Exigenţa părinţilor îi determină pe copii să îşi practice obsesiv pasiunile

Dragele noastre,

O stire Mediafax ne-a atras azi atentia asupra modului in care multi parinti exagereaza in a-si sustine copiii sa adopte un hobby, determinandu-i sa dezvolte obsesii pentru astfel de preocupari, acestia ajungand sa neglijeze scoala, munca, prietenii si familia.

"Cercetătorii canadieni de la Universitatea din Montreal, autorii unui studiu publicat în Journal of Personality, au descoperit o asociere între perseverenţa într-o activitate de tip hobby şi exigenţa părinţilor după ce au intervievat aproape 600 de copii şi adulţi.

Cei intervievaţi aveau vârste cuprinse între 6 şi 38 de ani şi, în timpul liber, practicau activităţi precum cântatul la saxofon sau la pian, înotul sau schiatul, ca începători sau experţi.

Cercetătorii au descoperit că acei copii care au părinţi exigenţi prezintă mari probabilităţi de a dezvolta obsesii în legătură cu pasiunile lor şi nevoia de a excela în activitatea practicată. Acest lucru se întâmplă fie pentru a obţine o doză mai mare de afecţiune din partea părinţilor, fie pentru a scăpa de presiunea pe care aceştia o exercită.

"Cu cât părinţii exercită mai mult control, cu atât este mai greu pentru un copil să aibă o pasiune echilibrată pentru o activitate", spune Genevieve Mageau, autoare a studiului. "Tinerii care au o atitudine echilibrată (faţă de hobby, n.r.) au avut părinţi sau un anturaj de la care au primit sprijin, în timp ce aceia cu o pasiune obsesivă au fost crescuţi într-un mediu ostil", precizează aceasta.

Concluziile studiului vin în sprijinul ideii că părinţii ambiţioşi le fac rău copiilor, determinându-i pe aceştia să îşi stabilească obiective nerealiste.

Anul trecut, Vicky Tuck, directorul Cheltenham Ladies' College, din Marea Britanie, a lansat un avertisment cu privire la stresul şi anxietatea provocate de părinţii care tind să controleze toate aspectele vieţii copiilor lor, impulsionându-i să reuşească în toate domeniile, de la sport la muzică. Iar tinerii care nu reuşesc să atingă obiectivele stabilite de părinţii lor devin nefericiţi şi au o copilărie mai scurtă.

Însă această teză nu este în mod absolut adevărată, un alt studiu demonstrând că acei copii care au un program încărcat cu activităţi de petrecere a timpului liber sunt mai fericiţi, mai sănătoşi şi mai isteţi."

Asadar, parintii trebuie sa isi sustina micutii in pasiunile lor insa trebuie avut in vedere ca acest lucru sa nu devina o obligatie generatoare de stres si teama pentru ei. Consecintele pot fi grave.

Alocatia mamelor - subiect fierbinte pe masa alesilor

Dragele noastre,

Asa cum am promis si pentru ca multe dintre voi ne-ati pus intrebari despre acest subiect, revenim azi asupra alocatiei pentru cresterea copilului.


Este intr-adevar o problema pentru multe mamici aflate in concediu de maternitate si un subiect fierbinte pe masa deputatilor, pentru ca, asa cum citim in presa, sunt multe necunoscute de care depinde modificarea legislatiei in vigoare.
Daca se va schimba ceva in ceea ce priveste suma lunara pe care o mamica o primeste din partea statului, astfel incat sa nu fie nevoita sa isi lase copilul in grija altora si sa se intoarca la serviciu, tocmai pentru a-l putea creste, vom afla, probabil, mai tarziu. Deocamdata asteptam hotararea Camerei Deputatilor in aceasta privinta.

In prezent, legislatia in vigoare - Legea nr.7/2007 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 148 din 2005, ,,privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului”- prevede acordarea unui concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, pentru persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Cuantumul alocatiei este in prezent de 600 Ron.

Asa cum citim in Financiarul, "Mamele aflate in concediu maternal se confrunta cu lipsa de interes a autoritatilor. Pe langa faptul ca indemnizatiile lunare sunt alocate cu intarziere de catre executiv, guvernantii au respins initiativa legislativa prin care se intentiona ca alocatia fixa de 600 de lei sa fie inlocuita cu un procent din venitul lunar net obtinut de catre persoana aflata in concediu de maternitate. Executivul isi motiveaza refuzul de a schimba modul de stabilire a indemnizatiei lunare pentru concediul de maternitate prin lipsa fondurilor." Un alt motiv pentru care guvernantii nu pot aproba initiativa legislativa este acela ca ,,nu face distinctie intre tipurile de venituri care ar putea fi obtinute’’.

In plus, ,,cuantumul actual al indemnizatei pentru cresterea copilului se majoreaza substantial si nu poate fi sustinut din punct de vedere financiar; influentele bugetare ar depasi cu mult posibilitatile de acoperire existente in prezent in bugetul de stat, avand in vedere ca exista categorii de salariati ale caror venituri sunt mai mari de 1280 lei”, se mai spune in raspunsul venit de la guvernanti.

Proiectul de lege nr. 181, inaintat la Camera Deputatilor, prevede ca ,,persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale nete de peste 1280 lei beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizatie lunara in procent de 70% din venitul net lunar obtinut pentru primul an, respectiv 60% din venitul net lunar obtinut pentru cel de-al doilea an”.

Asadar, ramane de vazut daca acest proiect va reusi sa treaca de Camera Deputatilor pe a carei masa se afla in 8 septembrie 2008. Noi va vom tine la curent cu ce se va intampla si speram ca vom avea castig de cauza.

Telefoanele mobile - cat de daunatoare sunt?

Dragele mele,

Dorim sa va vorbim despre una dintre problemele care, desi destul de mult dezbatuta in presa, nu este tratata, din pacate, cu atentia cuvenita. Si asta se intampla, tocmai pentru ca efectele nu sunt vizibile imediat. E vorba despre utilizarea in exces a telefonului mobil si riscurile pe care aceasta le presupune, in special pentru femeile insarcinate, copii si adolescenti.

Cel mai recent studiu pe aceasta tema ne informeaza ca telefonul mobil dauneaza grav sanatatii copiilor cu varste de pana la 16 ani, intrucat creierul lor si sistemul nervos este inca in stadiu de dezvoltare, acestia fiind mult mai expusi radiatiilor emise de telefoanele mobile si avand de cinci ori mai multe sanse de a dezvolta o tumora.

