Subiectul despre care vrem sa va vorbim azi il reprezinta una dintre problemele majore cu care se confrunta multe familii din tara noastra in ultima vreme: plecarea parintilor la munca, in strainatate si efectele sale asupra copiilor ramasi singuri acasa, asa cum rezulta din cel mai recent studiu pe aceasta tema, realizat de Unicef.
In ultimii ani, din ce in ce mai multe persoane, in special din mediul rural au ales sa emigreze, fie pentru a obtine venituri mai bune, fie pe motiv ca nu reusesc sa isi gaseasca un loc de munca in localitatea in care locuiesc. In multe din aceste situatii cei mai afectati sunt copiii si numeroase cazuri au fost deja prezentate in presa, majoritatea lor ramanand insa povesti necunoscute.
Studiul Unicef ne ofera o imagine la nivelul intregii tari a dimensiunii pe care o are acest fenomen, al “copiilor ramasi singuri acasa”. Astfel, fenomenul afecteaza aproximativ 350.000 de copii, dintre care mai mult de o treime, in jur de 126.000 de copii, sunt afectati de plecarea ambilor parinti. Jumatate dintre copii ramasi fara niciun parinte care sa le poarte de grija sunt copii cu varsta sub 10 ani iar 4 % au varsta sub un an.
Principala cauza care ii determina pe parinti sa plece in strainatate este reprezentata de dorinta de a obtine venituri mai bune, de a imbunatati situatia materiala a familiei, 45% dintre acestia declarand ca nu a existat nici un motiv impotriva deciziei de a pleca. Majoritatea parintilor plecati au varste sub 40 de ani si doar 7% dintre acestia au informat autoritatile despre intentia lor de a pleca in strainatate. Si, mai mult, de obicei parintii care hotarasc sa plece la munca nu isi pregatesc in nici un fel copiii inainte de plecare.
In ultimii ani, din ce in ce mai multe persoane, in special din mediul rural au ales sa emigreze, fie pentru a obtine venituri mai bune, fie pe motiv ca nu reusesc sa isi gaseasca un loc de munca in localitatea in care locuiesc. In multe din aceste situatii cei mai afectati sunt copiii si numeroase cazuri au fost deja prezentate in presa, majoritatea lor ramanand insa povesti necunoscute.
Studiul Unicef ne ofera o imagine la nivelul intregii tari a dimensiunii pe care o are acest fenomen, al “copiilor ramasi singuri acasa”. Astfel, fenomenul afecteaza aproximativ 350.000 de copii, dintre care mai mult de o treime, in jur de 126.000 de copii, sunt afectati de plecarea ambilor parinti. Jumatate dintre copii ramasi fara niciun parinte care sa le poarte de grija sunt copii cu varsta sub 10 ani iar 4 % au varsta sub un an.
Principala cauza care ii determina pe parinti sa plece in strainatate este reprezentata de dorinta de a obtine venituri mai bune, de a imbunatati situatia materiala a familiei, 45% dintre acestia declarand ca nu a existat nici un motiv impotriva deciziei de a pleca. Majoritatea parintilor plecati au varste sub 40 de ani si doar 7% dintre acestia au informat autoritatile despre intentia lor de a pleca in strainatate. Si, mai mult, de obicei parintii care hotarasc sa plece la munca nu isi pregatesc in nici un fel copiii inainte de plecare.
Copiii lasati acasa de ambii parinti (sau de parintele unic) sunt de obicei in grija bunicilor si oricat s-ar stradui acestia sa compenseze lipsa mamei si a tatalui, nu reusesc, copiii fiind expusi riscurilor de diverse forme: de la rezultatele mult mai slabe la invatatura, pana la abandonul scolar sau alimentatia necorespunzatoare si chiar deficienta, ducand pana la situatii nefericite de imbolnavire a micutilor.
Copiii cei mai expuşi riscurilor de tot felul sunt cei care provin din familii destramate, in special, atunci cand mama este cea care pleaca la munca in strainatate. In aceste situaţii, de cele mai multe ori se produce abandonul copiilor sau, mai grav, acestia sunt expusi la abuzuri din partea adulţilor in grija carora raman.
Consecinţele negative ale plecarii parinţilor sunt resimţite de copii, in primul rand, in plan psihologic - dorul de parintele plecat se va transforma in sentimente de insingurare si deprimare. Pe acest fond va aparea si lipsa interesului pentru scoala sau activitati extrascolare, si se vor accentua preocuparile pentru activitati care nu sunt potrivite varstei copilului, multe dintre acestea periculoase, putand dauna sanatatii lui. Pe termen lung, astfel de situatii pot compromite in intregime viitorul adult, transformandu-l intr-o problema sociala iremediabila.
Un articol pe aceeasi tema gasiti in editia de azi a Jurnalului National.
Copiii cei mai expuşi riscurilor de tot felul sunt cei care provin din familii destramate, in special, atunci cand mama este cea care pleaca la munca in strainatate. In aceste situaţii, de cele mai multe ori se produce abandonul copiilor sau, mai grav, acestia sunt expusi la abuzuri din partea adulţilor in grija carora raman.
Consecinţele negative ale plecarii parinţilor sunt resimţite de copii, in primul rand, in plan psihologic - dorul de parintele plecat se va transforma in sentimente de insingurare si deprimare. Pe acest fond va aparea si lipsa interesului pentru scoala sau activitati extrascolare, si se vor accentua preocuparile pentru activitati care nu sunt potrivite varstei copilului, multe dintre acestea periculoase, putand dauna sanatatii lui. Pe termen lung, astfel de situatii pot compromite in intregime viitorul adult, transformandu-l intr-o problema sociala iremediabila.
Un articol pe aceeasi tema gasiti in editia de azi a Jurnalului National.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu