Rolul parintilor in educarea si dezvoltarea psihologica a copilului. Problema exclusiv a mamelor sau si a tatilor?

Orice cuplu se simte cu adevarat implinit in momentul in care in viata de familie apare un al treilea membru, copilul. Este un moment ce nu poate fi comparat cu nicio alta realizare din viata de cuplu. Traditional, mama este cea care se ocupa de educarea copilului si de dezvoltarea psihologica a acestuia. In prezent, lumea s-a schimbat, mama si tatal au aceleasi atributii in viata sociala si trebuie sa se implice in mod egal in educarea propriului copil.

Parintii, atat mama cat si tatal au sau ar trebui sa aiba acelasi rol in evolutia si dezvoltarea psihologica a celui mic. Este adevarat ca rolul mamei este mult mai important si mai complex, insa si cel al tatalui este bine definit.

Rolul tatalui:

• In primele luni de viata ale sugarului, rolul tatalui este indirect, mai mult ca suport psihologic pentru mama, pe ai carei umeri cad toate responsabilitatile.
  
• Implicarea reala a tatalui in educarea copilului ar trebui sa se faca simtita si sa devina din ce in ce mai activa in jurul varstei de 1 an. Aceasta este varsta la care tatal incepe treptat sa obisnuiasca micutul cu regulile jocului, ale familiei si ale societatii. El este cel care trebuie sa impuna limitele sau sa-l invete sa respecte anumite reguli fara sa devina sever sau autoritar.
  
• Inaintand in varsta, pe la 3-4 ani, implicarea tatalui in educarea copilului devine mai complexa. El poate initia copilul in practicarea unui sport, a unei activitati fizice sustinandu-l moral in toate incercarile lui fara sa-l critice sau sa faca comparatie cu performantele sau aptitudinile sale.
  
• De asemenea tatal este important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului. Pentru baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete, iubirea si recunoasterea tatalui este un prim pas in recunostarea feminitatii lor.

Relatia cu tatal este foarte importanta atat pentru copil cat si pentru familie. Tatal devine un model pentru copii si un suport pentru mama copiilor sai, ceea ce duce la o armonie in familie si la o dezvoltare psihologica normala a celui mic. Daca parintii se informeaza asupra nevoilor specifice fiecarei varste, ofera copilului dragostea si atentia necesara, atunci sigur vor reusi in procesul de educare si dezvoltare psihologica.

Absenta tatalui in procesul de educare si dezvoltare psihologica a copilului

Ce se intampla atunci cand tatal nu exista sau, mai rau nu vrea sa se implice in educarea copilului? Specialistii au ajuns la concluzia ca neimplicarea sau absenta tatalui din viata copilului duce la interiorizare, la un comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul baietilor. Mai mult copilul devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot repara usor si care il vor urmari toata viata.

Sfatul specialistului: Este foarte important sa existe o relatie libera, vie, neinfluentata a tatalui cu copilul, iar mamele trebuie sa incurajeze aceasta relatie.

Sursa: infoghid

Copii condamnaţi „la coada vacii“

In luna martie a acestui an, Parlamentul a adoptat o lege prin care elevii de la sate cu rezultate bune la învăţătură, dar săraci pot învăţa la şcolile importante din marile oraşe pe cheltuiala statului. Oficialii din Ministerul Educaţiei nu au găsit însă timp pentru elaborarea metodologiei, astfel că legea nu poate fi pusă în practică.

Pentru 1.000 de elevi de clasa a IV-a din cei peste 100.000 câţi învaţă în mediul rural, aplicarea unei astfel de legi ar însemna şansa de a-şi schimba viaţa.

George Iujă este un astfel de elev. Are 10 ani şi învaţă la şcoala din Budeşti, judeţul Călăraşi. „E un copil bun, a avut calificativul «foarte bine» pe linie", povesteşte învăţătoarea Maria Condraţchi.

Elena Petre are 11 ani. „Şi are note foarte bune", spune învăţătoarea. Dar, în loc să citească, „trebuie să mătur şi să am grijă de pui", povesteşte copilul. Părinţii Elenei lucrează în Bucureşti şi nu câştigă suficient cât să-i finanţeze studiile.

Ministerul Educaţiei nu a elaborat metodologia prin care şcolarii buni de la ţară să înveţe la oraş

O mie de elevi de clasa a IV-a din mediul rural cu o situaţie materială modestă, dar cu rezultate bune la şcoală şi-ar putea schimba destinul prin educaţie.

În satele din România învaţă 108.882 de elevi de clasa a IV-a. Mulţi dintre ei au situaţii materiale modeste, ar vrea să înveţe, dar sunt lipsiţi de mijloace financiare.
Aplicarea Legii 32/2008, adoptată de Parlament încă din martie, ar putea reprezenta pentru 1.000 de elevi din mediul rural şansa de a-şi schimba destinul prin educaţie.

Potrivit acestei legi, 25 de copii de clasa a IV-a capabili de performanţă ar trebui selectaţi anual de către inspectoratele şcolare şi aduşi în şcolile de prestigiu din judeţ. Condiţia e ca elevii să provină din familii al căror venit pe membru de familie să fie sub o treime din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Şcolile, alese de inspectorate
Legea mai prevede ca selecţia copiilor să fie făcută de specialiştii Centrului judeţean de asistenţă psihopedagogică, în baza unei metodologii elaborate de către ministerul de resort, prin ordin de ministru. Şcolarii vor învăţa în şcolile de prestigiu alese de către inspectoratul şcolar.
De asemenea, elevii selecţionaţi vor fi finanţaţi prin bursa şcolară „Guvernul României", acordată prin Ministerul Educaţiei şi finanţată de la bugetul de stat. Bursa trebuie să acopere cheltuielile de cazare, masă şi pe cele şcolare.

Ministerul e foarte ocupat
Încercările noastre de a afla de la ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, în ce stadiu se află elaborarea metodologiei la această lege s-au izbit de refuzul categoric al acestuia de a sta de vorbă cu noi. De la alţi oficiali din minister am aflat însă că „o metodologie nu poate fi făcută în două luni".
"Este imposibil, e o muncă infernală. Trebuie să anunţăm inspectoratele şi primăriile, apoi trebuie să identificăm internatele la care vor fi cazaţi copiii", ne-a spus Svetlana Preoteasa, secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar în Ministerul Educaţiei.
Aceasta spune că şcolile şi liceele de marcă nu au posibilităţi de cazare şi că legea poate fi aplicată şi după începerea şcolii. „Elevii pot fi aduşi şi la jumătatea semestrului. Ne e teamă însă că aceşti copii vor avea probleme de adaptabilitate. S-ar putea ca elevi foarte buni să nu mai dea randament atunci când sunt scoşi din mediul lor", a explicat Svetlana Preoteasa.
La rândul lor, inspectorii şcolari spun că timpul fizic e scurt pentru a face selecţia copiilor. "Nu ştiu dacă putem începe. Am discutat cu profesorii şi acum aşteptăm propunerile directorilor de şcoli", a declarat Maria Cristea, inspector-şef la Dâmboviţa.

Legea supradotaţilor, neaplicată
Un alt act normativ, Legea 17/2008 privind sprijinirea copiilor supradotaţi, care trebuia să intre în vigoare din mai anul trecut, nu are nici ea metodologie de aplicare.
"Legea prevede înfiinţarea unui Centru Naţional de Instruire Diferenţiată care să furnizeze programe de educaţie pentru copiii supradotaţi", susţine Florin Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education, o asociaţie care se ocupă de programe pentru supradotaţi.
„Legea nu poate fi aplicată pentru că nu are metodologia adoptată. Dar aceasta există, eu am făcut-o şi le-am dat-o, dar nici până acum nu a fost aprobată", mai spune Colceag.

„Vreau să mă fac arheolog"

George Iujă are 10 ani şi a terminat clasa a IV-a în Budeşti, judeţul Călăraşi. „E un copil bun, a avut «foarte bine» pe linie", ne asigură învăţătoarea Maria Condraţchi, în timp ce mergem, pe uliţa prăfuită, spre casa în care locuieşte băiatul cu mama, sora, bunica şi doi unchi.
Dindărătul uşii scorojite iese bunica Florica. Îşi strigă nepotul şi scoate pe prispa casei nişte scaune, ca s-avem unde vorbi. Sfios şi preocupat de mâna dreaptă, unde i-a ieşit un furuncul după ce s-a scăldat în Argeş, George aproape că nu deschide gura. „E ruşinos, doamnă", zice bunica. Femeia confirmă că băiatul e bun la carte şi că tare şi-ar dori s-ajungă undeva.

Sărăcie şi speranţă
„Îmi place matematica, să fac exerciţii, să învăţ cât mai mult", i se dezleagă limba puştiului din Budeşti. „Vreau să mă fac arheolog, să descopăr multe lucruri".
Aruncată în aer, în faţa casei sărăcăcioase, dorinţa lui George pare aşa, aproape ştiinţifico-fantastică. Familia n-o duce deloc bine cu banii: părinţii sunt divorţaţi, mama „munceşte la Bucureşti, la un hotel, face curăţenie", iar bunica n-are nici măcar pensie, „tămâi morţi şi cu asta mă mai descurc şi eu".
Tot bunica vorbeşte şi-n numele mamei, plecată de dimineaţă la serviciu: „Ne-ar plăcea să meargă mai departe, cum să nu? Eu zic că maică-sa n-o să-l lase aici şi-o să-l trimită la liceu, la Olteniţa". Le-ar surâde, evident, şi ajutorul statului, prin care băiatul ar putea merge chiar din clasa a V-a să studieze la o şcoală mai bună: „O să vorbesc şi cu maică-sa diseară, ar fi bine să meargă".