"Pentru că au capul mai mic, iar craniul este mai subţire, radiaţiile pătrund mai adânc în creierul copiilor, susţin cercetătorii suedezi, citaţi de cotidianul Daily Mail.

După aflarea rezultatelor acestui studiu, oamenii de ştiinţă au recomandat părinţilor să interzică utilizarea telefoanelor mobile, de către copiii cu vârste mai mici de 12 ani, De asemenea, cercetătorii susţin că adolescenţii ar trebui să utilizeze hands-free-ul atunci când vorbesc la telefonul mobil, pentru a mai reduce din radiaţii.

''Copiii petrec mult timp vorbind la telefoanele mobile. Am putea să ne confruntăm în viitor cu o criză a sistemului public de sănătate în urma unei epidemii de cancer cerebral, cauzate de telefoanele mobile'', a precizat David Carpenter de la Universitatea de Stat din New York.

Alţi cercetători şi-au exprimat îndoielilele faţă de rezultatele studiului suedez, susţinând că telefoanele mobile sunt folosite în masă de prea puţin timp pentru a face o asemenea evaluare şi predicţie."

Sursa: Realitatea

Un articol pe aceeasi tema publica Ziua.

Adoptia

Dragele noastre,

Dorim sa va vorbim azi despre adoptie si sa incercam sa lamurim putin problema pe care o pune acesta multor parinti care, desi isi doresc foarte mult un copil, se lasa descurajati in incercarea de a adopta un micut, si renunta, lasand prada intamplarii un suflet care are mare nevoie de dragoste parinteasca, caldura si intelegere.

O veste buna este ca numarul de adoptii in Romania a crescut in 2007 cu 21% fata de anul precedent, fiind adoptati aproximativ 900 de copii. In acelasi timp 2.500 de familii si persoane aveau atestat in vigoare pentru adoptie. Cifrele ne demonstreaza ca exista speranta atat pentru copii abandonati cat si pentru tinerii care nu pot avea copii pe cale naturala si aleg sa ofere o viata unui copil. Important e sa nu ne lasam descurajati de procedurile destul de anevoioase si indelungate pe care adoptia le implica, ci sa luptam pana la capat, pentru ca, la final, nimic nu ne recompenseaza eforturile decat zambetul unui copil fericit.

Asadar, adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului. Autoritatea care coordoneaza si supreavegheaza activitatile de adoptie este Oficiul Roman pentru Adoptii, aflat in subordinea Guvernului Romaniei.

Adoptia poate fi de doua tipuri: interna si internationala. Adoptia interna prevede ca persoana sau familia care doreste sa adopte si adoptatul sa aiba domiciliul in Romania, iar adoptia internationala este adoptia care in conditiile actualei legi, nu este adoptie interna.

In cursul procedurii de adoptie trebuiesc respectate anumite principii:

• principiul interesului superior al copilului;
  
• principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;
• principiul continuitatii in educarea copilului, tinându-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;
• principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei;
  
• principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu vârsta si gradul sau de maturitate.

De De asemenea, procedura adoptiei are in vedere unele criterii esentiale:

• adoptia se incheie numai daca este in interesul superior al copilului;
  
• copilul poate fi adoptat pâna la implinirea vârstei majoratului civil;
  
• persoana majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul minoritatii sale;
  
• in cadrul procedurii de adoptie se iau masurile necesare pentru ca fratii sa fie incredintati impreuna;
• copilul, respectiv majorul, nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv;
  
• adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise;
  

Persoanele care trebuie sa consimta la adoptie sunt: parintii firesti sau tutorele copilului*; copilul care a implinit varsta de 10 ani; adoptatorul/familia adoptatoare (daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, este necesar si consimtamântul sotului sau, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitate de a-si manifesta vointa). Consimtamantul la adoptie trebuie sa fie dat de catre parintii firesti ai copilului, insa in urmatoarele situatii nu este necesar consimtamantul lor: sunt necunoscuti, decedati, pusi sub interdictie sau in imposibilitate de a-si exprima vointa, sunt declarati in conditiile legii, morti sau disparuti.

Procedura adoptiei

• Familia care doreste sa ia in adoptie un copil, trebuie sa depuna la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din judetul de domiciliu, o cerere scrisa in vederea evaluarii conditiilor morale si materiale si obtinerea atestatului ca familie/persoana apta sa adopte un copil.
• Urmeaza o perioada de evaluare si pregatire a familiei, efectuata de catre asistenti sociali profesionisti. Termenul de solutionare a cererii si de evaluare este de 60 zile. In cadrul procesului de evaluare vor avea loc intalniri cu familia la sediul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sau la domiciliul acesteia.
• In urma evaluarii asistentul social va intocmi un raport si va face o propunere cu privire la solutionarea cererii familiei.
• Propunerea va fi inaintata directorului general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care va decide eliberarea atestatului ca familie apta sa adopte un copil, pentru familia solicitanta. Atestatul este valabil un an.
• Urmatorul pas se refera la etapa de potrivire copil-familie. Noua legislatie se centreaza pe identificarea pentru copil a celei mai potrivite familii, tinandu-se cont de toate informatiile cu privire la copil, familia adoptatoare, familia biologica. In urma analizarii tuturor informatiilor va avea loc o potrivire teoretica in urma careia se va selecta cea mai potrivita familie (dintre cele care au atestatul mai sus mentionat) care sa raspunda nevoilor copilului. Urmeaza potrivirea practica in care copilul si familia vor fi pregatite in vederea acomodarii si se va stabili un program de vizite. Perioada de potrivire are o durata diferita de la caz la caz in functie de nevoile copilului si acomodarea acestuia cu familia.
• Asistentul social si psihologul, impreuna cu familia, vor decide cand se va trece la urmatoarea etapa a adoptiei si anume incredintarea in vederea adoptiei. Copilul este incredintat familiei in vederea adoptiei, pe o perioada de 90 zile, de catre instanta judecatoreasca. Pe perioada de incredintare in vederea adoptiei asistentul social impreuna cu psiholgul vor face vizite bilunare pentru a urmarii evolutia copilului in familie si acomodarea dintre acesta si familie.
• La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei se va inainta instantei judecatoresti dosarul familiei impreuna cu o cerere de incuviintare a adoptiei. Atunci cand sentinta de incuviintare a adoptiei a ramas definitiva si irevocabila familia adoptatoare poate depune actele la primarie pentru a obtine un nou certificat de nastere.
• Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului are obligatia de a urmari evolutia copilului in familie pe o perioada de 2 ani de la incuviintarea adoptiei, prin vizite trimestriale.

Cine poate adopta

• Pot adopta persoanele sau familiile care prezinta conditii materiale si garantii morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului.
• Nu pot adopta decat persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sint cu cel putin 18 ani mai in varsta decit cei pe care doresc sa ii adopte.
• Adoptia intre frati este interzisa.
• Adoptia unui copil de catre mai multe persoane este interzisa, cu exceptia cazului in care ea se face de catre sot si sotie, simultan sau succesiv.
• Daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, va fi necesar si consimtamantul celuilalt sot, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitatea de a-si manifesta dorinta.

Ce copil poate fi adoptat?

Poate fi adoptat orice copil aflat pe lista Directiei Generale Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului, copii care se gasesc in urmatoarele situatii:

• este declarat judecatoreste abandonat;
• exista consimtamantul parintilor naturali de adoptie;
• daca parintii (parintele) copilului sint decazuti din drepturile parintesti, decedati, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau necunoscuti;

Lista copiilor adoptabili se intocmeste de catre Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului din fiecare judet si se trimite Comitetului Roman pentru Adoptii. Exceptie fac cazurile in care sotul adopta copii celuilat sot si adoptia in familia extinsa.

Cat dureaza procedura adoptiei si care sunt actele necesare adoptiei?

In medie adoptia dureaza cam un an iar cererea de incuviintare a adoptiei este insotita de urmatoarele acte:

a) certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata;

b) certificatul medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de catre unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotarârea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei;
e) certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata;
f) certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris;
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimtamântului parintilor firesti, in masura in care nu s-a pronuntat anterior o hotarâre judecatoreasca de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului.

Ultimele noutati privitoare la legislatia ce reglementeaza procedura adoptiei sunt cele referitoare la modificarea, in septembrie anul acesta, a Legii adoptiei, cea mai importanta dintre prevederi fiind cea referitoare la pastrarea confidentialitatii numelor parintilor naturali si a celor adoptivi. Astfel, daca in trecut Curtea Constitutionala cerea ca parintele natural sa fie parte in proces, anuland ideea de confidentialitate, pentru ca dosarul putea fi consultat, ceea ce era impotriva normelor europene, potrivit noii ordonante de urgenta, in procesele pentru adoptii, instantele vor avea posibilitatea ca, in anumite conditii si doar cu respectarea confidentialitatii datelor din dosarul de adoptie, sa poata solicita din nou consimtamantul parintilor naturali.

Mai multe cititi aici.

Deficitul de atentie si hiperactivitatea (ADHD)

Dragi mamici,

Stim foarte bine, prichindeii nostri au multa energie si nu pot sta mult timp concentrati asupra unui lucru, fiind usor distrasi de ceea ce este in jur. Unii copii insa sunt mai activi decat altii, prezentand semne clare de agitatie, pe care, din pacate parintii le pot considera normale pentru varsta micutilor.

Azi, dorim sa va vorbim azi despre ADHD (deficit de atentie si hiperactivitate), una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti, asa cum arata ultimele studii. Dintre copiii de varsta scolara, 5 % prezinta simptome ADHD (1-2 copii dintr-o clasa de 30 de elevi). Afectiunea debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta, aproximativ 60% dintre copii afectati de ADHD putand prezenta simptome si la maturitate.

Cum recunoastem daca micutul nostru prezinta semnele ADHD?

Asa cum ne spun medicii, simptomele afectiunii se impart in 3 categorii: inatentie (dificultati de atentie si concentrare), hiperactivitate (agitatie evidenta) si impulsivitate, care pot aparea si in forma combinata.


Inatentia: copilul ce prezinta astfel de simptom nu se poate concentra, face frecvent greseli din neglijenta, in conversatie nu are rabdare a asculta pe cineva pana la capat, nu finalizeaza sarcinile, nu respecta instructiunile, evita efortul intelectual sustinut.

Hiperactivitatea: acest comportament se observa mai ales in timpul orelor de curs, cand trebuie sa stea linistit. El iese din banca, se duce la colegi, ii deranjeaza. In pauze alearga tot timpul, se catara, ignora pericolele. Daca sunt atentionati se linistesc pentru cateva momente, dupa care procedeaza in acelasi fel. Copilul hiperactiv nu observa detaliile, de cele mai multe ori cand altii ii vorbesc da impresia ca nu asculta, evita sau respinge activitatile sau temele care ii solicita efort intelectual. Pierde adesea obiecte, isi misca mainile si picioarele sau nu-si gaseste locul pe scaun, nu isi asteapta randul la joc sau la alte activitati desfasurate in grup.

Impulsivitatea: copilul este neastamparat, vorbeste excesiv, prezinta agitatie fizica in momente nepotrivite, in conversatie intrerupe persoanele care vorbesc si are dificultati in a-si astepta randul, in situatii grave poate trece chiar la agresivitate fizica.

Cand manifestarile comportamentale hiperactive sunt foarte pronuntate, vorbim de tulburarea de hiperactivitate. Diagnosticul de hiperactivitate poate fi stabilit doar de catre un expert, care trebuie sa constate prezenta a sase sau mai multe simtome de inatentie.

Varsta la care dificultatile de concentrare sunt depistate depinde de disponibilitatea si interesul parintilor care urmaresc evolutia psiho-comportamentala a copilului, vigilenta si implicarea educatoarelor si a invatatoarelor, comunicarea si schimbul permanent de informatie intre familie si cei care se ocupa de educatia copilului (bone, educatoare, invatatoare).

Cauzele aparitiei ADHD sunt inca o necunoscuta, unii cercetatori considerand ca aceasta tulburare se datoreaza mai multor factori. In afara cauzelor genetice, cercetatorii susin ca exista o intrerupere in maturizarea cerebrala si un dezechilibru al unor substante in creier. Este important de subliniat ca, fiind o tulurare neurobiologica, nu este generata de erori educative sau factori de mediu, dar poate fi agravata de acestia.

Odata diagnosticata, ADHD trebuie tratata, printr-o abordare coerenta si consecventa in care sunt implicati deopotriva parintii, psihologul, logopedul, educatorii si profesorii si mai ales copilul insusi.

