luni, 27 octombrie 2008

Ce facem cu invatamantul?

Asa cum spuneam in postul anterior, starea invatamantului romanesc este cat se poate de sumbra. Recent, presedintele Basescu a promulgat legea majorarii cu 50% a salariilor profesorilor iar disputele s-au incins mai mult ca oricand. Sa fie oare aceasta o solutie pentru imbunatatirea sistemului de invatamat?

Bugetul alocat educatiei s-a dublat din 2005, urmand sa ajunga, conform proiectului legii bugetului, la aproape 10 miliarde de euro. Cu toate acestea, ultimele sondaje ne arata un adevar socant: elevi care abandoneaza scoala sau care nu sunt in stare sa inteleaga un text scris, absolventi de liceu sau facultate care nu sunt capabili sa profeseze meseria pentru care sunt atestati profesional.

Rezultatele slabe - vina elevilor?

Majoritatea isi explica rezultatele slabe la invatatura ale elevilor prin lipsa interesului pe care acestia il manifesta fata de scoala sau prin neimplicarea parintilor in procesul educational. Este cea mai “la indemana” explicatie. Problema are insa radacini mai adanci, pentru ca fara motivatie din partea dascalilor si fara un suport educational atractiv si coerent niciunui elev nu i se poate imputa lipsa interesului pentru o anumita materie sau un anume subiect.

Bani mai multi la salariu

Nu suntem impotriva majorarilor salariale. Insa dorim sa subliniem faptul ca nu aceasta este cauza reala a starii deplorabile in care se afla invatamantul romanesc. Daca vom crede ca, primind mai multi bani la salariu, un dascal e mai hotarat si inspirat sa ii atraga pe copii spre scoala, ne vom amagi cu siguranta. Degeaba va pompa Guvernul bani la Minister, daca beneficiarii acestor fonduri nu sunt… elevii. Degeaba avem prime mai mari si salarii de merit daca micutii nostri ingheata in sali de clase insalubre si sunt nevoiti sa-si cumpere manualele. Nu asa vom reusi sa avem copii mai destepti si mai sanatosi.

Ce pot face mamicile?

Pentru ca subiectul risca sa se ramana doar o tema strict electorala, dorim sa atragem si noi atentia asupra problemelor reale cu care se confrunta invatamantul romanesc, de aceea, rugam mamicile sa ne scrie despre problemele concrete de care s-au lovit, despre nemultumirile pe care le au si, de ce nu, despre ce ar trebui sa faca alesii nostri, astfel incat invatamantul romanesc sa redevina ce era odata.

4 comentarii:

  1. Sunt si mama (e drept ca nu de scolar inca) si (fosta)profesoara. Am renuntat la invatamant (cel putin temporar) atat pentru ca mi-am dorit sa am grija de copilul meu, cat si din cauza salariului...indecent. Pana si elevii ma intrebau de ce vreau meseria asta pentru salariul respectiv...
    Oricat de motivat ai fi si oricat de dragi iti sunt copiii, te confrunti totusi cu probleme serioase: familia proprie are nevoile sale, utopia de a avea o casa, directiunea are diverse principii si uneori ti se cere sa actionezi impotriva vointei proprii, pe care o stii corecta si cinstita, parintii (da, parintii!) se comporta mai rau decat copiii (in unele cazuri) neintelegand ca nu suntem pe pozitii opuse... Sa mai continui?
    E nevoie de multa rugaciune in primul rand pentru ca si profesorii si elevii se lupta cu diverse slabiciuni...Probabil insa ca asta nu intereseaza pe prea multi.
    Apoi e nevoie, cred, de fermitate si cinste din partea tuturor cadrelor didactice, ceea ce obliga in timp elevii si parintii la acelasi comportament.
    Si da, e nevoie ca profesorii sa aiba parte de putin respect dpdv financiar, astfel incat sa nu ti se mai rada in nas la banca daca indraznesti sa vrei un credit...
    Despre conditiile de lucru cred ca nu e necesar sa adaug nimic:mi se pare evident ca e nevoie de curatenie, caldura, lumina, spatiu suficient etc. Dar stiu ca nu e pretutindeni asa.