Lenuţa se vede doctoriţă
Câteva sute de metri mai încolo, în altă curte, o găsim pe Elena Petre. Şi ea a terminat anul acesta clasa a IV-a.
Fetiţa cu ochi albaştri vrea să fie doctoriţă, se mândreşte c-a citit „Lampa lui Alladin" şi zice că ajută şi ea cum poate prin curte, „mătur, am grijă de pui". E acasă cu sora mai mare, că părinţii lucrează amândoi la Bucureşti: „Tata face stingătoare şi mama se duce şi spală la un hotel".
Cei mai mulţi părinţi şi-au îndreptat ochii către Bucureşti, că-n localitate nu sunt prea multe lucruri de făcut. „Dintre părinţi, unii sunt căruţaşi, mulţi lucrează la Bucureşti, alţii au plecat în Spania", spune şi învăţătoarea Liliana Anghel.
S-ar putea ca elevi foarte buni să nu mai dea randament atunci când sunt scoşi din mediul lor

Svetlana Preoteasa, secretar de stat Ministerul Educaţiei

M-aş bucura pentru copii să iasă din mediul acesta şi să meargă să studieze.
Liliana Anghel, învăţătoare

Sursa: Adevarul

Reforma in invatamant?

Dragele mele,

Vacanta de vara se apropie cu pasi repezi de final si cu totii ne pregatim sa incepem un nou an scolar. Copiii cu emotii, mamele cu grijile lor. In tot acest timp insa Ministerul Sanatatii ne pregateste surprize, asa cum veti vedea in articolul de mai jos. In ce masura vor putea fi puse in practica aceste schimbari, numai timpul ne poate spune. Iata stirea:

ORDIN Încă o gândire genială, dar inaplicabilă a Ministerului Sănătăţii

Nicolăescu taie din orarul şi ghiozdanele elevilor

Ministerul Sănătăţii, fără să ia în calcul numărul insuficient de şcoli, vrea să nu se mai facă ore după-amiaza. Ministerul Educaţiei spune că măsura e bună dar imposibil de pus în practică.

Eugen Nicolăescu, ministrul Sănă­tăţii, a mai produs un ordin inaplicabil, după celebra dispoziţie a „medicamentelor invizibile“ care prevedea decontarea de către directorii spitalelor a medicamentelor cumpărate de cei internaţi. Astfel, un proiect de ordin al Ministerului Sănătăţii stabileşte normele de igienă în unităţile de învăţământ. Normele, bune în teorie, nu ţin deloc seama de „amănunte“ cum ar fi numărul insuficient de şcoli şi grădiniţele supraaglomerate.

Practic, elevii din clasele I-VIII, precum şi cei din licee nu vor mai avea voie să înveţe după-amiaza. Totodată, actul normativ prevede că ghiozdanele nu trebuie să depăşescă 10 la sută din greutatea copiilor. Totodată, ordinul instituie un număr maxim de ore pentru fiecare tip de învăţământ. Astfel, elevii din clasele I-IV vor învăţa doar 3-4 ore pe zi, copiii din învăţământul gimnazial nu pot sta mai mult de 4-5 ore la şcoală, iar cei din licee vor avea o limită de 5-6 ore pe zi.

În cazul învăţământului postliceal şi universitar numărul de ore de studiu nu va trebui să treacă de şase. Documentul reglementează, în acelaşi timp, orele predate şi numărul de teze. Spre exemplu, activitatea de scriere din clasele a I-a şi a II-a nu se va putea desfăşura la prima oră, iar orele consecutive ale aceluiaşi obiect de studiu vor fi interzise. Tot interzisă va fi şi planificarea unui număr mai mare de două teze pe săptămână. Ordinul stabileşte clar că tezele şi lucrările de control planificate nu pot fi programate lunea şi vinerea şi nici în două zile şcolare consecutive.

În grădiniţe, la micul dejun, nu se va servi ceai cu pâine şi gem, ci cu preparate din carne sau derivate lactate. De asemenea, ouăle nu vor putea fi preparate ca ochiuri româneşti sau prăjite, mai indică ordinul ministrului Sănătăţii. Actul normativ stabileşte şi numărul maxim de copii admişi în unităţile de învăţământ: la creşe-15 copii, grădiniţe - 20, clasele primare -25, iar la gimnazial, liceal şi profesional – 30 de elevi.

Propunerea ministrului Nicolăescu, de a muta tot preuniversitarul în “schimbul de dimineaţă”, a stârnit ironii printre sindicaliştii din învăţământ. Nu pentru că ar fi o idee rea, ci pentru că e extrem de greu de realizat, iar costurile implicate sunt enorme. “Să-i dea Dumnezeu sănătate, să facă treaba asta, că nu se supără nimeni. Ideea este nobilă, dar, din păcate, criza actuală de spaţii de învăţământ nu ne permite acest lucru”, ne-a declarat preşedintele executiv al Federaţiei “Spiru Haret”, Marius Nistor. Acelaşi motiv – numărul insuficient de unităţi de învăţământ - l-a invocat şi liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Aurel Cornea.

Din punctul său de vedere, proiectul este rupt de realitate, iar ideea de a obliga o şcoală să organizeze cursuri doar dimineaţa, absurdă. O reacţie asemănătoare a avut-o şi preşedintele sindicatului “Alma Mater”, Răzvan Bobulescu: “Mi se pare o idee cam creaţă. N-am ce comenta la aşa o aberaţie. Domnul ministru Nicolăescu să-şi vadă de contabilitatea sa”.

Sindicaliştii îi recunosc însă câteva merite ministrului Sănătăţii. Copiii nu ar trebui să care atâtea manuale după ei, pentru că le impun profesorii. Problema aceasta ar fi eliminată dacă în România ar funcţiona sistemul “school after school”, iar copiii ar avea la şcoală, ca la americani, dulăpiorul propriu pentru cărţi şi caiete. Chiar dacă statul ar găsi bani să pună pe picioare un asemenea sistem, rămâne o problemă: românul e prea sărac să-şi tină copilul într-o şcoală concepută după model occidental.

InfoPlus: Secretarul de stat Zvetlana Preoteasa îi dă replica ministrului Nicolăescu

„E o propunere foarte bună, cu toţii ne-am dori ca elevii ca să înveţe de dimineaţă, dar spaţiul nu ne permite. În lege se spune foarte clar că elevii din clasele I-IV învaţă obligatoriu de dimineaţă. Cât despre elevii de gimnaziu şi de liceu, e mai greu să înveţe toţi de dimineaţă, pentru că în 50% dintre şcolile din mediul urban se învaţă încă în două schimburi. Am avut multe alte consultări cu Ministerul Sănătăţii, dar strict pe acestă problemă, nu, niciodată!”

Sursa: Gandul

Proiectul se află în dezbatere publică până pe 10 septembrie.

Copiii ai căror părinţi lucrează în UE pot primi alocaţii mai mari

Copiii românilor care muncesc legal în state UE pot primi cuantumul alocaţiei de stat care se acordă în ţara unde lucrează părinţii, însă numărul solicitărilor făcute de români este deocamdată redus, a declarat pentru MEDIAFAX, Theodora Bertzi, secretar de stat în Ministerul Muncii.

Secretarul de stat în Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES) Theodora Bertzi a precizat că, potrivit Regulamentului european 1408, copiii români care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate pot beneficia de alocaţie de stat mai mare decât cea oferită în România, cu condiţia ca cetăţenii români să lucreze legal în ţara respectivă.

Potrivit documentului european, dacă valoarea alocaţiei în statul în care muncesc unul sau ambii părinţi este mai mare decât în ţara de origine, copilul poate primi alocaţia mai mare.

"Spre exemplu, dacă părintele lucrează în Spania şi copilul locuieşte în România, alocaţia se transmite în România. Altfel spus, dacă alocaţia din Spania este mai mare decât în România, statul respectiv plăteşte un complement diferenţial. Copilul ia alocaţia prevăzută de legislaţia din România şi primeşte diferenţa din Spania", a declarat Theodora Bertzi.

În situaţia în care părinţii lucrează în ţări diferite, iar copilul rămâne în România, aceştia pot alege alocaţia cea mai mare care se acordă în cele trei state.

"Regula de bază este că prestaţia se acordă de către statul în care părintele îşi desfăşoară activitatea. Indiferent de statul membru de reşedinţă al cetăţeanului migrant şi al familiei sale, dreptul e acordat de statul în care îşi desfăşoară activitatea. Dacă copiii se mută cu părinţii într-un alt stat membru, se suspendă plata alocaţiei de stat pentru copii din România, urmând ca ea să fie plătită de statul în care s-au mutat", a explicat secretarul de stat.

Potrivit datelor înregistrate de MMFES, de la 1 ianuarie 2007 au fost suspendate drepturile pentru prestaţii familiale în 1.200 de cazuri, 1.000 dintre acestea fiind alocaţii de stat pentru copii şi 200 indemnizaţii de creştere a copilului.

Prestaţiile familiale din România care intră sub incidenţa Regulamentului 1408 sunt: alocaţia de stat pentru copii, acordată în baza Legii nr. 61/1993, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia pentru creşterea copilului şi stimulentul lunar, acordată în baza OUG nr. 148/2005 şi indemnizaţiile speciale pentru creşterea copilului cu handicap.

Cele mai multe formulare europene completate de România, în baza cărora se exportă prestaţiile familiale, au fost trimise în Italia (180), Spania (120) şi Germania (aproximativ 40). Cele mai multe solicitări de exportare a alocaţiilor de stat au fost în judeţele Mureş (360), Satu Mare şi Suceava (aproximativ 230 fiecare), Braşov (220) şi Constanţa (170). La polul opus se află judeţele Ialomiţa, Ilfov şi Călăraşi.

De asemenea, au mai fost completate aproximativ 3.500 de formulare europene la solicitarea unui stat membru, iar numărul formularelor iniţiate de instituţiile competente din România şi adresate instituţiilor din alte state membre este de aproximativ 450.