Cum il poate ajuta familia?

• oferindu-i o viata in care perturbarile, schimbarile si stresul sunt diminuate la maxim;
• diminuand prezenta elementelor care declanseaza excitatii de orice fel (televizorul, calculatorul, radioul, jocurile video);
• respectarea unei rutine zilnice, prin activitati sau sarcini previzibile, prin momente sau lucruri la care copilul se asteapta;
• prevenind reactiile atunci cand apar schimbari si planificand interventiile;
• anticipand impreuna cu el derularea evenimentelor si stabilind asteptarile pe care le aveti de la el;
• o comunicare permanenta in care sa i se explice ce are voie sa faca si de ce nu sunt permise unele comportamente;
• realizarea de reguli simple, realiste si coerente;
• solicitarile sa fie in fraze clare si scurte;

Intre specialistul care il trateaza, parinte si cadru didactic sa fie o permanenta colaborare si informare, specialistul fiind cel care va coordona activitatea. Odata ce parintii ajung sa accepte diagnosticul, vor constata ca, in conditiile aplicarii tratamentului adecvat, activitatile scolare si sociale ale copilului se imbunatatesc, iar viata de familie poate deveni mai linistita si mai fericita.

Mai multe detalii despre ADHD gasiti aici si aici.

Alimentaţia variată, ideală pentru viitoarele mămici

Pentru a avea un copil sănătos, femeile care se pregătesc să devină mame trebuie să-şi adapteze în primul rând regimul alimentar.

După naşterea copilului, tot alimentaţia va influenţa şi calitatea laptelui matern. De altfel, specialiştii de la Universitatea din Cambridge afirmă că dieta mamelor se reflectă în sănătatea copiilor lor. Specialiştii englezi recomandă femeilor care vor să aibă copii sau celor care au născut câteva dintre elementele de bază pe care trebuie să le includă în alimentaţie.

Înainte de a rămâne gravidă, calitatea şi varietatea hranei, precum şi suplimentele nutritive sunt extrem de importante deoarece acestea pot asigura mamei şi fătului elementele esenţiale pentru dezvoltarea corectă încă de la începutul perioadei de graviditate.

Înainte de a rămâne gravidă, femeia trebuie să-i spună medicului curant dacă este strict vegetariană, dacă face sport, dacă urmează o cură de slăbire sau dacă suferă de anemie. Suplimentarea cantităţilor de vitamină B poate ajuta la prevenirea anumitor defecte ale coloanei vertebrale şi ale creierului, provenite din defecte ale tubului neural ale embrionului.

Formarea acestui tub începe imediat după concepţia copilului. Multe femei nu ştiu că sunt gravide decât atunci când sunt în luna a doua sau a treia lună de sarcină. De aceea, specialiştii englezi sfătuiesc femeile care sunt la vârsta la care pot da naştere unui copil să ia zilnic acid folic. Studiile au arătat faptul că acidul folic reduce riscul apariţiei defectelor tubului neural.

Calciul, esenţial în sarcină

Pe lângă faptul că o femeie gravidă trebuie să rămână activă şi să doarmă suficient, ea are nevoie şi de o dietă adecvată. Corpul ei şi fătul aflat în creştere au nevoi nutriţionale speciale. Cea mai bună soluţie pentru a corespunde acestor nevoi este să consumaţi o varietate cât mai mare de alimente. Nu este bine să săriţi peste mese, să mâncaţi puţin sau să urmaţi o dietă cât timp sunteţi gravidă, deoarece astfel de atitudini pot afecta serios dezvoltarea fătului.

De asemenea, proteinele sunt foarte utile în procesul de creştere a fătului, de formare de noi ţesuturi şi de reparare a celor distruse. Femeile au un necesar zilnic de aproximativ 36 grame de proteine. Femeile gravide au nevoie de aproximativ 42-45 de grame/zi, iar femeile care alaptează, au nevoie de aproximativ 45-50 grame de proteine zilnic.

Trebuie reţinut faptul că 100 grame de carne­ animală conţin aproximativ 30 grame de proteine, 100 grame de carne de peşte – 19 grame de proteine, un ou de găină - aproximativ 6 grame de proteine, 100 mililitri de lapte – aproximativ 30 grame de proteine, iar 100 grame de fasole boabe – aproximativ 6-9 grame.

Sursa: Adevarul

Odiseea Reînscrierea „emigranţilor” în şcoli

Criza economică din Spania şi atmosfera din Italia îi determină pe români să-şi trimită copiii la şcoli româneşti

Mulţi elevi români, copii de „căpşunari” din Spania sau Italia, se întorc acasă şi sunt reînscrişi de părinţi în şcolile româneşti. În multe unităţi de învăţământ din Moldova, numărul cererilor de reînscriere a ajuns să-l depăşească pe cel al solicitărilor de retragere de la cursuri. Este cazul judeţului Vrancea, unde, în anul şcolar 2007-2008, au revenit la şcoală 81 de elevi, plecaţi în anii anteriori cu părinţii peste graniţă, şi s-au retras doar 63.

„Aşa ceva nu s-a mai întâmplat până acum. În anii trecuţi, era invers. Şi din câte am observat, migraţia e mai accentuată la sate”, ne-a spus inspectorul şcolar general al judeţului Vrancea, Iordache Bostan. Şi de la Inspectoratul şcolar judeţean Vaslui am primit confirmarea existenţei unui trend descendent privind emigrările. „Anul trecut s-au întors câţiva, îi numărai pe degete. Acum vin mai mulţi înapoi, în timp ce plecările au scăzut. Ministerul ne-a dat directive, să nu-i mai stresăm pe cei reîntorşi cu diferenţe.

Probabil va apărea, cât de curând, şi o reglementare în acest sens”, ne-a declarat inspectorul şcolar general al judeţului Vaslui, Florin Ciurariu.

