coloanei vertebrale dobandite in timp.

Afecţiunile neuropshice – în creştere

Din ce in ce mai multi elevi au afectiuni neuropshice- 4,22%, cele mai dese probleme fiind tulburarile de vorbire si intarzierea mintala usoara. Desi nu exista date statistice la acest capitol, din datele Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti, reiese ca in 2005 erau mai putine cazuri. Medicii specialisti si cozile din fata cabinetelor lor o dovedesc.

In 2005, aceste afectiuni erau intalnite mai mult la copiii din crese si gradinite, iar in 2008 problemele se intalnesc si la copiii de 13-15 ani. „Avem din ce în ce mai multe cazuri de tulburări nevrotice. Autismul infantil e mult mai frecvent. Acum câţiva ani aveam un caz pe lună, acum am chiar şi trei cazuri pe săptămână. Adolescenţii au tot mai multe tulburări de comportament. Sunt din ce în ce mai multe cazuri de epilepsie”, ne-a declarat dr. Mihaela Poppa, specialist in neuropsihiatrie infantila.

Cauzele sunt multiple: parintii care stau mai mult la serviciu decat cu propriii copii, certurile familiale, alcoolul, saracia, lipsa modelelor parentale, violenta din media, dependenta de calculator si chiar excesul de produse care contin cofeina.

„O sticlă de suc care are cofeină este echivalentul a 6 cafele. Apoape toţi elevii care ajung în cabinetele noastre au o tulburare cauzată de consumul sucurilor bogate în cofeină. Am avut cazuri în care elevii nu mai beau deloc apă. Am găsit elevi cu cardiopatie ischemică, întâlnită în mod normal la peste 40 de ani. Ar trebui să înţeleagă că tot ce e maro nu trebuie mâncat!”, Elena Armenescu-Ciuhrii (medic specialist in boli de nutritie).

Sursa: Gandul

Ce facem cu invatamantul?

Asa cum spuneam in postul anterior, starea invatamantului romanesc este cat se poate de sumbra. Recent, presedintele Basescu a promulgat legea majorarii cu 50% a salariilor profesorilor iar disputele s-au incins mai mult ca oricand. Sa fie oare aceasta o solutie pentru imbunatatirea sistemului de invatamat?

Bugetul alocat educatiei s-a dublat din 2005, urmand sa ajunga, conform proiectului legii bugetului, la aproape 10 miliarde de euro. Cu toate acestea, ultimele sondaje ne arata un adevar socant: elevi care abandoneaza scoala sau care nu sunt in stare sa inteleaga un text scris, absolventi de liceu sau facultate care nu sunt capabili sa profeseze meseria pentru care sunt atestati profesional.

Rezultatele slabe - vina elevilor?

Majoritatea isi explica rezultatele slabe la invatatura ale elevilor prin lipsa interesului pe care acestia il manifesta fata de scoala sau prin neimplicarea parintilor in procesul educational. Este cea mai “la indemana” explicatie. Problema are insa radacini mai adanci, pentru ca fara motivatie din partea dascalilor si fara un suport educational atractiv si coerent niciunui elev nu i se poate imputa lipsa interesului pentru o anumita materie sau un anume subiect.

Bani mai multi la salariu

Nu suntem impotriva majorarilor salariale. Insa dorim sa subliniem faptul ca nu aceasta este cauza reala a starii deplorabile in care se afla invatamantul romanesc. Daca vom crede ca, primind mai multi bani la salariu, un dascal e mai hotarat si inspirat sa ii atraga pe copii spre scoala, ne vom amagi cu siguranta. Degeaba va pompa Guvernul bani la Minister, daca beneficiarii acestor fonduri nu sunt… elevii. Degeaba avem prime mai mari si salarii de merit daca micutii nostri ingheata in sali de clase insalubre si sunt nevoiti sa-si cumpere manualele. Nu asa vom reusi sa avem copii mai destepti si mai sanatosi.

Ce pot face mamicile?

Pentru ca subiectul risca sa se ramana doar o tema strict electorala, dorim sa atragem si noi atentia asupra problemelor reale cu care se confrunta invatamantul romanesc, de aceea, rugam mamicile sa ne scrie despre problemele concrete de care s-au lovit, despre nemultumirile pe care le au si, de ce nu, despre ce ar trebui sa faca alesii nostri, astfel incat invatamantul romanesc sa redevina ce era odata.

Starea invatamantului romanesc: Generatia fara scoala

MEC va lansa un raport de 162 de pagini, cu zeci de statistici negre despre „Starea învăţământului românesc“

Datele oficiale descriu viitoarea generaţie care va conduce România: una fără şcoală, aproape analfabetă, mult mai slabă decât generaţiile de tineri europeni:

• 49% dintre absolvenţii de liceu nu au diplomă de bacalaureat
• 19% dintre elevi renunţă anual la şcoală
• 22% dintre copii nu merg la grădiniţă
• 16% dintre şcolarii de clasa a IV-a nu sunt capabili să înţeleagă un text scris

Sunt statistici şi rezultate la teste internaţionale care aruncă România pe ultimele locuri din Europa la calitatea şi eficienţa Educaţiei. Potrivit Raportului privind „Starea învăţământului românesc“, elaborat de Ministerul Educaţiei şi intrat în posesia Gândul, mulţi dintre indicii pe care vi i-am prezentat se depreciază.

Bilanţul negru al educaţiei româneşti

Aproape o cincime dintre elevii români, înscrişi în învăţământul obligatoriu, şi-au abandonat studiile.
Pe de altă parte, 49,5% dintre absolvenţii de liceu nu au diplomă de bac, iar 22,4% dintre copii nu merg la grădiniţă. 16% dintre şcolarii de clasa a IV-a nu sunt capabili să înţeleagă un text scris. Conform testărilor internaţionale, România se situează undeva pe locul 47, din 57 de ţări, unde s-a aplicat testul PISA.