Cele mai multe formulare europene trimise în România de la 1 ianuarie 2007 sunt din Italia (964), Ungaria (796) şi Germania (558).

Secretarul de stat a precizat că Regulamentul 1408 se aplică tuturor statelor membre, dar şi în Norvegia, Liechtenstein, Islanda (adică ţările Zonei Economice Europene) şi în Elveţia.

Beneficiază de prevederile Regulamentului european salariaţii şi lucrătorii independenţi care au reşedinţa într-un stat membru al Uniunii Europene, care desfăşoară o activitate salarială sau independentă într-un stat membru şi care îşi exercită dreptul la libera circulaţie în interiorul UE, persoanele aflate în şomaj ca urmare a unei activităţi salariale sau independente desfăşurate într-un stat membru şi titularii de pensie care au copii în întreţinere.

Persoanele care doresc să solicite plata alocaţiei de stat sau a oricărei prestaţii sociale dintr-un alt stat, trebuie să se adreseze instituţiilor competente din statul în care lucrează. După completarea formularelor europene, dosarul este trimis în România pentru confirmarea unor date referitoare la domiciliu, stare civilă sau număr de copii, după care este retrimis în statul în care este angajat solicitantul.

Theodora Bertzi a declarat că solicitarea poate fi făcută şi în România. Părintele rămas cu copilul trebuie să se adreseze Direcţiei Judeţene de Muncă şi Protecţie Socială, abilitată, până la înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, să se ocupe de aceste solicitări.

"Important este să încurajăm părinţii să se ducă să lucreze legal, pentru că în acest fel au drepturi atât copiii lor, cât şi ei", a mai spus secretarul de stat.

Sursa: Mediafax

Obezitatea infantila (2): sfaturi practice

Depistarea din timp a acestei maladii in randul copiilor poate fi cheia catre corijarea regimului alimentar al acestora si indrumarea lor catre un stil de viata normal. Demersul necesita tot sprijinul parintilor si al familiei. Iata cateva sfaturi in acest sens:

• Nu puneti copilul sa tina regim, ci ajustati obiceiurile alimentare ale celorlalti membri ai familiei! Este esential pentru el sa inteleaga ca nu este cu nimic diferit fata de restul, ca nu este tratat diferential, si, mai ales, ca nu a gresit cu nimic. In plus, o dieta echilibrata si sanatoasa nu strica nimanui.
• Nu separati copilul de familie, indiferent de activitatea pe care o desfasurati! Fireste, sfatul se aplica si in cazul servirii meselor. Incercati sa nu trisati, mancand in afara orarului prestabilit, pentru a nu-i ingreuna copilului efortul de a slabi.
• Nu mancati in fata televizorului! Prin aceasta practica, creste cantitatea de mancare ingerata, si se adauga astfel calorii inutile. In plus, obiceiul dauneaza pe termen lung, si se pastreaza inclusiv pe perioada maturitatii. Din pacate, situatia se poate complica daca se asociaza cu alte tulburari nervoase.
• Limitati cantitatea de mancare pe care o are copilul la dispozitie! Strangeti masa imediat ce termina toata lumea de mancat, pentru a evita eventualele tentatii. Nu suplimentati sub nicio forma portiile recomandate de nutritionist! Orice exceptie se poate transforma in obicei, iar copiii stiu asta foarte bine.
• Nu mancati repede! Creierul primeste mesajul satietatii dupa aproximativ 15 minute, astfel incat masticatia si ingurgitarea trebuie sa aiba un ritm moderat. Asteptati sa termine toata lumea mancarea de farfurie, inainte de a servi felul urmator.
  
• Nu fortati copilul sa termine de mancat, si nu-l obligati sa aleaga feluri care nu ii plac! Intotdeauna exista variante alternative in ceea ce priveste arta culinara, astfel incat n-ar trebui sa fie foarte greu sa alegeti ceva pe placul micutului.
  
• Nu serviti copilului paine si prajituri la micul dejun sau inainte de culcare! Renuntati la sucurile carbogazoase si la dulciuri, pe care le puteti substitui prin sucuri naturale de fructe sau miere de albine.
  
• Produsele lactate trebuie evitate pe cat posibil; limitati prezenta acestora in dieta celui mic, prin servirea unui singur astfel de produs pe zi!
  
• O singura portie de carne pe zi, indiferent de ce tip ar fi aceasta, dar niciodata inainte de culcare. Sintetizarea carnii consuma multe resurse energetice, si cum metabolismul incetineste pe parcursul noptii, epuizarea organismului este cu totul inutila.
• Apa joaca un rol foarte important in prevenirea obezitatii la copii si nu numai. Asigurati-va ca primeste suficienta, oridecateori ii e sete!

Pe langa aceste dispozitii generale (particularizate in cadrul unui regim alimentar emis de medic) legate de mancare, copiii predispusi la obezitate, precum si cei care arata deja semne ale acestei maladii, trebuie neaparat sa desfasoare si un program de activitate fizica, zilnica, nu foarte solicitanta, dar regulata. Invatati-va copilul sa urce scarile, in loc sa ia liftul, sa vina pe jos acasa, in loc sa apeleze la autobuz, si obisnuiti-va sa-l scoateti la plimbare cat mai des cu putinta! Daca nu are inca bicicleta, cumparati-i una!

O alta dificultate pe care o intampina parintii in depistarea la timp a obezitatii infantile este aceea ca nu se pricep sa aproximeze corect indicii de masa corporala ai copiilor lor. Multi nu stiu cum anume trebuie sa arate acestia in deiferite stadii de dezvoltare, si nici ce inaltime/greutate presupune fiecare varsta in parte.

Am gasit articolul aici.

Aspecte psihologice ale obezitatii infantile

Cresterea obezitatii la copil si adolescent reprezinta in lumea intreaga o problema sociala care trebuie luata in serios. In Romania, obezitatea infantila a capatat proportiile unei epidemii. Aproape 20% dintre copii sunt supraponderali sau excesiv de grasi.

Obezitatea pune tot mai mult stapanire pe copiii din Romania. Alarmati de cresterea galopanta a acestui flagel, medicii pediatri, endocrinologii si nutritionistii avertizeaza ca in lipsa unor masuri concrete „explozia” obezitatii infantile va fi foarte greu de controlat.

Cum putem preveni obezitatea infantila?

Indiferent care sunt cauzele surplusului de kilograme, NU puneti niciodata copilul la regim alimentar fara sfatul sau supravegherea unui medic.Niciodata nu trebuie impus un regim drastic. Obiectivul este de a modifica durabil modul de viata prin invatarea unei alimentatii echilibrate. A exclude definitiv alimente “interzise” tip cartofi prajiti, inghetata, prajituri este complet ineficace.

Inca de la nasterea copilului, este bine sa se opteze pentru alaptarea naturala (la san) ca mijloc de a evita surplusul de kilograme la nou-nascut. Daca va lipseste timpul de a face sport cu copilul dvs., il puteti orienta catre diferite cluburi, scoli sportive. Evitati sa-i oferiti sau sa-i fie la indemana bauturi carbogazoase, bogate in zaharuri, care pot reprezenta usor 25% din aportul caloric pentru o zi. Asigurati-va ca nu are acces la dulciurile din casa si evitati sa cumparati alimente nu tocmai bune pentru greutate (ciocolata, produse de patiserie, bomboane etc.)Incercati sa-l faceti sa inteleaga ca alimentele trebuie consumate la intervale regulate(mesele zilei) si ca nu poate rontai toata ziua.

Cum reactionam?

Sa slabim, dar cum?Asocierea dieta-acitivitate fizica da intodeauna cele mai bune rezultate. In toate cazurile trebuie acoperite necesitatile de crestere. Regimul trebuie sa fie bland, progresiv, respectand gusturile copilului. Este necesar ca acesta sa reinvete sa se alimenteze, in functie de ce ii place sa manance. Familia trebuie sa se implice practic:

• mesele trebuie structurate;

• ratia alimentara cotidiana necesara pentru o zi trebuie repartizata pe toata durata zilei;

• micul dejun trebuie inclus obligatoriu in programul alimentar.

Iata cateva reguli de baza pentru a fi in forma, a manca bine si a pastra vitalitatea copilului dumneavoastra: Trioul de baza trebuie respectat: 50-55% din energie sub forma de glucide, 30-35% lipide, 10-15% proteine.

Varietatea alimentelor se impune:

• carne, peste, oua – 1-2 ori pe zi

• lactate, cel putin de 3 ori pe zi

• legume si fructe, minim 5 portii pe zi, 3 portii de fructe, 1 portie de cruditati si 1 portie de legume fierte

• cereale, paine, fainoase la fiecare masa

• grasimi, numai pentru asezonare (de preferat uleiurile presate la rece, de masline, rapita sau nuca).

Nu sariti peste mese! De regula, se recomanda 3 mese pe zi (mic dejun, pranz si cina la care se adauga si o gustare dupa amiaza, necesara in mod special copiilor pentru a se reincarca cu energie si pentru a evita rontaitul dinainte de cina). Copiii trebuie sa bea 1,5 - 2 litri de apa pe zi, ceaiuri neindulcite, supe slabe, sucuri de fructe si legume.

Miscarea este importanta! Antrenati-va copilul in activitati fizice, fie ele si in interiorul casei.

Binefacerile activitatii fizice

Practicarea regulata a unei activitati fizice sportive:

• favorizeaza pierderea kilogramelor si dezvoltarea muschilor;

• limiteaza reingrasarea;

• favorizeaza socializarea copilului, ceea ce are o buna influenta pentru psihic.

Sfaturi pentru marirea activitatii fizice cotidiene:

• intoarcerea pe jos de la scoala (daca aceasta e prea departe, coborarea din autobuz cu o statie inainte);

• urcarea treptelor din imobil, evitarea ascensorului;

• plimbarea cainelui mai mult si mai des;

• mai putin timp petrecut in fata televizorului.