Majoritatea „reîntorşilor” provin din Italia şi Spania, ţări în care viaţa imigranţilor români a devenit grea din cauza campaniilor politice, în cazul Italiei, respectiv din cauza crizei economice, în special din construcţii, din Spania. „Repopularea” şcolilor din satele româneşti este primul semn al faptului că „se strică treaba”, vorba unui referent de la ISJ Bistriţa-Năsăud, în ţările ce găzduiau majoritatea emigranţilor de la noi. În Spania, semnele plecării românilor au apărut încă din primăvară, „care a mai rămas şomer” fiind principalul subiect de discuţie în comunităţile româneşti. Până acum, însă, în ţară nu era sesizabilă această căpşuniadă pe dos. Asta şi din cauza Institutului Naţional de Statistică, în calculele căruia nu ai cum să observi nimic despre migraţie. Numărul total al românilor plecaţi la muncă în străinătate stă îngheţat, statistic, în jurul cifrei de 100.000. Deci dacă nu au plecat, statistic, evident că nu aveau cum să se întoarcă.

Căpşunarii – mai mulţumiţi de şcoala românească

Printre judeţele care s-au confruntat, în anii trecuţi, cu o migraţie masivă a populaţiei şcolare se numără Bistriţa-Năsăud şi Maramureş. Sate întregi au fost depopulate, din cauza acestui fenomen. În judeţul Maramureş, de-a lungul anului şcolar 2007-2008 s-au retras din învăţământul preuniversitar 216 copii şi tineri şi s-au reînscris 186. „Din această cauză, am avut şi probleme: dacă se retrag cinci, şase odată, ajungem să ne situăm sub efectivul de elevi pe clasă”, ne-a spus inspectorul şcolar general adjunct, Elisabeta David.

La sfârşitul semestrului al doilea, unităţile de învăţământ bistriţene au raportat inspectoratului un număr de 249 de elevi retraşi, pe motiv de reîntregire a familiei, în timp ce alţi 103 au solicitat reînscrierea. Coşmarul retragerilor care golesc şcolile va înceta, probabil, în curând şi în acest judeţ. Referenţii din departamentul Reţea şcolară al ISJ Bistriţa-Năsăud ne-au precizat că se aşteaptă o creştere a numărului de reînscrieri, în luna septembrie, din cauza faptului că din ce în ce mai mulţi români îşi pierd locurile de muncă din Spania şi Italia şi revin cu familiile în ţară.

Pentru părinţi, reînscrierea copiilor la şcolile româneşti este un motiv de uşurare. Cel puţin aşa susţine inspectorul şcolar general al judeţului Vrancea, Iordache Bostan. „Am stat de vorbă cu mai mulţi părinţi întorşi cu copiii din străinătate şi mi-au spus că sunt mai mulţumiţi de şcoala românească. În ţară, exigenţele sunt mai mari, de aceea elevii români se dovedesc mai buni decât colegii din ţara de adopţie”, explică Bostan. Pe de altă parte, şeful ISJ Vrancea este de părere că în România nu există o populaţie şcolară de mijloc, cu alte cuvinte ne confruntăm cu un decalaj foarte mare între elevii cu performanţe şi cei slab pregătiţi. Acest lucru nu se întâmplă în şcolile din Europa, unde elevii sunt, majoritatea, la acelaşi nivel de pregătire.

Sursa: Gandul

"Bani de liceu" continua si in anul scolar 2008 - 2009

Executivul a decis, miercuri, să continue în anul şcolar 2008-2009 Programul naţional de protecţie socială "Bani de liceu", prin care se acordă un sprijin de 180 de lei pe lună pentru elevii din familiile al căror venit lunar brut pe membru este de cel mult 150 de lei.

Potrivit Hotărârii de Guvern adoptată în acest sens, sprijinul financiar va fi acordat pe bază de cerere formulată de elev cu autorizarea reprezentantului legal, înregistrată în perioada 15 septembrie-1 octombrie la unitatea de învăţământ la care elevul este înscris, pentru anul şcolar 2008-2009.

În cursul anului şcolar 2007-2008, au beneficiat de acest program peste 140.000 de elevi, din clasele IX-XII. Efortul financiar pentru anul şcolar 2007-2008 a fost de peste 210 milioane de lei.

Sursa Realitatea.

25% dintre elevi şi preşcolari suferă de o boală cronică

Dragele noastre, Revenim cu stiri, nu dintre cele mai placute, despre copiii nostri care, din pacate, sufera de boli cronice, asa cum ne arata bilantul pe 2007 al Insitutului de Sanatate Publica. Stirea, preluata de pe pagina Realitatii, mai jos:

25 la sută dintre elevi şi preşcolari suferă de o boală cronică. Afecţiunile oftalmologice, întârzierile de creştere şi sechelele de rahitism sunt principalele boli ale copiilor. Datele reies dintr-un bilanţ al Institutul de Sănătate Publică, privind examenele medicale periodice realizate în 2007.

Afecţiunile apărute cel mai des în cazul copiilor sunt cele oftalmologice, rahitimismul şi întârzierile de creştere, dar şi obezitatea, problemele la coloana vertebrală sau amigdalitele.

Dacă prima afecţiune este o combinaţie între moştenire genetică, iluminatul slab sau poziţia incorectă la scris, ultimele două afecţiuni sunt cauzate în principal de proasta alimentaţie de care beneficiază copiii.

''Abandonarea alimentaţiei naturale e pe primul loc. Lipsa de vitamină D, şi în principal alimentaţia greşită a copiilor sunt principalele cauze ale apariţiei rahitismului şi întârzierilor de creştere'', a precizat medicul Denis Stănescu de la Spitalul Marie Curie din Capitală.

Cei mai mulţi copii diagnosticaţi cu afecţiuni oftalmologice sunt în judeţele Cluj, Argeş, Constanţa şi municipiul Bucureşti, în timp ce rahitismul este întâlnit cel mai des la copii din judeţele Cluj, Brăila şi Bihor. Intârzierele de creştere au devenit în ultimii ani problema principală a copiilor din judeţele Ialomiţa, Teleorman şi Constanţa.

Potrivit medicilor, principalii responsabili pentru apariţia acestor afecţiuni încă de la o vârstă fragedă sunt părinţii, care nu se îngrijesc corect de alimentaţia copiilor, şi, de asemenea, se prezintă foarte rar cu copiii la medic, multe dintre afecţiuni fiind depistate târziu.

O parte din vină o poartă şi profesorii care pot identifica destul de uşor noile probleme apărute în comportamentul copiilor şi pot anunţa părinţii din timp, dar şi medicii de familie.

Medicii avertizează că, lăsate netratate, aceste afecţiuni pot lăsa urme adânci, cu repercusiuni grave asupra vieţii de adult.