Continuăm să fim pe ultimele locuri în Europa când vine vorba de Educaţie. Analizand datele cuprinse în „Starea învăţământului” pe anul 2007-2008 - raport finalizat recent de Ministerul Educaţiei - rezultă că abandonul şcolar este de departe situaţia cea mai gravă. 19,2% dintre elevi au renunţat la şcoală, în loc să-şi termine studiile, anul trecut şcolar. Acest procent este cu atât mai mare, în comparaţie cu media UE de doar 14,8% şi cu obiectivul UE de a reduce abandonul şcolar la maxim 10%, până în 2010.

Doar trei state stau mai prost decât ţara noastră în privinţa ratei abandonului şcolar: Spania – 31%, Portugalia - 36,3% şi Malta - 37,6%. Pe de altă parte, suntem întrecuţi cu mult de state care de-abia ajung la un procent al abandonului şcolar de 5,5%: Slovenia, Polonia şi Cehia. Elevul român a ajuns, anul trecut, să frecventeze învăţământul, în medie, până la 16,3 ani, adică până în clasele a IX-X. Ne situăm, în continuare, pe un loc inferior în privinţa speranţei de viaţă şcolară. Dacă excludem învăţământul preşcolar, speranţa de viaţă şcolară a unui copil în vârstă de 6 ani ajunge la 14 ani.

Cauzele principale sunt alegerea greşită a filierei educaţionale, rata repetenţiei sau situaţia financiară precară a familiei. În Europa, Finlanda se situează pe primul loc, speranţa de viaţă ajungând la 20 de ani. Singurele ţări care stau mai slab decât noi sunt Malta şi Cipru, state în care speranţa de viaţă şcolară este puţin peste 14 ani.

Suntem, de asemenea, pe penultimul loc în Europa în privinţa participării la toate nivelurile de educaţie. În timp ce rata UE este de 59,2%, în România doar 50,5% dintre tineri urmează toate nivelurile de şcolarizare. Cel mai bine stă Finlanda – 66,4%, iar cel mai slab stau vecinii noştri bulgari, cu doar 49,8%. Elevele sunt cele care aleg să meargă la liceu, postliceale şi facultăţi, faţă de băieţi.

În privinţa elevilor din anii terminali, rata de absolvire nu este nici ea prea roz. Conform datelor Ministerului Educaţiei de acum doi ani (n.r. – nu există date din ultimul an şcolar) doar 61,1% dintre elevii de clasa a VIII-a absolvă cu examen.

Restul, neavând nici un examen, au ajuns la şcolile de arte şi meserii sau au renunţat la şcoală. Dacă îi luăm în calcul şi pe elevii care nu au susţinut examen, procentul urcă până la 92,4%. În mediul rural, aproape un sfert dintre elevi nu reuşesc să absolve nici măcar fără examen.

Elevii de liceu stau mai prost decât colegii lor mai mici: doar 50,5% termină liceul cu examen. Procentul ajunge la doar 55,3%, dacă sunt luaţi în calcul şi elevii care nu susţin examenul de bacalaureat. Dintre toţi, de departe, cel mai slab stau elevii de la SAM-uri: nici 40% nu reuşesc să-şi finalizeze studiile. Faţă de anul şcolar 2005-2006, rata de absolvire a SAM-urilor a crescut cu peste 13%.

19,2% dintre elevi au abandonat studiile în anul şcolar 2007-2008. Rata abandonului a crescut cu 4,3% în ultimii doi ani
49,5% dintre absolvenţii de liceu nu au diplomă de bac. Doar 60% dintre elevii de la SAM absolvă.

Mâncarea interzisă, strecurată în ghiozdan

Dragele noastre,

Revenim la un subiect despre care am mai vorbit aici. Se pare ca nici autoritatile, nici medicii nu reusesc sa ii determine pe parinti sa adopte si sa respecte pentru micutii lor un stil de alimentatie sanatos, bazat pe alimente sanatoase si variate. E trist ca parintii nu constientizeaza riscurile la care isi supun copiii atunci cand le pun la pachetel alimente dintre care, multe sunt inscrise pe lista produselor nerecomandate.

Un articol din Evenimentul Zilei ne prezinta situatia actuala, la o luna de la adoptarea Ordinului Ministerului Sanatatii privind interzicerea comercializarii alimentelor nesanatoase in scoli:

Ordinul Ministerului Sănătăţii privind interzicerea comercializării alimentelor nesănătoase în şcoli nu îi sperie pe părinţi, care le dau celor mici chipsuri şi merdenele la pachet.

Fast-foodul a dispărut din şcoli, dar nu şi din ghiozdanele elevilor. Deşi guvernanţ ii au aprobat, înainte de 15 septembrie, un ordin care a scos alimentele nesănătoase din curtea unităţilor de învăţământ, iar inspectori din cadrul Ministerului Sănătăţii fac, de ieri, controale, la toate societăţile comerciale din şcoli, unii părinţi le dau la pachet celor mici gogoşi, covrigi, chipsuri şi sucuri acidulate, punându-le în pericol sănătatea.

Sociologii sunt de părere că dacă familia nu va face primul pas pentru a stopa acest fenomen, obezitatea ar putea deveni şi în România o problemă socială, ca în Statele Unite ale Americii. „E o măsură bună, deşi lucrurile acestea ţin, mai degrabă, de societate, de educaţie. Dar măcar cât sunt în şcoală se evită nişte riscuri. Pe de altă parte, nu se face educaţie prin negaţie. Adică ar fi de dorit ca în loc să-i spui copilului că acel lucru este interzis, să-i explici de ce este nociv şi ce urmări ar putea avea“, explică Aurel Maior, învăţător la Liceul „Dimitrie Bolintineanu“ din Bucureşti.

Pateuri, merdenele şi gogoşi

Îngrijoraţi de obezitatea din ce în ce mai frecventă la copiii români, guvernanţii au decis să stârpească obişnuinţa de consum, elaborând o listă de alimente interzise comercializării în şcoli şi grădiniţe. Cei mici nu sunt însă prea impresionaţi de dieta impusă de autorităţi şi continuă să ronţăie sticksuri şi să bea sucuri acidulate în recreaţii. Singura diferenţă este că acum, în loc să cumpere „bombele calorice“ de la chioşcuri, vin cu ele în ghiozdan, pe post de pacheţel.