Nu ezitati sa orientati copilul catre o activitate fizica sustinuta, in concordanta cu dorintele si capacitatile lui!

Sustinerea psihologica

Atentie! Problemele psihologice sunt adesea cauzele esecului sau abandonului unui regim alimentar si/sau de viata a unui copil obez. Rolul parintilor este esential. Ei trebuie :

• sa inteleaga motivele surplusului de greutate;

• sa inteleaga bazele unei alimentatii echilibrate;

• sa ghideze (dupa sfaturile medicului) copilul in invatarea unui comportament alimentar personal de lunga durata;

• sa demonstreze tact, astfel incat sa nu fie exagerat de intruzivi in deciziile alimentare ale copilului, dar in acelasi timp sa fie fermi.

Madalina Lupu, psiholog, specializare psihologie infantila

Copiii disparuti – o problema reala

Dragele noastre,

Dorim sa continuam subiectul despre care v-am vorbit aici, pentru ca, din pacate, tema este de actualitate si are un impact major asupra multor familii, o consecinta grava fiind cresterea numarului de copii disparuti, decedati sau abuzati sexual.

Astfel, 3.000 de familii de romani se confrunta cu plecarea unuia dintre copiii lor de acasa, fie din cauza neglijentei parintilor, lipsei de comunicare, anturajului sau a unor fenomene externe de familie (copii care dispar de acasa in imprejurari dramatice, copii care sunt gasiti morti sau maltratati sexual). O parte din dramele - simbol ale acestor familii au fost prezentate de Stirile PRO TV in cadrul celei de-a treia parti a campaniei “Tu stii ce mai face copilul tau?”, demarata impreuna cu Centrul roman pentru copii disparuti si exploatati sexual FOCUS. Asa cum aflam de pe site-ul PRO TV, de la demararea campaniei, multi dintre telespectatori au dat o mana de ajutor la gasirea copiilor care au fost prezentati in reportaje, scriind fie pe www.protv.ro, fie pe www.copiidisparuti.ro.

Un articol pe aceasta tema am gasit pe site-ul PRO TV, la sectiunea dedicata acestei campanii:

400 de copii, dispăruţi în evidenţele Poliţiei

România nu are încă un sistem performant pentru rezolvarea cazurilor de acest gen, iar experienţa ultimilor ani consemnează multe erori grave din partea anchetatorilor - poliţişti puţini, prost plătiţi şi neglijenţi.

Părinţi nepăsători, care deseori nu au grijă de copiii lor. Sunt doar câteva dintre personajele principale, în cele mai frecvente scenarii legate de dispariţiile celor mici. Iar asta, în condiţiile în care, spun specialiştii, fenomenul de-abia începe să se facă simţit şi în România.

Copii dispăruţi, găsiţi morţi, după anchete superficiale. Copii încă negăsiţi, după ani întregi de absenţă de-acasă. Un sistem slab administrat, cu prea puţine resurse. La ora actuală, doar câte doi sau cel mult trei oameni din fiecare inspectorat judeţean de poliţie se ocupă de zecile de cazuri de copii dispăruţi. De multe ori sunt obosiţi, pentru că fac şi urmăriri de infractori sau identificări de cadavre şi pentru că ajung să lucreze chiar şi zeci de ore fără pauză.

Anual, în România se înregistrează peste 3.000 de cazuri de dispariţii. Aproape 400 de copii nu s-au întors nici până acum acasă. Majoritatea pleacă de-acasă de bunăvoie. Fug de părinţi violenţi şi nepăsători sau de sărăcie, fără să realizeze că pot fi abuzaţi de persoane cu dizabilităţi psihice, că pot fi forţaţi să cerşească, să muncească la negru sau chiar să se prostitueze.

Cele mai multe dispariţii se întâmplă în oraşe, acolo unde copilul se poate pierde uşor în aglomeraţie, iar jumătate din copiii dispăruţi de-acasă ajung să trăiască în stradă. În goana vieţii de zi cu zi, mulţi adulţi îşi dau seama mult prea târziu că cei mici ar putea fi în pericol şi sesisează poliţia după câteva ore sau chiar zile de la dispariţie.

Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii să memoreze adresa şi un număr de telefon la care să poată fi găsiţi, să ştie că dacă se pierd ar fi mai bine să rămână pe loc şi să se adreseze unui om în uniformă. Trebuie să-i înveţe să spună mereu unde şi cu cine pleacă şi să discute cu cineva de încredere, de fiecare dată când se simt ameninţaţi. Trebuie să se asigure că cei mici ştiu ce riscuri îi aşteaptă dacă pleacă de-acasă. Trebuie să încerce să-i cunoască şi să-i înţeleagă, pentru că altfel riscă să se afle cândva în cele trei procente dintre cazurile de dispariţie despre care statistica rece ne spune că rămân nerezolvate.

Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual - FOCUS a fost înfiinţat în ianuarie 2007 şi este constituit ca asociaţie nonprofit iar scopul sau il reprezinta prevenirea si participarea in solutionarea cazurilor de copii disparuti, rapiti sau exploatati sexual. Orice disparitie a unui copil trebuie anuntata imediat la politie (112) sau prin apelarea numarului gratuit - 0800 822 116, pus la dispozitie de FOCUS.

Sfaturi de vacanta

Dragi mamici,

Pentru ca e perioada concediilor si pentru ca multi parinti incearca sa le ofere copiilor vacanta binemeritata la munte sau la mare, va propunem mai jos cateva sfaturi regasite intr-un articol publicat azi:

Politia si societatea civila lanseaza un ghid cu zece sfaturi pentru ca parintii sa nu-si piarda copiii pe litoral.

Copiii nu trebuie lasati sa se joace nesupravegheati sau sa plece fara permisiunea parintilor, trebuie sa fie invatati dinainte sa nu incerce sa se intoarca singuri, ci sa apeleze la politisti, salvamari si, mai important, sa stie la ce hotel stau, numele si un numar de telefon al parintilor.

Acestea sunt cateva dintre sfaturile de care trebuie sa tina cont parintii care merg la mare cu copiii daca nu vor sa-si piarda odraslele, spun cei de la Centrul Roman pentru copii disparuti si exploatati sexual Focus.

Impreuna cu reprezentantii politiei specializati in prevenirea criminalitatii, ei vor imparti, timp de o luna, pe litoralul Marii Negre evantaie cu decalogul dedicat celor care insotesc copiii, fie ca sunt parinti, tutori sau bunici, pentru a preveni cazurile de disparitie a celor mici.

„Disparitiile copiilor au devenit o realitate ingrijoratoare in Romania. Statisticile Centrului Roman pentru copii disparuti arata varfuri ale disparitiilor de copii mai ales in perioada verii. Anul trecut, in vara, centrul a inregistrat si a monitorizat peste 180 de cazuri de disparitie a copiilor“, a declarat Patrick Danilevici, director de comunicare al Centrului Focus. Acesta spune ca de multe ori este vorba despre neatentia parintilor, care nu se asteapta sa li se intample chiar lor sa le dispara copiii.

„Recomandarea pe care o facem parintilor in cazul in care copilul dispare sau fuge de acasa este sa sune imediat la Centrul Focus, la telverde 0800.822.116 sau la 112 politie si sa comunice toate datele copilului in cauza. Este de dorit ca parintii sa aiba o fotografie cat mai recenta a copilului usurand astfel munca noastra, a politiei si marind astfel sansele de identificare a copilului disparut“, a mai spus Danilevici. Datele Inspectoratului Judetean de Politie Constanta arata ca doar 59 de copii au fost dati disparuti pe litoral vara trecuta.

Decalogul pentru parinti:

• Nu lasati copilul sa se joace nesupravegheat, mai ales in zonele aglomerate.

• Invatati-l ca are voie sa plece doar cu permisiunea dumneavoastra si ca trebuie sa spuna intotdeauna unde si cu cine pleaca.

• Nu-l trimiteti singur la cumparaturi, mai ales in locuri pe care nu le cunoaste.
• Asigurati-va ca stie numele, adresa, numarul de telefon si numele hotelului in care sta.
• Invatati-l ca, in cazul in care se pierde, nu trebuie sa incerce singur sa va caute.
• Daca s-a pierdut, invatati-l sa apeleze la un politist, salvamar, o vanzatoare sau la un adult insotit de un copil.
• In caz de disparitie, alertati imediat politia la 112 sau Focus la 0800.822.116.
• Invatati-l sa spuna cuiva in care are incredere daca se simte speriat sau amenintat.
• Asigurati-va ca va spune intotdeauna NU persoanelor care, sub diferite pretexte, ii cer sa le insoteasca.
• Invatati-l ca exista intotdeauna cineva care il poate ajuta.

Lista alimentelor care nu trebuie vandute in incinta scolilor, supusa dezbaterii publice

Dragele mele,

Am gasit azi un articol extrem de interesant pe portalul de stiri hotnews, care ne informeaza despre initiativa Ministerului Sanatatii de a supune atentiei publice lista cu alimentele cu continut ridicat de zahar, grasimi si sare care nu se vor mai vinde in interiorul scolilor si gradinitelor. Am incercat sa gasim si adresa de internet unde este afisat acest proiect pentru a da ocazia mamicilor noastre sa isi exprime parerea vis-à-vis de acest subiect insa nu am reusit pana la ora la care va scriem sa facem acest lucru. Se pare ca aceasta decizie a Ministerului Sanatatii a ramas la statutul de intentie, cel putin pentru moment. Promitem sa va tinem la curent cu ce se intampla pe site-ul Ministerului Sanatatii, iar pana vom afla noi unde sa ne spunem parerea, cititi stirea mai jos:

Ministerul Sanatatii supune dezbaterii publice, incepand de astazi, lista alimentelor cu continut ridicat de zahar, grasimi şi sare care nu vor mai putea fi comercializate in incinta gradinitelor si scolilor. Pe lista, inca provizorie, figureaza alimentele care au peste 300 Kcal pe unitatea de vanzare, mai putin sandvisurile, care vor putea avea până la 350 Kcal. Elevii şi prescolarii nu vor mai putea cumpara de la magazinele din scoli, chips-uri, hamburgeri, pizza, cartofi prajiti, prajituri sau sucuri carbogazoase cu continut mare de zahar.