Elevele din clasa a patra, vaccinate împotriva cancerului

Din această toamnă, elevele din clasa a patra vor fi vaccinate gratuit împotriva cancerului de col uterin. Măsura face parte dintr-un amplu program de imunizare derulat, în premieră, de Ministerul Sănătăţii, şi va fi lansat de la 1 octombrie a.c.

Ca măsură de prevenţie secundară, toate femeile între 25 şi 64 de ani (aproximativ 80% din totalul femeilor) vor fi testate, gratuit, în următorii trei ani, în vederea depistării cancerului de col uterin.

Boală fără simptome

Potrivit ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, acest screening va duce la o scădere cu până la 60% a mortalităţii, având în vedere că, anual, 2.000 de românce mor de cancer de col uterin.

Statisticile arată că peste 2% dintre persoanele care şi-au făcut analizele gratuite în cadrul Programului Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei prezintă un risc mare de a dezvolta această boală care, de cele mai multe ori, evoluează fără simptome.

Cancerul de col uterin este cauzat de anumite tipuri dintr-un virus frecvent întâlnit - papilomavirusul uman (HPV) - şi se caracterizează prin creşterea anormală şi necontrolată a celulelor care acoperă colul uterin.

Medicii atrag atenţia asupra faptului că în momentul în care adolescenta devine activă sexual, ea poate fi expusă infecţiei cu HPV.

Sursa: Adevarul

Junk foodul scade notele elevilor

Copiii care sunt hrăniţi de părinţi cu junk food de la vârsta de trei ani riscă să aibă rezultate şcolare slabe.

Specialiştii în educaţie din Marea Britanie au descoperit că dieta copiilor în anii dinainte de şcoală exercită o influenţă mai mare asupra capacităţii lor de învăţare decât ceea ce mănâncă la şcoală. Echipa de cercetători de la Institutul pentru Educaţie al London University şi cei de la Bristol University au realizat un studiu asupra progresului făcut de copiii din şcoala primară în ultimii patru ani, anunţă „The Guardian“. Principala descoperire realizată de cercetători a fost că un sfert dintre copiii care au primit multă mâncare nesănătoasă la vârsta de trei ani au doar 10% şanse să aibă performanţe şcolare. Ei au luat ca puncte de reper rezultatele pe care copiii le-au obţinut la testele date în primii ani de şcoală, la şase sau şapte ani, şi cele la testele date cu trei-patru ani mai târziu.

Studiul s-a bazat pe informaţiile din analiza Children of the 90s, care a urmărit dezvoltarea a 14.000 de copii de la naşterea lor, în 1991 sau 1992. Astfel, mamele au înregistrat consumul de mâncare şi băutură al fiecărui copil la vârsta de trei, patru şi apoi şapte ani. Consumul ridicat de junk food, cum ar fi hamburgeri, cartofi prăjiţi sau dulciuri, la vârsta de trei ani, a fost asociat cu un progres redus în şcoala primară, însă o dietă nesănătoasă la patru şi la şapte ani nu a avut influenţe majore asupra educaţiei. Mai mult, studiul a relevat faptul că această corelare dintre alimentaţia la trei ani şi educaţie este valabilă indiferent de caracteristicile sociale, economice sau etnice ale familiilor din care proveneau copiii investigaţi.

Cercetarea englezilor a plecat de la programul de îmbunătăţire a alimentaţiei în şcolile britanice, după modelul lansat în 2005 de celebrul bucătar Jamie Cook. Aceştia au ajuns la concluzia că, într-adevăr, în şcolile care au trecut la un meniu sănătos s-a observat o îmbunătăţire în comportamentul copiilor, dar că diferenţa nu a fost dată de noul meniu. „Copiii care au rezultate slabe la şcoală au fost mai degrabă afectaţi de mâncarea pe care au consumat-o cu mulţi ani înainte decât de specialitatea chicken nuggets servită la prânz în şcoli“, au explicat specialiştii, citaţi de „The Guardian“.

Şi specialiştii români spun că există o corelare clară între alimentaţia copilului şi dezvoltarea lui în ansamblu, inclusiv cea cognitivă, care îi permite să aibă rezultate bune la învăţătură. „Alimentaţia poate să aibă repercusiuni asupra dezvoltării cognitive a copilului, de aceea în multe tulburări se analizează şi obişnuinţele culinare, cum e hrănit, ce consumă“, spune psihologul Anda Păcurar. Medicul Gabriela Roman, membru în Comisia de alimentaţie şi nutriţie din Ministerul Sănătăţii, spune că „alimentaţia de tip junk food nu oferă nutrienţii esenţiali sau cantităţile suficiente, mai ales la vârste aşa de mici, când copilul este încă în dezvoltare. E nevoie de nutrienţi de bună calitate, adică de proteine, de lipide de calitate, de care are nevoie creierul, şi de vitamine şi minerale, care se iau din fructe şi legume“. Este nevoie de o alimentaţie diversificată şi de calitate, nu de exces de zahăr, grăsimi şi sare, explică Roman.
Sursa: Cotidianul

Marile griji ale celor mici

Dragele noastre mamici,

Va propunem azi un articol despre grijile pe care le au cei mici, pentru ca nu de putine ori avem tendinta de a ne gandi la copiii nostri ca nefiind preocupati cu problemele celor mari si uitam foarte des cat de mult ii influenteaza anumite conjuncturi si ce consecinte grave pot avea asupra sanatatii si dezvoltarii lor ulterioare.

Iata ce zice psihologul Oana-Maria Udrea de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” in articolul preluat din Jurnalul National:

Despărţirea de mamă

Fiecare vîrstă are îngrijorările ei. În fiecare etapă de dezvoltare, copilul trebuie să se adapteze la lumea din jur. Tocmai acest efort de adaptare este sursă de griji pentru puiul de om. Încă din primele luni de viaţă, copilul se nelinişteşte de-îndată ce îşi dă seama că mama nu este lîngă el. Bebeluşul se pune pe plîns cînd se simte în nesiguranţă. În aceste momente, el are nevoie de îmbrăţişarea şi mîngîierile mamei. Pe măsură ce creşte, copilul se va mulţumi să îi audă doar vocea, ceea ce îl asigură că nu este singur.