La finalul cursurilor, după patru ore de stat în clasă, copiii abia aşteaptă să se poată înfrupta în voie cu pateuri, merdenele şi gogoşi. Mulţi prichindei care ies pe porţile instituţiilor de învăţământ se opresc, cu părinţi cu tot, la primul chioşc, de unde pornesc mai departe cu „bunătăţi“ pline de colesterol.

Obezitatea, o problemă socială

Copiii mănâncă la fel, doar că acum îşi cumpără produsele din afara şcolii, spun reprezentanţii Şcolii nr. 141 din Capitală. „Vin încărcaţi cu tot felul de dulciuri în ghiozdane. Le cumpără părinţii şi îşi mai cumpără şi ei. Când ies în pauză sunt toţi cu pungile de snacksuri“, spune Eliza Crăciunescu, fosta directoare a şcolii.

Specialiştii sunt de părere că micuţii nu se dezvaţă atât de simplu de obiceiurile alimentare şi că acest lucru depinde foarte mult de educaţia pe care o primesc acasă.

„Familia trebuie să aibă conştiinţa faptului că un copil trebuie să beneficieze de un anumit tip de alimentaţie pentru a se dezvolta armonios. Nu se poate pune frână acestui fenomen cu care se confruntă şi alte ţări şi care, după cum se ştie, în SUA a devenit o problemă socială. Poate efectele s-ar diminua printr-o publicitate agresivă a nocivităţii acestor produse. Altfel, strict legislativ, nu se poate rezolva, iar consumul rămâne constant“, spune sociologul Marius Pieleanu.

Pe de altă parte, după ce chioşcul din interiorul şcolii a fost închis, elevii colindă în pauze buticurile din apropiere pentru a se aproviziona cu dulciuri şi „ronţăieli“.

Cu pacheţel sau fără

La cealaltă extremă sunt şcolarii care nu pot părăsi incinta unităţii de învăţământ şi, în cazul în care nu apucă să se aprovizioneze înainte de ore, riscă să rămână toată ziua cu stomacul gol. „Nu prea mâncăm cât suntem la şcoală“, spune Cristina, elevă în clasa a VIII-a la Şcoala nr. 3 „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti. Ea începe orele de la 8.00 şi termină programul la 14.00. „De dimineaţă ne grăbim să nu întârziem la ore şi nu mai apucăm să cumpărăm nimic, iar în pauze nu ne lasă portarul să ieşim din curte, aşa că nu mai mâncăm“, mărturiseşte fata, aprobată de două colege.

Dacă unii micuţi sunt trimişi la şcoală de părinţii grijulii cu sandviciuri, în cazul elevilor mai mari, de gimnaziu, intervine o altă problemă: pentru puştii din anii terminali nu e deloc „cool“ să vină cu aşa ceva la şcoală. „Cine mai vine cu sandviciuri? Cei mici mănâncă, dar e aiurea să te apuci să le scoţi din ghiozdan, umpli clasa cu miros de salam“, strâmbă din nas Ionela, o elevă de clasa a VII-a.

Din acest motiv poate, cei mai mulţi şcolari nu au la ei pacheţel. Acest lucru depinde însă şi de posibilităţ ile părinţilor, care, de cele mai multe ori, preferă să le dea bani. Doar micuţii din clasele primare mai vin cu mâncare pregătită de acasă. „Noi îi facem dimineaţa două sandvişuri şi la şcoală mai mănâncă un corn şi lapte. Dimineaţa nu mănâncă pentru că e prea devreme“, spune o bunică în timp ce-şi aşteaptă răbdătoare nepoţica în curtea şcolii. „Nu-i dăm fructe la ea, că se mozoleşte pe mâini“, mai spune femeia.

Comercianţii, afectaţi

După intrarea în vigoare a ordinului care ar trebui să elimine din meniul elevilor alunele, bomboanele, chipsurile şi sucurile, comercianţii din şcoli fie au închis chioşcurile, fie au înlocuit biscuiţii şi bomboanele din vitrină cu iaurturi şi sandviciuri care nu aduc, nici pe departe, acelaşi profit. „Nu mai am vânzare. Legea asta e o prostie, doar nu o să mă car cu cazanul de ciorbă aici“, spune, indignată, patroana chioşcului de la Şcoala nr. 141, care se vede nevoită să renunţe la afacere.

Chiar dacă în magazinul din incinta şcolii nu se mai vinde mare lucru, alimentele nerecomandate se găsesc din belşug la buticul de peste drum. „Copiii cheltuiesc, în funcţie de posibilităţi, de la 1 leu la 5 lei, cei mai mici, cei mari şi mai mult. Ei cumpără chipsuri şi cornuri cu ciocolată, gume, ciocolăţele şi jeleuri“, spune vânzătoarea magazinului.

Ea povesteşte că mulţi dintre elevi vin de dimineaţă cu părinţii care le cumpără tot ce îşi doresc. „Copilul zice «vreau aia, aia şi aia». Şi părinţii le cumpără. Eu am adus aici fructe, iaurturi, am şi linguriţe de plastic“, mai spune femeia.

PROBLEME

Lipsa banilor, piedica părinţilor

Părinţii sunt de acord că alimentele pe care le mănâncă de multe ori copiii lor pot fi nesănătoase, dar cred că o problemă foarte mare o reprezintă şi situaţia lor financiară. „Nu ştim dacă alimentaţ ia nesănătoasă a acestor copii este un fenomen generalizat, un studiu ar fi fost foarte necesar pentru a vedea nivelul de educaţie, mediul social, situaţia financiară a familiilor care au copii în şcoală“, spune Claudia Cocoşilă, vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi. Ea adaugă faptul că este foarte important venitul mediu pe familie, pentru că, în multe situaţii, acesta nu permite orientarea către produse sănătoase care sunt, în general, mai scumpe. „Este foarte important ca acolo unde există chioşcuri în incintele şcolilor, acea gamă de produse nerecomandate să dispară din galantare. Pe de altă parte, părinţii sunt mult prea ocupaţi astăzi ca să se mai gândească la gentuţa cu mâncare a copiilor“, completează părintele. O mare problemă o constituie, în opinia Claudiei Cocoşilă, şi publicitatea excesivă făcută produselor nesănătoase.