Presedintele Romalimenta, Sorin Minea, sustine ca autoritatile au gresit elaborand o lista cu alimentele ce nu vor putea fi comercializate si crede ca aceasta trebuia sa le contina pe cele care se pot vinde in scoli, informeaza Radio Romania Actualitati.

Ministerul Sanatatii a alcatuit lista dupa ce Parlamentul a aprobat, in aceasta primavara, legea privind interzicerea comercializarii de alimente nesanatoase in incinta unitatilor scolare, asa-numita Lege anti fast-food.

Potrivit BBC in mai 2008 Conducerea Autorităţii de Sănătate Publică din subordinea ministerului susţinea că o astfel de listă este greu de întocmit şi că ar putea să fie ignorată chiar de copii. Directorul Autorităţii de Sănătate Publică din subordinea Ministerului Sănătăţii, doctorul Florentina Furtunescu, spune că reprezentanţii ministerului au ridicat obiecţii la legea împotriva alimentelor nesănătoase din şcoli încă de când acest proiect se discuta în Parlament. "Noi ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu criteriile ştiinţifice disponibile la ora actuală pe baza cărora să întocmim o listă de aşa-numite alimente interzise sau nerecomandate. Şi depinde foarte mult cum reuşeşti să imprimi unui copil să facă acest lucru. Copilul poate să-şi cumpere un anumit produs de la chioşcul de lângă şcoală", spune Florentina Furtunescu.

Ministerul sănătăţii are îndoieli că poate interzice mâncarea fast-food în şcoli. Însă părinţii şi copiii au deja o idee despre ce înseamnă fast-food. Adică hamburgeri, chipsuri sau sucuri acidulate. Iar părinţii par să fie de acord cu legea care interzice acest tip de alimente în şcoli. Unii părinţi spun că îşi feresc copiii de alimentele nesănătoase pregătindu-le pachete cu mâncare de acasă.

Depinde asadar mult de noi, parintii. Intr-adevar, pachetul de acasa poate rezolva in parte problema alimentatiei necorespunzatoare la care copiii nostri sunt expusi in drumul spre scoala, in pauza mare, etc. Chiar daca poate parea mai comod sa dam copilului bani de buzunar pentru a-si cumpara gustarea din pauza mare, ar trebui sa ne gandim ca minimul efort de a pregati ceva in casa - inclusiv prajituri si dulciuri - si atentia permanenta, educatia alimentara facuta in casa ne feresc puiul de multe boli. Am inceput sa avem si noi probleme cu obezitatea la copii, afectiune care trage dupa sine multe alte boli grave care umbresc dezvoltarea copiilor nostri.

Sa avem mai multa grija, asadar ... si sa luptam impotriva produselor ademenitoare care ii pot tenta pe micuti.

Mamele minore nu-si cunosc drepturile

Mamele minore nu apeleaza la sprijinul autoritatilor in mare parte pentru ca nu-si cunosc drepturile si nu stiu ca pot cere ajutor. Mai jos, relatarea unui ziar prahovean:

Respectand traditia etniei din care provin, incercand sa-si creasca singure copilul dupa cum le dicteaza instinctul, din rusine sau din necunoastere, multe tinere devenite mame in anii adolescentei isi duc greul, nestiind ca pot cere sprijin autoritatilor. Asa se face ca anul acesta, din cele 112 prahovence cu varste intre 12 si 18 ani, care au adus pe lume copii la Maternitatea din Ploiesti, numai una singura a apelat la ajutorul institutiilor abilitate. Astfel, de la inceputul anului pana in prezent o singura mama minora a solicitat sprijin la Protectia Copilului, pentru ca autoritatile sa ia masuri de protectie pentru copilul sau. In plus la Ploiesti exista si Centrul Maternal din cadrul Complexului de Servicii Comunitare ,,Sf. Andrei” , unitate aflata in subordinea DGASPC Prahova. „Misiunea generala a centrului este aceea de a asigura protectie cuplurilor mame-copii aflate in situatia de risc sau, si degradare a legaturii familiale. Centrul furnizeaza cuplurilor mame-copii o serie de servicii, de la consiliere psihologica, sociala, orientare profesionala, mediere sociala si familiala, reintegrare sociala, familiala, profesionala, dar si gazduire pe perioada determinata si servicii de asigurare a hranei” a explicat Carmen Constantin, reprezentat Protectia Copilului Prahova. De toate aceste servicii pot beneficia cuplurile mama – copil sau copii aflate in situatie de dificultate sau in risc de degradare si, sau ruptura a legaturii familiale, precum si cuplul mama - copil abuzat sau neglija, ca si cuplul mama-copil inclus intr-un program de restabilire a legaturii familiale. Din pacate, reprezentantii Directiei pentru Protectia Copilului spun sa anul acesta, nici un cuplu mama minora - copil nu a solicitat serviciile oferite in cadrul Centrului Maternal. In plus, cei de la Protectia Copilului pot oferi mamelor minore, cu exceptia adapostului temporar la Centrul Maternal, si consiliere sociala, psihologica si juridica, sprijin in identificarea unui loc de munca si a unei locuinte, precum si sprijin in refacerea si consolidarea relatiei cu familia extinsa.

Minorele nu isi dau copiii spre adoptie.

Impinsa de lipsa conditiilor materiale si a posibilitatilor financiare necesare cresterii si ingrijirii copilului, o singura mama minora a cerut autoritatilor stabilirea unei masuri de protectie speciala pentru copil. „In momentul de fata, copilul acesteia se afla la un asistent maternal profesionist” ne-a declarat Carmen Constantin. Tot cei de la Protectia Copilului spun ca pana in iunie 2008, nici un copil al unei mame minore nu a fost incredintat spre adoptie, tinerele sperand sa-si rezolve problemele si sa-si ia pruncii acasa.

Acest articol a fost scris de doamna sau domnisoara Andreea ECHIMESCU de la Monitorul de Prahova. Credem ca pune niste probleme foarte serioase. Aceste mame minore - dar mai ales copiii lor - ar avea o sansa la o viata mai buna daca ar sti unde sa se indrepte pentru ajutor, daca ar accepta consilierea si daca ar lua in calcul darea copilului spre adoptie. Este, evident, o hotarare grea insa credem ca nu ne putem astepta ca o mamica-copil de doar 11 ani sa fie suficient de puternica si constienta atunci cand ia decizia de a pastra copilul. Ea trebuie indrumata in asa fel inca sa ia cea mai buna decizie pentru ea si copilul ei.

Am mai scris pe acest subiect si aici.

Copiii si responsabilitatile casnice

Dragele mele,

Un articol interesant ne propune cateva sfaturi despre cum ar trebui sa-i initiem pe micutii nostri in treburile casei, despre cum sa ii determinam sa inteleaga faptul ca, pe langa recompense dulci si multe jucarii, mai au si responsabilitati pe care trebuie sa le indeplineasca. Credem ca e o informatie utila pentru toate mamicile, pentru ca modul in care alegem sa ne responsabilizam copiii poate avea un impact major asupra viitorului adult.

"Daca ai un prichindel care a depasit varsta de 5 ani, trebuie sa te gandesti ca a venit vremea in care el trebuie sa isi asume cateva mici responsabilitati prin casa. Ei, nu iti sugeram ca e timpul sa dea cu aspiratorul in camera lui, ci incepeti cu chestii destul de usoare care iau amploare pe masura ce copilul inainteaza in varsta.

Dupa ce juniorul trece de 5 ani, vine momentul in care trebuie sa il iei la o mica discutie si sa il inveti despre responsabilitatile pe care fiecare membru al familiei le are. Si pentru ca el este un membru de onoare, trebuie sa isi indeplineasca atributiile.

Asadar, in functie de aptitudinile si puterile sale, tu esti cea mai in masura sa ii pasezi cateva sarcini minime. Gandeste-te la ce s-ar pricepe sau ce i-ar face placere, dar nu te astepta sa aiba initiativa pentru ca este inca foarte mic.

Specialistii sunt de parere ca implicarea copilului in treburile casnice se poate dovedi extrem de benefica pentru viitorul sau deoarece acest lucru se va reflecta foarte bine in latura psihica si emotionala a copilului.

O serie de avantaje pe care le-ar avea implicarea juniorului in treburile casnice sunt:

• Copilul care participa la treburile casnice devine mult mai responsabil.
• Acesta va incepe sa inteleaga ca viata este plina de atributii si ca este absolut normal sa se implice in toate acestea si sa le duca la bun sfarsit. De asemenea, aceste mici responsabilitati il vor transforma intr-un om mai ambitios, mai ales daca il vei invata sa nu renunte niciodata la un lucru bun inceput.
• Aceste mici responsabilitati se pot dovedi extrem de amuzante pentru cel mic, mai ales daca reusesti sa il faci sa inteleaga ca treburile pe care le are de facut, nu sunt o corvoada.

Responsabilitati potrivite:

Avand in vedere ca este totusi un copil, trebuie sa incepi cu “taskuri” foarte usoare: pune-l sa isi stranga jucariile, sa hraneasca animalutul de casa, sa isi ia farfuria si scaunul de la masa, sa isi stranga hainutele murdare si sa le aranjeze pe cele curate, etc.