În jurul vîrstei de 2 ani, copilul se îngrijorează la plecarea mamei de acasă. În mintea lui apar întrebări de genul “dacă o pierd?, dacă nu se mai întoarce?, de ce întîrzie?”. Iar dacă mama îl lasă la bunica ori la o prietenă, se teme să nu fie lăsat acolo. Deşi pentru adulţi aceste temeri par nejustificate, pentru copii frica de singurătate, frica de persoane străine sînt sentimente trăite la intensitate maximă. Tot ce poate face mama este ca la plecare să îşi îmbrăţişeze copilul şi să îi spună pe un ton blînd: “Acum plec. Dar mama se întoarce”. Nu are sens să îi spună peste cît timp, pentru că micuţul nu are încă noţiunea timpului. Iar la întoarcere este bine să-i spună: “Ai văzut că m-am întors? M-am ţinut de promisiune şi aşa voi face întotdeauna”. Cu timpul, copilul capătă încrederea că nu va fi părăsit.

Teama de întuneric

Una dintre cele mai mari probleme ale copilăriei este frica de întuneric. Majoritatea copiilor între 2 şi 5 ani se simt dezorientaţi, lipsiţi de apărare, pierduţi de-îndată ce se stinge lumina. Teama vine din imposibilitatea de a controla mediul în care se află, spune specialistul nostru. De la simplul fapt că nu-şi mai poate vedea ursuleţul preferat pînă la gîndul că monştri se ascund după perdea sînt motive pentru care copilul refuză să doarmă singur cu lumina stinsă.

Mulţi părinţi apelează la celebra ameninţare cu “Bau-bau” cînd nu mai ştiu cum să procedeze cu copiii lor. Mare greşeală, atrage atenţia psihologul Oana-Maria Udrea. Tot fiind ameninţaţi, copiii chiar îşi imaginează că există o fiinţă supranaturală – “Bau-bau” – care vine să le facă rău. Ba unii ajung să creadă cu convingere în existenţa acestui “Bau-bau”. Specialistul nostru le sugerează părinţilor să înlocuiască ameninţările cu multă răbdare, înţelegere şi dragoste.

Frica de întuneric creşte în intensitate în cazul copiilor care vizionează emisiuni, filme, desene animate, jocuri video cu imagini violente. Imaginaţia copilului este stimulată de emoţiile sale, iar frica îl determină să vadă monştri în orice umbră. De aceea, este mai bine ca înainte de culcare copilului să i se citească o poveste cu final fericit decît să se uite la televizor. Copilul trebuie îndrumat să-şi folosească imaginaţia în sens pozitiv. Dacă imaginaţia naşte personaje negative (monştri), de ce nu ar naşte şi personaje pozitive (zîne, cavaleri)?

Psihologul Oana-Maria Udrea le mai recomandă părinţilor să lase veioza aprinsă în camera copilului. Posibilitatea de a se repera în spaţiu cînd se trezeşte în toiul nopţii contează foarte mult pentru liniştea lui. A lăsa veioza aprinsă în camera copilului nu dăunează autonomiei sale, ci, dimpotrivă, o întăreşte. Pînă cînd, într-o bună seară, va spune că lumina îl împiedică să doarmă şi că preferă să adoarmă pe întuneric. La momentul acela însă somnul lui va fi altfel, copilul va fi suficient de mare încît să-şi aprindă singur lumina cînd se trezeşte. Şi va fi mîndru să spună că a învins frica de întuneric.

Divorţul părinţilor

Divorţul părinţilor înseamnă o mare dramă pentru copil. Traumă care îl poate marca pentru toată viaţa. Un copil nu concepe ca familia lui să aibă altă formulă decît mama, tata şi el. Nu înţelege de ce părinţii trebuie să se despartă, de ce unul dintre părinţi nu mai locuieşte în aceeaşi casă. Mai mult, copilul are tendinţa de a se simţi vinovat pentru divorţul părinţilor, mai ales dacă tensiunile dintre cei doi se răsfrîng asupra celui mic. Dacă în perioada divorţului copilul este pedepsit, el asociază cele două aspecte şi se simte vinovat de despărţirea părinţilor. Cu timpul, copilului începe să-i fie teamă că va fi abandonat. În mintea lui apar îngrijorări de genul: “Dacă mami şi tati nu mă mai iubesc, dacă rămîn fără părinţi…”.

Pentru a-l linişti, părinţii trebuie să-i explice pe înţelesul lui că, orice s-ar întîmpla, mami şi tati vor continua să-l iubească. Într-un moment atît de dificil cum este despărţirea părinţilor, copilul are nevoie de dragoste, protecţie şi mai cu seamă de stabilitate. Orice schimbare suprapusă cu nesiguranţa, care oricum există din cauza divorţului, contribuie la apariţia stării de confuzie în mintea celui mic. Copilul are nevoie de repere stabile şi de o stare de confort.

SEMNE. Părinţii îşi pot da seama că pe copil îl frămîntă ceva dacă dă semne de nelinişte permanentă, pune întrebări neobişnuite, desenează obsesiv anumite lucruri. De asemenea, copilul îngrijorat nu doarme bine, nu mănîncă bine, este tăcut şi sperios, capătă ticuri sau face pipi în pat.

IGNORANŢĂ. Adulţii au tendinţa de a minimaliza problemele copiilor. Unii le ignoră, alţii le iau în glumă. “Sînt atitudini nepotrivite, pentru că o problemă lipsită de importanţă în ochii adulţilor poate lua proporţii catastrofale pentru copil”, susţine psihologul Oana-Maria Udrea. În felul acesta, părinţii îşi lasă copilul singur în faţa propriilor nelinişti. Copilul simte că mama şi tata nu îl ajută, că problemele resimţite de el sînt neimportante, că nu merită atenţie. Consecinţele: simplele griji se transformă în adevărate fobii sau depresii.

Sfatul psihologului

În loc să îi spună copilului “termină cu prostiile” sau “eu am griji mai importante şi tu vii cu tîmpeniile astea”, părinţii ar face bine să îl asculte, să îl lase să le împărtăşească frămîntările lui. În opinia psihologului Oana-Maria Udrea, grijile spuse cu voce tare se spulberă de la sine. Prin convingerea copilului că este înţeles şi protejat de părinţi se produce descărcarea tensiunii. Este posibil să nu mai amintească niciodată despre îngrijorarea lui, pentru că pur şi simplu ea nu mai există.

Rolul parintilor in educarea si dezvoltarea psihologica a copilului. Problema exclusiv a mamelor sau si a tatilor?