NERECOMANDATE

Chipsurile şi prăjiturile, pe lista neagră a Ministerului Sănătăţii

Lista cu alimentele nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor, precum şi cu principiile care stau la baza unei alimentaţii sănătoase pentru copii şi adolescenţi, a fost publicată, la începutul anului şcolar, în Monitorul Oficial şi a intrat în vigoare pe 17 septembrie.

Printre produsele care pot fi nocive elevilor se numără alimentele cu conţinut mare de zahăr (prăjituri, bomboane, acadele), de grăsimi (hamburgeri, pizza, produse de patiserie, cartofi prăjiţi, mezeluri grase), de sare (chipsuri, biscuiţi săraţi, alune sărate, covrigei, snacksuri), băuturile răcoritoare (toate, cu excepţia apei potabile sau minerale îmbuteliate), alimentele neambalate sau neetichetate (produse vrac, sandvişuri neambalate) şi cele cu conţinut ridicat de calorii (care depăşesc 250-300 Kcal pe unitatea de vânzare).

Reprezentanţii ministerului au pornit de la premisa că, pe parcursul programului şcolar (4-6 ore pe zi), necesităţile copilului sunt reprezentate de echivalentul unei gustări, respectiv maximum 10% din valoarea calorică zilnică, ceea ce reprezintă 300 Kcal.

Un raport al Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP), făcut public la începutul anului şcolar, arăta că mai mult de 25% dintre cei peste 700.000 de preşcolari şi elevi, examinaţi de medici anul trecut, au suferit afecţiuni cronice.

Cele mai răspândite afecţiuni descoperite în timpul controalelor din şcoli au fost problemele de vedere, hipotrofiile staturo-ponderale (copiii cresc cu o rată inferioară limitei normale), sechelele de rahitism, deformările coloanei vertebrale, dar şi obezitatea neendocrină.

SFATUL NUTRIŢIONISTULUI

Mâncaţi cât mai multe fructe!

Părinţii sunt sfătuiţi de medicii nutriţioniş ti să le dea celor mici la pachet cât mai multe fructe. „În recreaţii, copiii ar trebui să mănânce întotdeauna fructe. Sandviciul se mănâncă dimineaţa, înainte de a pleca la şcoală, la micul dejun. Când ajung acasă, elevii ar trebui să mănânce de prânz“, explică Ligya Alexandrescu, lector universitar şi specialist la Centrul de slăbire „Natural Silhouette“. Nutriţionistul este de părere că, între aceste două mese, cel mai bine este ca elevii să manânce tot fructe, iar dacă îşi iau la ei sandviciuri, recomandat este, mai ales în cazul copiilor cu probleme de greutate, ca acestea să conţină pâine integrală şi brânză degresată, în niciun caz mezeluri.

PROBLEMĂ. Obezitatea a devenit şi în ţara noastră una dintre bolile des întâlnite în rândul elevilor

Eliza Crăciunescu, profesor: "Vin încărcaţi cu tot felul de dulciuri în ghiozdane. Le cumpără părinţii şi îşi mai cumpără şi ei."

Marius Pieleanu, sociolog: "Familia trebuie să aibă conştiinţa faptului că un copil trebuie să beneficieze de un anumit tip de alimentaţie pentru a se dezvolta armonios. Nu se poate pune frână acestui fenomen, care, după cum se ştie, în SUA a devenit o problemă socială."

Claudia Cocoşilă, părinte: "Părinţii sunt mult prea ocupaţi astăzi ca să se mai gândească la gentuţa cu mâncare a copiilor."

Deficitul de atentie si hiperactivitatea (ADHD)

Dragi mamici,

Stim foarte bine, prichindeii nostri au multa energie si nu pot sta mult timp concentrati asupra unui lucru, fiind usor distrasi de ceea ce este in jur. Unii copii insa sunt mai activi decat altii, prezentand semne clare de agitatie, pe care, din pacate parintii le pot considera normale pentru varsta micutilor.

Azi, dorim sa va vorbim azi despre ADHD (deficit de atentie si hiperactivitate), una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti, asa cum arata ultimele studii. Dintre copiii de varsta scolara, 5 % prezinta simptome ADHD (1-2 copii dintr-o clasa de 30 de elevi). Afectiunea debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta, aproximativ 60% dintre copii afectati de ADHD putand prezenta simptome si la maturitate.

Cum recunoastem daca micutul nostru prezinta semnele ADHD?

Asa cum ne spun medicii, simptomele afectiunii se impart in 3 categorii: inatentie (dificultati de atentie si concentrare), hiperactivitate (agitatie evidenta) si impulsivitate, care pot aparea si in forma combinata.


Inatentia: copilul ce prezinta astfel de simptom nu se poate concentra, face frecvent greseli din neglijenta, in conversatie nu are rabdare a asculta pe cineva pana la capat, nu finalizeaza sarcinile, nu respecta instructiunile, evita efortul intelectual sustinut.

Hiperactivitatea: acest comportament se observa mai ales in timpul orelor de curs, cand trebuie sa stea linistit. El iese din banca, se duce la colegi, ii deranjeaza. In pauze alearga tot timpul, se catara, ignora pericolele. Daca sunt atentionati se linistesc pentru cateva momente, dupa care procedeaza in acelasi fel. Copilul hiperactiv nu observa detaliile, de cele mai multe ori cand altii ii vorbesc da impresia ca nu asculta, evita sau respinge activitatile sau temele care ii solicita efort intelectual. Pierde adesea obiecte, isi misca mainile si picioarele sau nu-si gaseste locul pe scaun, nu isi asteapta randul la joc sau la alte activitati desfasurate in grup.

Impulsivitatea: copilul este neastamparat, vorbeste excesiv, prezinta agitatie fizica in momente nepotrivite, in conversatie intrerupe persoanele care vorbesc si are dificultati in a-si astepta randul, in situatii grave poate trece chiar la agresivitate fizica.