Sfaturi:

In momentul in care ii dai de facut o treaba, mai intai faceti-o impreuna si fa-o sa para cat mai distractiva. In acest mod, el va ramane cu impresia ca treaba nu este un lucru plictisitor si total inutil. De asemenea, explica-i ca in timp ce el hraneste pisica, spre exemplu, tu faci curatenie in baie, iar tati face cumparaturile. Da-i de inteles ca sunteti o echipa, iar daca unul dintre voi nu isi respecta atributiile, tot “sistemul” poate fi dat peste cap.

Trebuie sa dai foarte mare importanta lucrurilor pe care le face, indiferent de cat de mici sunt, iar daca le face din proprie initiva, incearca sa ii oferi un premiu: un trofeu sau o diploma: “Cel mai harnic copil”.

Acestea il vor face sa se simta mandru.. si sa isi doreasca sa faca mai mult, pentru o recompensa la fel de inaltatoare.

Chiar daca prichindelul nu reuseste sa faca lucrurile asa cum iti doresti tu, nu il descuraja si nu il certa pentru ca se va inchide in sine si va simti ca te-a dezamagit. Mai bine zambeste-i si faceti impreuna treaba respectiva, spunandu-i ca data viitoare cand o va face, in mod sigur o sa reuseasca."

Articolul a aparut pe acasa.ro.

7 motive sa-ti alaptezi copilul

Numarul mamelor care alapteaza se micsoreaza simtitor, mai ales in mediul urban, in conditiile cresterii si diversificarii pe piata a numarului de produse menite sa inlocuiasca laptele matern precum si a modernizarii si emanciparii, gresit intelese de unele mamici tinere.

Din pacate aceasta nu este tocmai o veste buna, pentru ca alaptatul este cel mai potrivit mod de a contribui la dezvoltarea armonioasa si santoasa a copilului. Medicii recomanda mamicilor sa alapteze o perioada cat mai indelungata, primele 6 luni fiind foarte importante in dezvoltarea ulterioara a copilului. Din acest motiv, e foarte important pentru proaspetele mamici sa cunoasca beneficiile pe care le aduce alaptarea, atat pentru copilul cat si mame:

Beneficiile alaptarii pentru copil:

• Laptele matern este singura hrana care este adaptata nevoilor nou-nascutului si sugarului, fiind bogat in factori de creştere, hormoni, enzime, anticorpi, fiind cel mai usor de digerat, cu o solicitare minima din partea copilului. Este factorul esential ce determina dezvoltarea armonioasa a sugarului, fiind mereu proaspat, perfect sterilizat si la o temperature ideala. Numai laptele de san prezinta o compozitie variata, aceasta fiind reglata diferit in cele 3 momente ale mesei.
• Laptele matern este singurul lapte crud care, pastrandu-si intact continutul de vitamine si saruri minerale, poate fi baut fara pericol, astfel copilul hranit exclusiv la san nu va suferi de infectii intestinale de origine alimentara, asa cum se intampla cu micutii care sunt hraniti artificial. Statisticile arata ca sugarii alimentati cu lapte de origine animala se imbolnavesc mult mai frecvent in primele 4-5 luni de viata.
• Alimentatia la san prezinta si un alt avantaj, mai putin cunoscut: permite o adaptare mai usoara la cantitatea de lapte necesara fiecarui copil. Acesta poate suge cat simte nevoia. Se pare ca acesta este motivul pentru care, copiii hraniti la san isi sug degetul mult mai putin decat cei hraniti cu biberonul.
  
• Alimentatia naturala ofera atat micutului cat si mamei siguranta emotionala, reducand stresul si favorizand adaptarea amandurora la noua conditie, copilul fiind mult mai linistit la san, mai echilibrat psihic, motor si senzorial.
• Studiile demonstreaza ca sugarii alaptati la san au o probabilitate mai mica de a dezvolta diverse boli precum otita, diareea, diabetul, infectii respiratorii, limfoame si chiar meningita. Astfel, statisticile au confirmat faptul ca micutii sub 1 an alaptati natural au o sansa de zece ori mai mica de a fi internati in spital decat cei alaptati cu biberonul.

Beneficiile alaptarii pentru mama:

• Ultimele cercetari demonstreaza ca alaptatul scade semnificativ sansele ca mama sa se imbolnaveasca de boli grave precum cancerul la san, cancerul de ovare, cervical sau osteoporoza.
  
• Producerea constanta a laptelui ajuta la arderea caloriilor, ajutand mama sa revina mai usor la forma fizica anterioara nasterii.
  

Speram ca aceste sfaturi sa va fie de folos. Noi vom scrie aici ori-de-cate ori gasim subiecte de interes pentru noi mamicile. Sfaturile voastre sunt bine-venite si ele ... si pot convinge mult mai bine mamicile in cautare de raspunsuri.

Singuri acasa

Dragele noastre,

Subiectul despre care vrem sa va vorbim azi il reprezinta una dintre problemele majore cu care se confrunta multe familii din tara noastra in ultima vreme: plecarea parintilor la munca, in strainatate si efectele sale asupra copiilor ramasi singuri acasa, asa cum rezulta din cel mai recent studiu pe aceasta tema, realizat de Unicef.

In ultimii ani, din ce in ce mai multe persoane, in special din mediul rural au ales sa emigreze, fie pentru a obtine venituri mai bune, fie pe motiv ca nu reusesc sa isi gaseasca un loc de munca in localitatea in care locuiesc. In multe din aceste situatii cei mai afectati sunt copiii si numeroase cazuri au fost deja prezentate in presa, majoritatea lor ramanand insa povesti necunoscute.

Studiul Unicef ne ofera o imagine la nivelul intregii tari a dimensiunii pe care o are acest fenomen, al “copiilor ramasi singuri acasa”. Astfel, fenomenul afecteaza aproximativ 350.000 de copii, dintre care mai mult de o treime, in jur de 126.000 de copii, sunt afectati de plecarea ambilor parinti. Jumatate dintre copii ramasi fara niciun parinte care sa le poarte de grija sunt copii cu varsta sub 10 ani iar 4 % au varsta sub un an.

Principala cauza care ii determina pe parinti sa plece in strainatate este reprezentata de dorinta de a obtine venituri mai bune, de a imbunatati situatia materiala a familiei, 45% dintre acestia declarand ca nu a existat nici un motiv impotriva deciziei de a pleca. Majoritatea parintilor plecati au varste sub 40 de ani si doar 7% dintre acestia au informat autoritatile despre intentia lor de a pleca in strainatate. Si, mai mult, de obicei parintii care hotarasc sa plece la munca nu isi pregatesc in nici un fel copiii inainte de plecare.

Copiii lasati acasa de ambii parinti (sau de parintele unic) sunt de obicei in grija bunicilor si oricat s-ar stradui acestia sa compenseze lipsa mamei si a tatalui, nu reusesc, copiii fiind expusi riscurilor de diverse forme: de la rezultatele mult mai slabe la invatatura, pana la abandonul scolar sau alimentatia necorespunzatoare si chiar deficienta, ducand pana la situatii nefericite de imbolnavire a micutilor.

Copiii cei mai expuşi riscurilor de tot felul sunt cei care provin din familii destramate, in special, atunci cand mama este cea care pleaca la munca in strainatate. In aceste situaţii, de cele mai multe ori se produce abandonul copiilor sau, mai grav, acestia sunt expusi la abuzuri din partea adulţilor in grija carora raman.

Consecinţele negative ale plecarii parinţilor sunt resimţite de copii, in primul rand, in plan psihologic - dorul de parintele plecat se va transforma in sentimente de insingurare si deprimare. Pe acest fond va aparea si lipsa interesului pentru scoala sau activitati extrascolare, si se vor accentua preocuparile pentru activitati care nu sunt potrivite varstei copilului, multe dintre acestea periculoase, putand dauna sanatatii lui. Pe termen lung, astfel de situatii pot compromite in intregime viitorul adult, transformandu-l intr-o problema sociala iremediabila.

Un articol pe aceeasi tema gasiti in editia de azi a Jurnalului National.

Tinerii romani spun ca in tara noastra nu sunt respectate drepturile copilului

Aceasta este concluzia unui sondaj realizat, la solicitarea Comisiei Europene, intre 16 si 25 februarie, pe subiecti de 15-18 ani din 27 de state membre ale Uniunii Europene. Desi tinerii romani inteleg cel mai bine care le sunt drepturile, in comparatie cu tinerii de aceeasi varsta din UE, din pacate mai mult de jumatate dintre acestia considera ca drepturile copilului nu sunt deloc sau sunt incomplet protejate.

E o veste ingrijoratoare si reprezinta un motiv in plus pentru ca noi, mamele, sa ne unim fortele si sa luptam pentru drepturile copiilor nostri. Promovarea si protejarea drepturilor mamei si copilului sunt obiectivele majore care ne-au determinat sa infiintam Asociatia Initiativa Mamelor si credem ca impreuna vom avea sanse de izbanda.

Nu avem nevoie de sondaje care sa ne spuna ca drepturile copiilor si mamelor nu sunt respectate in Romania. Multe mamici au apelat la noi pentru ajutor si multe povesti n-au intristat, intarindu-ne si mai mult convingerea ca e nevoie de multa determinare si rabdare in lupta pe care am inceput-o. Insa ne-am inarmat cu toate armele de care avem nevoie in aceasta lupta si credem cu tarie ca putem schimba ceva, credem ca putem ajuta mamele si copiii ale caror drepturi sunt incalcate.