    RăspundețiȘtergere
  2. buna... si eu am ub copil de 1 an jumate... sper ca atunci cand va ajunge scolar, lucrurile in scolile romanesti vor cel putin asa cum au fost cand eram eu la scoala... tin minte ca mama ne mai certa si pe-atunci ca nu invatam destul, sau ca nu suntem atenti... ca nu ne plateste meditatii ca mergem la scoala sa invatam... nu sa pierdem timpul! dar adevarul este ca (eu eram eleva de de nota 9-10) erau intr-adevar alte vremuri! invatam mai mult, eram mai atenti, educatoarea si profesorii de-atunci erau altfel... M-a prin revolutia prin clasa a doua, si tin minte ca eram mai disciplinati...in a treia am facut hepatita si-am stat o luna in spital, si cand am mers la scoala, stiu si-acum cat eram de mandra ca la gramatica eram cu cel putin 5 lectii inaintea celorlalti copii! asta, dupa cum vad eu: parintii de azi nu mai sunt ca cei de "ieri". noi am avut , sa-i spun, "NOROCUL" de a avea parinti ceva mai severi, si totusi care ne iubeau. Eu am crescut intr-o familie destul de modesta. Tata a decedat cand aveam 5 ani. Sora mea era la liceu in alta localitate, fratele lucra si el departe de noi. Mama lucra ca asistenta la spital 12 su 24. Nu pot spune, si e chiar ipocrit sa spuna cineva, ca a fost mama sau oricine altcineva permanent cu mine sa ma ajute la lectii... Chiar si noaptea, cand asa era situatia, eram singura... As fi putut sa nu ma tin de carte, sa nu invat si sa nu-mi pese de nimic! Dar aveam un exemplu pe care , din pacate nu-l mai am aici langa mine, in viata!! era ca un impuls pentru mine: s-ajung ca mama! ca ea era tot ce aveam, si stiam ca doar ea va fi mandra de mine daca reusesc, nu doar la scoala, ci si in viata! copilul meu are si el o mama ca tine la el enorm, si care face orice pentru el!e mic inca dar voi luta si "voi face eu curatenie in clasa lul, daca n-are cine! e o promisiune!"
    ROG toate mamele sa se implice, sa-si iubeasca copiii! nu exista "copil prost, sau needucat" daca te implici! trebuie sa vrei, sa lupti, pentru ca nu-i in zadar! copiii nostri au un viitor frumos daca suntem alaturi de ei! de noi depinde totul!

    RăspundețiȘtergere
  3. buna ziua,

    Va scrie o fosta profesoara - de ce fosta? Tocmai pentru ca salariul pe care il primeam nu imi permitea sa rezist in Bucuresti. Cei 4 milioane cat primeam eu prin 2003 - caci atunci am decis sa plec din invatamant abia imi ajungeau pentru chirie, intretinere si telefon ...Ne mai intrebam de ce e cum e invatamantul romanesc...E foarte greu pentru un cadru didactic sa isi faca meseria cu dedicatie si incredere cand stie ca nu are cu ce isi plati datoriile si cand din meditatii ies mai multi bani decat din munca platita de stat...nu sunt de acord cu meditatiile tocmai pentru ca eu cred ca elevii trebuie sa poata beneficia de gratuitatea invatamantului - asa cum e el garantat de stat - nu ar trebui sa plateasca pentru a putea trece un examen, banal de altfel.. Nu e normal ca intr-o tara cum e Romania - cu pretentii de "tara europeana" sa fie aprope institutionalizat acest invatamant secundar, care mai e si scump si uneori total neeficace. Sunt de acord cu cresterea salariilor, insa nu aici trebuie sa se opreasca reforma in invatamant - cu o floare nu se face primavara - si daca cineva crede ca numai marind salariile, chiar si cu 50% se modifica ceva in invatamantul romanesc, se inseala.. AMARNIC - si numai pe socoteala copiilor nostri...
    Trebuie schimbat din temelii, invatamantul...numai asa vom putea sa ne trimitem la scoala copiii, fara teama ca maine-poimanine nu se vor pomeni cu o diploma ce nu sustine pregatirea lor profesionala.

    RăspundețiȘtergere
  4. anii mi-au demonstrat ca invatamantul romanesc se duce de rapa din neglijenta noastra a tuturor. In afara de cateva revendicari salariale sporadice nimic nu s-a miscat in sistetul public de educatie din Romania. practic, noi parintii finantam doua sisteme paralele pentru acelasi rezultat mediocru - copilul ia BAC-ul si intra eventual si la o facultate, lucruri care nu garanteaza deloc ca a primit o educatie buna si ca va face fata "in campul muncii". Platim din impozitele noastre sisteul de stat si din ce ne mai ramane platim meditatiile. Personal, am ajuns sa iau in calcul foarte serios inscrierea copilului la o scoala privata. Nu-mi condamn fiica cea mare ca a plecat la bursa in strainatate si ca nu va mai veni niciodata, poate, sa munceasca in Romania. Chiar daca a-si avea copilul departe este poate una dintre cele mai mari tristeti pentru o mama.

    RăspundețiȘtergere