Cand manifestarile comportamentale hiperactive sunt foarte pronuntate, vorbim de tulburarea de hiperactivitate. Diagnosticul de hiperactivitate poate fi stabilit doar de catre un expert, care trebuie sa constate prezenta a sase sau mai multe simtome de inatentie.

Varsta la care dificultatile de concentrare sunt depistate depinde de disponibilitatea si interesul parintilor care urmaresc evolutia psiho-comportamentala a copilului, vigilenta si implicarea educatoarelor si a invatatoarelor, comunicarea si schimbul permanent de informatie intre familie si cei care se ocupa de educatia copilului (bone, educatoare, invatatoare).

Cauzele aparitiei ADHD sunt inca o necunoscuta, unii cercetatori considerand ca aceasta tulburare se datoreaza mai multor factori. In afara cauzelor genetice, cercetatorii susin ca exista o intrerupere in maturizarea cerebrala si un dezechilibru al unor substante in creier. Este important de subliniat ca, fiind o tulurare neurobiologica, nu este generata de erori educative sau factori de mediu, dar poate fi agravata de acestia.

Odata diagnosticata, ADHD trebuie tratata, printr-o abordare coerenta si consecventa in care sunt implicati deopotriva parintii, psihologul, logopedul, educatorii si profesorii si mai ales copilul insusi.

Cum il poate ajuta familia?

• oferindu-i o viata in care perturbarile, schimbarile si stresul sunt diminuate la maxim;
• diminuand prezenta elementelor care declanseaza excitatii de orice fel (televizorul, calculatorul, radioul, jocurile video);
• respectarea unei rutine zilnice, prin activitati sau sarcini previzibile, prin momente sau lucruri la care copilul se asteapta;
• prevenind reactiile atunci cand apar schimbari si planificand interventiile;
• anticipand impreuna cu el derularea evenimentelor si stabilind asteptarile pe care le aveti de la el;
• o comunicare permanenta in care sa i se explice ce are voie sa faca si de ce nu sunt permise unele comportamente;
• realizarea de reguli simple, realiste si coerente;
• solicitarile sa fie in fraze clare si scurte;

Intre specialistul care il trateaza, parinte si cadru didactic sa fie o permanenta colaborare si informare, specialistul fiind cel care va coordona activitatea. Odata ce parintii ajung sa accepte diagnosticul, vor constata ca, in conditiile aplicarii tratamentului adecvat, activitatile scolare si sociale ale copilului se imbunatatesc, iar viata de familie poate deveni mai linistita si mai fericita.

Mai multe detalii despre ADHD gasiti aici si aici.

Odiseea Reînscrierea „emigranţilor” în şcoli

Criza economică din Spania şi atmosfera din Italia îi determină pe români să-şi trimită copiii la şcoli româneşti

Mulţi elevi români, copii de „căpşunari” din Spania sau Italia, se întorc acasă şi sunt reînscrişi de părinţi în şcolile româneşti. În multe unităţi de învăţământ din Moldova, numărul cererilor de reînscriere a ajuns să-l depăşească pe cel al solicitărilor de retragere de la cursuri. Este cazul judeţului Vrancea, unde, în anul şcolar 2007-2008, au revenit la şcoală 81 de elevi, plecaţi în anii anteriori cu părinţii peste graniţă, şi s-au retras doar 63.

„Aşa ceva nu s-a mai întâmplat până acum. În anii trecuţi, era invers. Şi din câte am observat, migraţia e mai accentuată la sate”, ne-a spus inspectorul şcolar general al judeţului Vrancea, Iordache Bostan. Şi de la Inspectoratul şcolar judeţean Vaslui am primit confirmarea existenţei unui trend descendent privind emigrările. „Anul trecut s-au întors câţiva, îi numărai pe degete. Acum vin mai mulţi înapoi, în timp ce plecările au scăzut. Ministerul ne-a dat directive, să nu-i mai stresăm pe cei reîntorşi cu diferenţe.

Probabil va apărea, cât de curând, şi o reglementare în acest sens”, ne-a declarat inspectorul şcolar general al judeţului Vaslui, Florin Ciurariu.

Majoritatea „reîntorşilor” provin din Italia şi Spania, ţări în care viaţa imigranţilor români a devenit grea din cauza campaniilor politice, în cazul Italiei, respectiv din cauza crizei economice, în special din construcţii, din Spania. „Repopularea” şcolilor din satele româneşti este primul semn al faptului că „se strică treaba”, vorba unui referent de la ISJ Bistriţa-Năsăud, în ţările ce găzduiau majoritatea emigranţilor de la noi. În Spania, semnele plecării românilor au apărut încă din primăvară, „care a mai rămas şomer” fiind principalul subiect de discuţie în comunităţile româneşti. Până acum, însă, în ţară nu era sesizabilă această căpşuniadă pe dos. Asta şi din cauza Institutului Naţional de Statistică, în calculele căruia nu ai cum să observi nimic despre migraţie. Numărul total al românilor plecaţi la muncă în străinătate stă îngheţat, statistic, în jurul cifrei de 100.000. Deci dacă nu au plecat, statistic, evident că nu aveau cum să se întoarcă.

Căpşunarii – mai mulţumiţi de şcoala românească

Printre judeţele care s-au confruntat, în anii trecuţi, cu o migraţie masivă a populaţiei şcolare se numără Bistriţa-Năsăud şi Maramureş. Sate întregi au fost depopulate, din cauza acestui fenomen. În judeţul Maramureş, de-a lungul anului şcolar 2007-2008 s-au retras din învăţământul preuniversitar 216 copii şi tineri şi s-au reînscris 186. „Din această cauză, am avut şi probleme: dacă se retrag cinci, şase odată, ajungem să ne situăm sub efectivul de elevi pe clasă”, ne-a spus inspectorul şcolar general adjunct, Elisabeta David.

La sfârşitul semestrului al doilea, unităţile de învăţământ bistriţene au raportat inspectoratului un număr de 249 de elevi retraşi, pe motiv de reîntregire a familiei, în timp ce alţi 103 au solicitat reînscrierea. Coşmarul retragerilor care golesc şcolile va înceta, probabil, în curând şi în acest judeţ. Referenţii din departamentul Reţea şcolară al ISJ Bistriţa-Năsăud ne-au precizat că se aşteaptă o creştere a numărului de reînscrieri, în luna septembrie, din cauza faptului că din ce în ce mai mulţi români îşi pierd locurile de muncă din Spania şi Italia şi revin cu familiile în ţară.