Vrem sa le multumim tuturor mamicilor care ne sustin si dorim sa incurajam si alte mamici sa ni se alature pentru ca astfel vom putea reaminti multor mamici si copiii care au uitat de mult sa zambeasca ca viata nu inseamna numai greutati si probleme. Am preluat stirea de pe acasa.ro si o redam in intregime mai jos:

Sondaj: Tinerii romani cred ca drepturile copilului nu sunt protejate in tara noastra

Peste jumatate dintre tinerii romani intre 15 si 18 ani spun ca drepturile copilului nu sunt deloc sau sunt incomplet protejate in tara noastra, ei fiind, astfel, cei mai sceptici din UE din acest punct de vedere, arata un sondaj de opinie realizat la solicitarea Comisiei Europene (CE). La nivelul Uniunii Europene, aproximativ trei sferturi dintre tinerii intre 15 si 18 ani considera ca drepturile copilului sunt foarte bine sau destul de bine protejate in tarile lor. Cei mai multi repondenti din aceasta categorie sunt din Finlanda, Olanda si Marea Britanie. Tinerii romani intre 15 si 18 ani inteleg, in schimb, cel mai bine, dintre persoanele de aceeasi varsta din Uniunea Europeana, care le sunt drepturile, arata acelasi sondaj. Astfel, aproximativ 85% dintre romanii chestionati au spus ca isi cunosc drepturile, cu 18% peste media UE. Dupa Romania se situeaza Slovenia si Bulgaria, unde 78% dintre participantii la sondaj au declarat ca stiu care sunt drepturile copilului in tara lor. La polul opus privind constientizarea drepturilor copilului se afla adolescentii din Ungaria (38%), Danemarca (47%) si Austria (46%). Sondajul mai arata ca peste doua treimi dintre tinerii chestionati in statele UE considera internetul cel mai simplu canal de informare privind depturile lor. Alte surse sunt televiziunea, pentru 21% dintre ei, si publicatiile, pentru 8 la suta. Cei mai multi dintre tinerii chestionati in tarile UE, mai precis 82%, au spus ca nici ei, nici alte persoane cunoscute, cu varste sub 18 ani, nu au incercat sa ceara ajutor cand au crezut ca drepturile le sunt incalcate. Doar 7 la suta au spus ca au cerut ajutor in astfel de cazuri. Sondajul a fost realizat de Gallup Ungaria, intre 16 si 25 februarie, pe subiecti de 15-18 ani din 27 de state membre ale Uniunii Europene.

Numarul mamicilor minore creste ingrijorator

Dupa cum poate va mai amintiti, discutam impreuna cu Teo la emisiunea ei despre cum problemele mamelor incep inca inainte de conceperea copiilor si ca una dintre principalele probleme este slaba informare a femeilor in perioada dinainte de a deveni mamici. Vorbeam atunci despre contraceptie si despre cat de important este sa devii mama cu voia ta, atunci cand esti pregatita si nu din greseala.

Deschidem din nou discutia despre acest subiect, mai ales ca din cate am citit in presa numarul mamicilor minore creste ingrijorator. E important sa stim ce se intampla si e important sa ne mobilizam pentru ca femeile sa fie cat mai informate si pentru ca cele mai bune decizii sa fie luate la timpul lor.

Potrivit Institutului National de Statistica si Ministerului Sanatatii numarul mamelor minore urca de la an la an, iar stirile referitoare la copilele devenite mame sunt din ce in ce mai prezente pe posturile de televiziune si in presa scrisa.

Potrivit unei stiri Realitatea TV, care citeaza un raport al Institutului Naţional de Statistică, aproape 30.000 de minore devin mame in fiecare an. Fie că a fost un accident, fie că maternitatea este o cerinţă a comunităţii în care trăieşte fata respectivă, care este deja căsătorită la 14-15 ani, adolescentele se maturizează dintr-o dată.

Studiile sunt îngrijorătoare, cifrele urcă de la an la an. Dacă până în 2005, doar fetele de 14-15 ani intrau în scripte ca fiind mame, vârsta scade de la un an la altul. Au fost cazuri în care fete de 12 ani au născut şi au şi păstrat copilul, renunţând la şcoală.

Conform Ministerului Muncii, peste 500 de minore cu vârste sub 15 ani devin mame. Printre ele, drame greu de imaginat, unele dintre ele sunt abuzate de taţi, de rude sau de necunoscuţi.

La categoria 15-18 ani, mamele minore au născut peste 28.000 de copii. Studiul pe 2007 nu este încă finalizat, pentru că Institutul Naţional de Statistică n-a colectat încă toate datele.

Si Evenimentul Zilei scrie despre asta:

Creşte numărul mamelor minore in judetul Prahova. De la începutul anului, 112 minore au devenit mame la Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Ploieşti. Au fost cazuri în care până şi copile de 12 şi 13 ani au devenit mame, însă cele mai multe minore care nasc au vârste cuprinse între 16 şi 17 ani“, a declarat Călin Boeru, directorul Spitalului de Obstetrică-Ginecologie Ploieşti.

Si o alta stire : Peste 2.000 de copii au fost nascuti in 2007 de fete cu varste cuprinse intre 11 si 15 ani.

Potrivit unor statistici realizate de Ministerul Sanatatii, cei mai multi copii, respectiv 1.473, au fost nascuti de tinere cu varsta de 15 ani, alti 464 de copii au fost nascuti de mame cu varsta de 14 ani, 83, de mame cu varsta de 13 ani, 14 copii, de fete de 12 ani, iar un copil a fost adus pe lume de o fetita de 11 ani.

In plus, tot in 2007, potrivit declaratiei ministrului Sanatatii, Eugen Nicolaescu au fost inregistrate 535 de intreruperi de sarcina la tinere cu varste pana in 15 ani.

In anul 2006 au fost inregistrati 1.942 de copii nascuti de mame cu varste intre 11 si 15 ani.

Si in 2006 o mamica de 11 ani a adus pe lume un bebelus.

Iata, cifrele sunt ingrijoratoare. Acesti copii (fie ca ne referim aici la mamele minore sau la copiii lor) sunt si problema societatii in care traim. Poate daca noi, mamele cu mai multa experienta, am incerca sa vorbim mai mult cu copiii nostri, daca am reusi sa ii facem sa inteleaga riscurile la care se supun, poate am reusi, cel putin in parte, sa pastram, pentru mai multa vreme, copilaria in viata copiilor nostri.

Poate daca ne-am stradui sa ajutam mai mult acele cazuri disperate care ne ajung la urechi am trai intr-o lume mai buna.

Poate ca daca am ajuta atunci cand inca se mai poate am evita situatii cu adevarat disperate care afecteaza sufletul unor copii care vor devin – mai devreme sau mai tarziu, probleme sociale.

Ordonanta privind indemnizatia pentru cresterea copilului ar putea fi modificata

In ultima vreme, tot mai multi parinti, nemultumiti de modul in care Statul intelege sa acorde sprijin financiar in vederea cresterii copilului, apeleaza la justitie pentru a-si cere drepturile, garantate de altfel prin Constitutie. In urma proceselor intentante, mai multe persoane au obtinut despagubiri banesti, demonstrand instantei ca inemnizatia stabilita de OUG nr. 148/2005 este insuficienta pentru asigurarea unui trai decent pentru beneficiarii sai – copiii si obliga mamicile sa-si reia activitatea pentru a reusi sa faca fata necesitatilor.

In ciuda numeroaselor incercari de modificare a OUG nr. 148/2005, Senatul a respins sistematic proiectele de acte normative, acestea fiind trimise spre dezbatere la Camera Deputatilor. In prezent, la Senat sunt depuse o serie de astfel de proiecte, care se afla in diferite stadii ale procesului legislativ, insa se pare ca cel mai recent proiect de modificare, depus in iunie 2008, are mari sanse de a fi aprobat, tocmai din perspectiva proceselor intentate si castigate de parinti. Astfel, proiectul ar trebui sa modifice indemnizatia de crestere a copilului, mamele beneficiind, incepand cu 1 octombrie 2008, de un ajutor in suma de 85% din venitul brut lunar obtinut, insa nu mai mic de 600 de lei. Stirea a aparut azi, 9 iulie 2008 in Capital:

Dispute legislative pentru indemnizatia de crestere a copilului

Tendinţa de modificare a OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului este tot mai clară. Nu e vorba doar de acordarea unor drepturi mai favorabile ci, mai ales, de contestarea modului în care statul înţelege să acorde sprijin financiar.

Până acum, tot ceea ce venea de la stat - mult sau puţin - era luat ca atare, că doar era litera legii. În ultimul timp însă, persoanele interesate trec dincolo de litera legii şi îşi cer drepturile în spiritul acesteia. Apar tot mai multe acţiuni în instanţă, de contestare fie a constituţionalităţii, fie a legalităţii diverselor acte normative.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu OUG nr. 148/2005. Deşi a rezistat cu stoicism atacurilor privind neconstituţionalitatea, ordonanţa a cedat în faţa unei acţiuni privind nelegalitatea normelor de aplicare. Mai mult, s-au câştigat câteva procese prin care s-a contestat cuantumul indemnizaţiei, ca fiind cu totul insuficient pentru a permite mamei să stea acasă pentru a creşte copilul.

În acest moment, există mai multe proiecte de acte normative de modificare a OUG nr. 148/2005, depuse la Senat şi aflate în diferite stadii ale procesului legislativ. O bună parte dintre ele are în vedere modificarea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului, prin stabilirea acestuia ca procentaj din veniturile obţinute anterior, dar nu mai puţin de o sumă minimă. Proiectele depuse au prezentat fiecare variaţiuni pe această temă, dar au fost în mod sistematic respinse de către Senat, fiind trimise mai departe spre dezbatere către Camera Deputaţilor.

Cel mai recent proiect de act normativ care se referă la valoarea indemnizaţiei este depus în iunie 2008 şi nu a intrat încă în dezbaterea Senatului. Prin propunerea de modificare se doreşte ca, începând cu 1 octombrie 2008, mamele să beneficieze de o indemnizaţie de 85% din venitul brut lunar obţinut, dar nu mai puţin de 600 de lei.