Pentru părinţi, reînscrierea copiilor la şcolile româneşti este un motiv de uşurare. Cel puţin aşa susţine inspectorul şcolar general al judeţului Vrancea, Iordache Bostan. „Am stat de vorbă cu mai mulţi părinţi întorşi cu copiii din străinătate şi mi-au spus că sunt mai mulţumiţi de şcoala românească. În ţară, exigenţele sunt mai mari, de aceea elevii români se dovedesc mai buni decât colegii din ţara de adopţie”, explică Bostan. Pe de altă parte, şeful ISJ Vrancea este de părere că în România nu există o populaţie şcolară de mijloc, cu alte cuvinte ne confruntăm cu un decalaj foarte mare între elevii cu performanţe şi cei slab pregătiţi. Acest lucru nu se întâmplă în şcolile din Europa, unde elevii sunt, majoritatea, la acelaşi nivel de pregătire.

Sursa: Gandul

"Bani de liceu" continua si in anul scolar 2008 - 2009

Executivul a decis, miercuri, să continue în anul şcolar 2008-2009 Programul naţional de protecţie socială "Bani de liceu", prin care se acordă un sprijin de 180 de lei pe lună pentru elevii din familiile al căror venit lunar brut pe membru este de cel mult 150 de lei.

Potrivit Hotărârii de Guvern adoptată în acest sens, sprijinul financiar va fi acordat pe bază de cerere formulată de elev cu autorizarea reprezentantului legal, înregistrată în perioada 15 septembrie-1 octombrie la unitatea de învăţământ la care elevul este înscris, pentru anul şcolar 2008-2009.

În cursul anului şcolar 2007-2008, au beneficiat de acest program peste 140.000 de elevi, din clasele IX-XII. Efortul financiar pentru anul şcolar 2007-2008 a fost de peste 210 milioane de lei.

Sursa Realitatea.

25% dintre elevi şi preşcolari suferă de o boală cronică

Dragele noastre, Revenim cu stiri, nu dintre cele mai placute, despre copiii nostri care, din pacate, sufera de boli cronice, asa cum ne arata bilantul pe 2007 al Insitutului de Sanatate Publica. Stirea, preluata de pe pagina Realitatii, mai jos:

25 la sută dintre elevi şi preşcolari suferă de o boală cronică. Afecţiunile oftalmologice, întârzierile de creştere şi sechelele de rahitism sunt principalele boli ale copiilor. Datele reies dintr-un bilanţ al Institutul de Sănătate Publică, privind examenele medicale periodice realizate în 2007.

Afecţiunile apărute cel mai des în cazul copiilor sunt cele oftalmologice, rahitimismul şi întârzierile de creştere, dar şi obezitatea, problemele la coloana vertebrală sau amigdalitele.

Dacă prima afecţiune este o combinaţie între moştenire genetică, iluminatul slab sau poziţia incorectă la scris, ultimele două afecţiuni sunt cauzate în principal de proasta alimentaţie de care beneficiază copiii.

''Abandonarea alimentaţiei naturale e pe primul loc. Lipsa de vitamină D, şi în principal alimentaţia greşită a copiilor sunt principalele cauze ale apariţiei rahitismului şi întârzierilor de creştere'', a precizat medicul Denis Stănescu de la Spitalul Marie Curie din Capitală.

Cei mai mulţi copii diagnosticaţi cu afecţiuni oftalmologice sunt în judeţele Cluj, Argeş, Constanţa şi municipiul Bucureşti, în timp ce rahitismul este întâlnit cel mai des la copii din judeţele Cluj, Brăila şi Bihor. Intârzierele de creştere au devenit în ultimii ani problema principală a copiilor din judeţele Ialomiţa, Teleorman şi Constanţa.

Potrivit medicilor, principalii responsabili pentru apariţia acestor afecţiuni încă de la o vârstă fragedă sunt părinţii, care nu se îngrijesc corect de alimentaţia copiilor, şi, de asemenea, se prezintă foarte rar cu copiii la medic, multe dintre afecţiuni fiind depistate târziu.

O parte din vină o poartă şi profesorii care pot identifica destul de uşor noile probleme apărute în comportamentul copiilor şi pot anunţa părinţii din timp, dar şi medicii de familie.

Medicii avertizează că, lăsate netratate, aceste afecţiuni pot lăsa urme adânci, cu repercusiuni grave asupra vieţii de adult.

Copii condamnaţi „la coada vacii“

In luna martie a acestui an, Parlamentul a adoptat o lege prin care elevii de la sate cu rezultate bune la învăţătură, dar săraci pot învăţa la şcolile importante din marile oraşe pe cheltuiala statului. Oficialii din Ministerul Educaţiei nu au găsit însă timp pentru elaborarea metodologiei, astfel că legea nu poate fi pusă în practică.

Pentru 1.000 de elevi de clasa a IV-a din cei peste 100.000 câţi învaţă în mediul rural, aplicarea unei astfel de legi ar însemna şansa de a-şi schimba viaţa.

George Iujă este un astfel de elev. Are 10 ani şi învaţă la şcoala din Budeşti, judeţul Călăraşi. „E un copil bun, a avut calificativul «foarte bine» pe linie", povesteşte învăţătoarea Maria Condraţchi.

Elena Petre are 11 ani. „Şi are note foarte bune", spune învăţătoarea. Dar, în loc să citească, „trebuie să mătur şi să am grijă de pui", povesteşte copilul. Părinţii Elenei lucrează în Bucureşti şi nu câştigă suficient cât să-i finanţeze studiile.

Ministerul Educaţiei nu a elaborat metodologia prin care şcolarii buni de la ţară să înveţe la oraş

O mie de elevi de clasa a IV-a din mediul rural cu o situaţie materială modestă, dar cu rezultate bune la şcoală şi-ar putea schimba destinul prin educaţie.

În satele din România învaţă 108.882 de elevi de clasa a IV-a. Mulţi dintre ei au situaţii materiale modeste, ar vrea să înveţe, dar sunt lipsiţi de mijloace financiare.
Aplicarea Legii 32/2008, adoptată de Parlament încă din martie, ar putea reprezenta pentru 1.000 de elevi din mediul rural şansa de a-şi schimba destinul prin educaţie.

Potrivit acestei legi, 25 de copii de clasa a IV-a capabili de performanţă ar trebui selectaţi anual de către inspectoratele şcolare şi aduşi în şcolile de prestigiu din judeţ. Condiţia e ca elevii să provină din familii al căror venit pe membru de familie să fie sub o treime din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Şcolile, alese de inspectorate
Legea mai prevede ca selecţia copiilor să fie făcută de specialiştii Centrului judeţean de asistenţă psihopedagogică, în baza unei metodologii elaborate de către ministerul de resort, prin ordin de ministru. Şcolarii vor învăţa în şcolile de prestigiu alese de către inspectoratul şcolar.
De asemenea, elevii selecţionaţi vor fi finanţaţi prin bursa şcolară „Guvernul României", acordată prin Ministerul Educaţiei şi finanţată de la bugetul de stat. Bursa trebuie să acopere cheltuielile de cazare, masă şi pe cele şcolare.

Ministerul e foarte ocupat
Încercările noastre de a afla de la ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, în ce stadiu se află elaborarea metodologiei la această lege s-au izbit de refuzul categoric al acestuia de a sta de vorbă cu noi. De la alţi oficiali din minister am aflat însă că „o metodologie nu poate fi făcută în două luni".
"Este imposibil, e o muncă infernală. Trebuie să anunţăm inspectoratele şi primăriile, apoi trebuie să identificăm internatele la care vor fi cazaţi copiii", ne-a spus Svetlana Preoteasa, secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar în Ministerul Educaţiei.
Aceasta spune că şcolile şi liceele de marcă nu au posibilităţi de cazare şi că legea poate fi aplicată şi după începerea şcolii. „Elevii pot fi aduşi şi la jumătatea semestrului. Ne e teamă însă că aceşti copii vor avea probleme de adaptabilitate. S-ar putea ca elevi foarte buni să nu mai dea randament atunci când sunt scoşi din mediul lor", a explicat Svetlana Preoteasa.
La rândul lor, inspectorii şcolari spun că timpul fizic e scurt pentru a face selecţia copiilor. "Nu ştiu dacă putem începe. Am discutat cu profesorii şi acum aşteptăm propunerile directorilor de şcoli", a declarat Maria Cristea, inspector-şef la Dâmboviţa.

Legea supradotaţilor, neaplicată
Un alt act normativ, Legea 17/2008 privind sprijinirea copiilor supradotaţi, care trebuia să intre în vigoare din mai anul trecut, nu are nici ea metodologie de aplicare.
"Legea prevede înfiinţarea unui Centru Naţional de Instruire Diferenţiată care să furnizeze programe de educaţie pentru copiii supradotaţi", susţine Florin Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education, o asociaţie care se ocupă de programe pentru supradotaţi.
„Legea nu poate fi aplicată pentru că nu are metodologia adoptată. Dar aceasta există, eu am făcut-o şi le-am dat-o, dar nici până acum nu a fost aprobată", mai spune Colceag.

„Vreau să mă fac arheolog"

George Iujă are 10 ani şi a terminat clasa a IV-a în Budeşti, judeţul Călăraşi. „E un copil bun, a avut «foarte bine» pe linie", ne asigură învăţătoarea Maria Condraţchi, în timp ce mergem, pe uliţa prăfuită, spre casa în care locuieşte băiatul cu mama, sora, bunica şi doi unchi.
Dindărătul uşii scorojite iese bunica Florica. Îşi strigă nepotul şi scoate pe prispa casei nişte scaune, ca s-avem unde vorbi. Sfios şi preocupat de mâna dreaptă, unde i-a ieşit un furuncul după ce s-a scăldat în Argeş, George aproape că nu deschide gura. „E ruşinos, doamnă", zice bunica. Femeia confirmă că băiatul e bun la carte şi că tare şi-ar dori s-ajungă undeva.

Sărăcie şi speranţă
„Îmi place matematica, să fac exerciţii, să învăţ cât mai mult", i se dezleagă limba puştiului din Budeşti. „Vreau să mă fac arheolog, să descopăr multe lucruri".
Aruncată în aer, în faţa casei sărăcăcioase, dorinţa lui George pare aşa, aproape ştiinţifico-fantastică. Familia n-o duce deloc bine cu banii: părinţii sunt divorţaţi, mama „munceşte la Bucureşti, la un hotel, face curăţenie", iar bunica n-are nici măcar pensie, „tămâi morţi şi cu asta mă mai descurc şi eu".
Tot bunica vorbeşte şi-n numele mamei, plecată de dimineaţă la serviciu: „Ne-ar plăcea să meargă mai departe, cum să nu? Eu zic că maică-sa n-o să-l lase aici şi-o să-l trimită la liceu, la Olteniţa". Le-ar surâde, evident, şi ajutorul statului, prin care băiatul ar putea merge chiar din clasa a V-a să studieze la o şcoală mai bună: „O să vorbesc şi cu maică-sa diseară, ar fi bine să meargă".

Lenuţa se vede doctoriţă
Câteva sute de metri mai încolo, în altă curte, o găsim pe Elena Petre. Şi ea a terminat anul acesta clasa a IV-a.
Fetiţa cu ochi albaştri vrea să fie doctoriţă, se mândreşte c-a citit „Lampa lui Alladin" şi zice că ajută şi ea cum poate prin curte, „mătur, am grijă de pui". E acasă cu sora mai mare, că părinţii lucrează amândoi la Bucureşti: „Tata face stingătoare şi mama se duce şi spală la un hotel".
Cei mai mulţi părinţi şi-au îndreptat ochii către Bucureşti, că-n localitate nu sunt prea multe lucruri de făcut. „Dintre părinţi, unii sunt căruţaşi, mulţi lucrează la Bucureşti, alţii au plecat în Spania", spune şi învăţătoarea Liliana Anghel.
S-ar putea ca elevi foarte buni să nu mai dea randament atunci când sunt scoşi din mediul lor

Svetlana Preoteasa, secretar de stat Ministerul Educaţiei

M-aş bucura pentru copii să iasă din mediul acesta şi să meargă să studieze.
Liliana Anghel, învăţătoare

Sursa: Adevarul

Reforma in invatamant?