Despăgubiri obţinute în justiţie

De ce ar avea mai mult succes o astfel de iniţiativă faţă de cele anterioare ei? Poate şi pentru că este o conjunctură mai favorabilă, pe fondul proceselor câştigate, prin care s-au obţinut compensaţii în bani. În urma proceselor intentate, persoanele au obţinut despăgubiri, acestea dovedind că au fost obligate să se reîntoarcă la muncă pentru a se putea întreţine, indemnizaţia primită de la stat fiind insuficientă. De asemenea, s-a prezentat punctul de vedere al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care se susţine că OUG nr. 148/2005 este discriminatorie, deoarece diferenţiază în mod abuziv, în virtutea principiului solidarităţii, între persoanele cu venituri mici (care sunt protejate) şi cele cu venituri mari (care sunt dezavantajate).

Un alt proiect normativ depus recent la Senat are în vedere o altă problemă îndelung dezbătută, pe marginea căreia s-a pronunţat şi o decizie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Concret, s-a pus în discuţie dacă indemnizaţia trebuie plătită pentru fiecare din primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii. Dacă dintr-o naştere rezultă gemeni, mama are dreptul - conform procedurii insitutite în prezent de OUG nr. 158/2005 - la o singură indemnizaţie. Prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, s-a încercat demonstrarea faptului că indemnizaţia trebuie acordată pentru fiecare din primi trei copii, indiferent de numărul de naşteri. Curtea Constituţională şi-a argumentat respingerea excepţiei, susţinând că sprijinul statului are în vedere familia, şi nu copilul, şi că indemnizaţia este indisolubil legată de concediul de îngrijire a copilului.

Lucrurile au luat însă o turnură neaşteptată în primăvara anului trecut, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a dat o decizie de nelegalitate în privinţa art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.825/2005, care nu era în concordanţă cu art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005. Argumentaţia Curţii a avut în vedere că „Acordarea acestei indemnizaţii lunar şi nu doar la momentul naşterii, o singură dată, confirmă că definiţia naşterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultaţi din naştere.“

De asemenea, ÎCCJ a respins ca nerelevantă pentru dezbaterea excepţiei de nelegalitate Decizia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate nr. 937/2006 a Curţii Constituţionale, adusă în apărare de către Guvern.

Sprijin în funcţie de numărul de copii

Este evident însă că cele două decizii, cea de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi cea de nelegalitate, „se calcă pe picioare“, luând în discuţie aceeaşi problemă, dar din perspective aparent diferite. Una peste alta însă, decizia de nelegalitate blochează posibilitatea statului de a aplica legea în forma dorită - respectiv de a acorda o singură indemnizaţie pentru fiecare naştere, şi nu un număr de indemnizaţii egal cu numărul de copii rezultaţi în urma naşterii, chiar dacă o astfel de măsură nu apare ca fiind neconstituţională.

În concluzie, rămâne de urmărit cursul pe care îl vor lua ultimele proiecte normative de modificare a OUG nr. 148/2005. Atâta vreme cât indemnizaţia de creştere a copilului reprezintă un venit de înlocuire ca urmare a întreruperii activităţii profesionale, ea ar trebui stabilită pe aceleaşi principii care se aplică, spre exemplu, în cazul indemnizaţiei pentru concediu medical. Cât priveşte persoanele cu venituri reduse, în cazul lor se pune într-adevăr în discuţie asigurarea unei protecţii sociale. Nu este însă greu de observat că cele două probleme sunt diferite şi necesită, în consecinţă, abordări diferite.

85% din venitul brut, dar nu mai puţin de 600 de lei ar urma să primească lunar mamele după naştere, potrivit celui mai recent proiect de act normativ. În prezent, indemnizaţia are acelaşi cuantum pentru toate femeile, chiar dacă unele au avut venituri mai mari şi au contribuit mai mult la sistemul de asigurări.

Un nou vaccin pentru copii, in ajutorul parintilor

Sanatatea copiilor este una dintre principalele griji ale unei mame si de prea multe ori auzim povesti tragice despre copii in suferinta si familii disperate. Vom incerca de fiecare data sa ajutam cazurile speciale, sa mobilizam cat mai multe mame si cati mai multi oameni care doresc sa faca bine pentru ca traiul copiilor bolnavi sa fie mai bun, pentru ca cei care au nevoie de tratamente specializate sa poata avea acces la ele. Dar pentru ca cel mai bine este sa previi vrem sa dam o veste buna: din octombrie va fi disponibil un nou vaccin. Este important sa stim de el si poate mai important sa actionam, sa convingem cat mai multe mamici sa-si vaccineze copiii. Multe din problemele de sanatate de care ne lovim acum pot fi evitate prin preventie.

Si-acum stirea din Ziua:

Ministerul Sanatatii va introduce, din octombrie, in programul national de vaccinare, un nou vaccin tetravalent cu ajutorul caruia copiii vor fi imunizati, cu o singura injectie, impotriva a patru boli, respectiv difteria, tetanosul, tusea convulsiva si poliomielita.

"In prezent, in Romania exista un vaccin tetravalent, dar cu o alta schema si care are mai multe efecte secundare decat cel de ultima generatie care va fi lansat in octombrie", au declarat directorul general in Ministerul Sanatatii Publice, Florentina Furtunescu, ieri, intr-o conferinta de presa.

Ministrul Sanatatii a anuntat ca lanseaza, de luni, campania Saptamana Europeana a Vaccinarii, al carei scop este constientizarea importantei imunizarii copiilor si respectarii dreptului fiecarui minor la vaccinare, precizeaza Mediafax.

"In perioada 21 - 27 aprilie, sub sloganul <Sa prevenim, sa protejam, sa ne vaccinam>, in Romania se va desfasura o campanie de constientizare a importantei vaccinarii copiilor si a respectarii dreptului fiecarui copil la vaccinare - obiective ale strategiei de preventie a Ministerului Sanatatii Publice", a anuntat Eugen Nicolaescu.

Acum sa speram ca aceasta decizie va fi si pusa in practica si ca micutii vor beneficia fara exceptie de acest drept la vaccinare. Sa mai speram de asemenea ca toti parintii vor intelege cat de important este sa-si vaccineze copiii pentr a-i pune la adapost de boli ingrozitoare care le vor afecta colilaria si intreaga viata.

am putea avea bone platite de stat

Ministerul Muncii propune un proiect prin care să ofere servicii publice de îngrijire pentru copiii de la 0 la 11 ani, pentru care părinţii ar urma să plătească doar o cotă de 10% din cheltuieli.

Copiii cu vârsta de până la trei ani vor putea fi îngrijiţi acasă, de bonele angajate de stat, sau vor putea fi duşi la creşe publice, potrivit proiectului de politici publice în domeniul serviciilor de îngrijire a copilului propus de Ministerul Muncii.

Proiectul mai prevede ca, din anul 2009 cel puţin, după programul de grădiniţă sau după cel de şcoală, copiii să nu fie lăsaţi nesupravegheaţi şi să frecventeze centre de zi, respectiv centre multifuncţionale, pentru elevii de până la vârsta de 11 ani. Costurile serviciilor urmează să fie susţinute astfel: 50% din bugetul de stat, 40% de la bugetele locale, iar părinţii vor trebui să contribuie şi ei cu 10%.

Proiectul mai prevede că pentru micuţii cu vârsta cuprinsă între trei luni şi trei ani există două variante de îngrijire publică: fie să îşi ducă copilul acasă la o bonă „de la stat“, fie să îl ducă într-o creşă de stat, costurile lunare pentru fiecare dintre cele două servicii fiind de 400 de lei de copil, la o bonă, respectiv 1.200 de lei de copil, la creşă.

„O bonă va putea îngriji maximum patru copii la domiciliu, adică va putea avea un salariu de până la 1.600 de lei, iar minimumul este de 600 de lei, dacă îngrijeşte doar un copil.
Costurile pentru îngrijirea la creşă sunt mai mari, pentru că se adaugă cheltuielile de întreţinere şi cele administrative ale instituţiei, care nu se aplică în cazul bonelor, iar părinţii plătesc doar 10% din aceste costuri“, a explicat Gabriela Tonk, subsecretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC).

Aceasta a mai spus că bonele vor trece printr-un program de pregătire profesională înainte de a fi angajate, iar apoi vor fi atestate. Părinţii interesaţi de aceste servicii vor putea depune cerere la primării, iar împreună cu specialiştii de acolo vor alege serviciul de îngrijire potrivit.

Proiectul de lege va putea intra în vigoare abia în 2009, dacă va trece de Parlament. Iniţiativa este cerută de UE, care pretinde ca, până în 2013, România să respecte ţinta impusă în materie de servicii de îngrijire a copiilor, de care ar trebui să beneficieze cel puţin 33 la sută dintre copiii sub trei ani şi 90 la sută dintre cei cu vârste cuprinse între 3 ani şi vârsta de şcolarizare.

Astfel, dacă acum doar 2,15% dintre copiii de până la trei ani, adică 14.000, au loc în creşe, până în 2013, aproape 215.000 ar urma să beneficieze de astfel de servicii. Dintre aceştia, 27.000 ar fi îngrijiţi acasă la bone, iar aproape 40.000, în creşele de stat. Pe tronsonul de vârstă 3-6 ani, 765.000 de copii ar trebui să beneficieze de centre de zi în care să fie duşi în afara orelor de grădiniţă, adică 90% din totalul celor vizaţi.

În prezent, România acordă astfel de servicii doar pentru 30 la sută dintre ei. Cât despre cei cu vârste între 7 şi 10 ani, statul îşi propune să ofere servicii de out-of-school pentru 50 la sută dintre ei până în 2013, adică pentru 400.000 de copii.

stirea a aparut in luna mai in ziarul Cotidianul

Ce parere aveti, dragi mamici? Sa avem incredere in aceasta decizie? Sa avem incredere in bonele profesioniste, pregatite de statul roman? Ar fi utile aceste bone? E mai bine cu bona de la stat decat la cresa sau cu bona privata?