Dragele mele,

Vacanta de vara se apropie cu pasi repezi de final si cu totii ne pregatim sa incepem un nou an scolar. Copiii cu emotii, mamele cu grijile lor. In tot acest timp insa Ministerul Sanatatii ne pregateste surprize, asa cum veti vedea in articolul de mai jos. In ce masura vor putea fi puse in practica aceste schimbari, numai timpul ne poate spune. Iata stirea:

ORDIN Încă o gândire genială, dar inaplicabilă a Ministerului Sănătăţii

Nicolăescu taie din orarul şi ghiozdanele elevilor

Ministerul Sănătăţii, fără să ia în calcul numărul insuficient de şcoli, vrea să nu se mai facă ore după-amiaza. Ministerul Educaţiei spune că măsura e bună dar imposibil de pus în practică.

Eugen Nicolăescu, ministrul Sănă­tăţii, a mai produs un ordin inaplicabil, după celebra dispoziţie a „medicamentelor invizibile“ care prevedea decontarea de către directorii spitalelor a medicamentelor cumpărate de cei internaţi. Astfel, un proiect de ordin al Ministerului Sănătăţii stabileşte normele de igienă în unităţile de învăţământ. Normele, bune în teorie, nu ţin deloc seama de „amănunte“ cum ar fi numărul insuficient de şcoli şi grădiniţele supraaglomerate.

Practic, elevii din clasele I-VIII, precum şi cei din licee nu vor mai avea voie să înveţe după-amiaza. Totodată, actul normativ prevede că ghiozdanele nu trebuie să depăşescă 10 la sută din greutatea copiilor. Totodată, ordinul instituie un număr maxim de ore pentru fiecare tip de învăţământ. Astfel, elevii din clasele I-IV vor învăţa doar 3-4 ore pe zi, copiii din învăţământul gimnazial nu pot sta mai mult de 4-5 ore la şcoală, iar cei din licee vor avea o limită de 5-6 ore pe zi.

În cazul învăţământului postliceal şi universitar numărul de ore de studiu nu va trebui să treacă de şase. Documentul reglementează, în acelaşi timp, orele predate şi numărul de teze. Spre exemplu, activitatea de scriere din clasele a I-a şi a II-a nu se va putea desfăşura la prima oră, iar orele consecutive ale aceluiaşi obiect de studiu vor fi interzise. Tot interzisă va fi şi planificarea unui număr mai mare de două teze pe săptămână. Ordinul stabileşte clar că tezele şi lucrările de control planificate nu pot fi programate lunea şi vinerea şi nici în două zile şcolare consecutive.

În grădiniţe, la micul dejun, nu se va servi ceai cu pâine şi gem, ci cu preparate din carne sau derivate lactate. De asemenea, ouăle nu vor putea fi preparate ca ochiuri româneşti sau prăjite, mai indică ordinul ministrului Sănătăţii. Actul normativ stabileşte şi numărul maxim de copii admişi în unităţile de învăţământ: la creşe-15 copii, grădiniţe - 20, clasele primare -25, iar la gimnazial, liceal şi profesional – 30 de elevi.

Propunerea ministrului Nicolăescu, de a muta tot preuniversitarul în “schimbul de dimineaţă”, a stârnit ironii printre sindicaliştii din învăţământ. Nu pentru că ar fi o idee rea, ci pentru că e extrem de greu de realizat, iar costurile implicate sunt enorme. “Să-i dea Dumnezeu sănătate, să facă treaba asta, că nu se supără nimeni. Ideea este nobilă, dar, din păcate, criza actuală de spaţii de învăţământ nu ne permite acest lucru”, ne-a declarat preşedintele executiv al Federaţiei “Spiru Haret”, Marius Nistor. Acelaşi motiv – numărul insuficient de unităţi de învăţământ - l-a invocat şi liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Aurel Cornea.

Din punctul său de vedere, proiectul este rupt de realitate, iar ideea de a obliga o şcoală să organizeze cursuri doar dimineaţa, absurdă. O reacţie asemănătoare a avut-o şi preşedintele sindicatului “Alma Mater”, Răzvan Bobulescu: “Mi se pare o idee cam creaţă. N-am ce comenta la aşa o aberaţie. Domnul ministru Nicolăescu să-şi vadă de contabilitatea sa”.

Sindicaliştii îi recunosc însă câteva merite ministrului Sănătăţii. Copiii nu ar trebui să care atâtea manuale după ei, pentru că le impun profesorii. Problema aceasta ar fi eliminată dacă în România ar funcţiona sistemul “school after school”, iar copiii ar avea la şcoală, ca la americani, dulăpiorul propriu pentru cărţi şi caiete. Chiar dacă statul ar găsi bani să pună pe picioare un asemenea sistem, rămâne o problemă: românul e prea sărac să-şi tină copilul într-o şcoală concepută după model occidental.

InfoPlus: Secretarul de stat Zvetlana Preoteasa îi dă replica ministrului Nicolăescu

„E o propunere foarte bună, cu toţii ne-am dori ca elevii ca să înveţe de dimineaţă, dar spaţiul nu ne permite. În lege se spune foarte clar că elevii din clasele I-IV învaţă obligatoriu de dimineaţă. Cât despre elevii de gimnaziu şi de liceu, e mai greu să înveţe toţi de dimineaţă, pentru că în 50% dintre şcolile din mediul urban se învaţă încă în două schimburi. Am avut multe alte consultări cu Ministerul Sănătăţii, dar strict pe acestă problemă, nu, niciodată!”

Sursa: Gandul

Proiectul se află în dezbatere publică până pe 10 septembrie.