Orice cuplu se simte cu adevarat implinit in momentul in care in viata de familie apare un al treilea membru, copilul. Este un moment ce nu poate fi comparat cu nicio alta realizare din viata de cuplu. Traditional, mama este cea care se ocupa de educarea copilului si de dezvoltarea psihologica a acestuia. In prezent, lumea s-a schimbat, mama si tatal au aceleasi atributii in viata sociala si trebuie sa se implice in mod egal in educarea propriului copil.

Parintii, atat mama cat si tatal au sau ar trebui sa aiba acelasi rol in evolutia si dezvoltarea psihologica a celui mic. Este adevarat ca rolul mamei este mult mai important si mai complex, insa si cel al tatalui este bine definit.

Rolul tatalui:

• In primele luni de viata ale sugarului, rolul tatalui este indirect, mai mult ca suport psihologic pentru mama, pe ai carei umeri cad toate responsabilitatile.
  
• Implicarea reala a tatalui in educarea copilului ar trebui sa se faca simtita si sa devina din ce in ce mai activa in jurul varstei de 1 an. Aceasta este varsta la care tatal incepe treptat sa obisnuiasca micutul cu regulile jocului, ale familiei si ale societatii. El este cel care trebuie sa impuna limitele sau sa-l invete sa respecte anumite reguli fara sa devina sever sau autoritar.
  
• Inaintand in varsta, pe la 3-4 ani, implicarea tatalui in educarea copilului devine mai complexa. El poate initia copilul in practicarea unui sport, a unei activitati fizice sustinandu-l moral in toate incercarile lui fara sa-l critice sau sa faca comparatie cu performantele sau aptitudinile sale.
  
• De asemenea tatal este important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului. Pentru baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete, iubirea si recunoasterea tatalui este un prim pas in recunostarea feminitatii lor.

Relatia cu tatal este foarte importanta atat pentru copil cat si pentru familie. Tatal devine un model pentru copii si un suport pentru mama copiilor sai, ceea ce duce la o armonie in familie si la o dezvoltare psihologica normala a celui mic. Daca parintii se informeaza asupra nevoilor specifice fiecarei varste, ofera copilului dragostea si atentia necesara, atunci sigur vor reusi in procesul de educare si dezvoltare psihologica.

Absenta tatalui in procesul de educare si dezvoltare psihologica a copilului

Ce se intampla atunci cand tatal nu exista sau, mai rau nu vrea sa se implice in educarea copilului? Specialistii au ajuns la concluzia ca neimplicarea sau absenta tatalui din viata copilului duce la interiorizare, la un comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul baietilor. Mai mult copilul devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot repara usor si care il vor urmari toata viata.

Sfatul specialistului: Este foarte important sa existe o relatie libera, vie, neinfluentata a tatalui cu copilul, iar mamele trebuie sa incurajeze aceasta relatie.

Sursa: infoghid

Copii condamnaţi „la coada vacii“

In luna martie a acestui an, Parlamentul a adoptat o lege prin care elevii de la sate cu rezultate bune la învăţătură, dar săraci pot învăţa la şcolile importante din marile oraşe pe cheltuiala statului. Oficialii din Ministerul Educaţiei nu au găsit însă timp pentru elaborarea metodologiei, astfel că legea nu poate fi pusă în practică.

Pentru 1.000 de elevi de clasa a IV-a din cei peste 100.000 câţi învaţă în mediul rural, aplicarea unei astfel de legi ar însemna şansa de a-şi schimba viaţa.

George Iujă este un astfel de elev. Are 10 ani şi învaţă la şcoala din Budeşti, judeţul Călăraşi. „E un copil bun, a avut calificativul «foarte bine» pe linie", povesteşte învăţătoarea Maria Condraţchi.

Elena Petre are 11 ani. „Şi are note foarte bune", spune învăţătoarea. Dar, în loc să citească, „trebuie să mătur şi să am grijă de pui", povesteşte copilul. Părinţii Elenei lucrează în Bucureşti şi nu câştigă suficient cât să-i finanţeze studiile.

Ministerul Educaţiei nu a elaborat metodologia prin care şcolarii buni de la ţară să înveţe la oraş

O mie de elevi de clasa a IV-a din mediul rural cu o situaţie materială modestă, dar cu rezultate bune la şcoală şi-ar putea schimba destinul prin educaţie.

În satele din România învaţă 108.882 de elevi de clasa a IV-a. Mulţi dintre ei au situaţii materiale modeste, ar vrea să înveţe, dar sunt lipsiţi de mijloace financiare.
Aplicarea Legii 32/2008, adoptată de Parlament încă din martie, ar putea reprezenta pentru 1.000 de elevi din mediul rural şansa de a-şi schimba destinul prin educaţie.

Potrivit acestei legi, 25 de copii de clasa a IV-a capabili de performanţă ar trebui selectaţi anual de către inspectoratele şcolare şi aduşi în şcolile de prestigiu din judeţ. Condiţia e ca elevii să provină din familii al căror venit pe membru de familie să fie sub o treime din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Şcolile, alese de inspectorate
Legea mai prevede ca selecţia copiilor să fie făcută de specialiştii Centrului judeţean de asistenţă psihopedagogică, în baza unei metodologii elaborate de către ministerul de resort, prin ordin de ministru. Şcolarii vor învăţa în şcolile de prestigiu alese de către inspectoratul şcolar.
De asemenea, elevii selecţionaţi vor fi finanţaţi prin bursa şcolară „Guvernul României", acordată prin Ministerul Educaţiei şi finanţată de la bugetul de stat. Bursa trebuie să acopere cheltuielile de cazare, masă şi pe cele şcolare.

Ministerul e foarte ocupat
Încercările noastre de a afla de la ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, în ce stadiu se află elaborarea metodologiei la această lege s-au izbit de refuzul categoric al acestuia de a sta de vorbă cu noi. De la alţi oficiali din minister am aflat însă că „o metodologie nu poate fi făcută în două luni".
"Este imposibil, e o muncă infernală. Trebuie să anunţăm inspectoratele şi primăriile, apoi trebuie să identificăm internatele la care vor fi cazaţi copiii", ne-a spus Svetlana Preoteasa, secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar în Ministerul Educaţiei.
Aceasta spune că şcolile şi liceele de marcă nu au posibilităţi de cazare şi că legea poate fi aplicată şi după începerea şcolii. „Elevii pot fi aduşi şi la jumătatea semestrului. Ne e teamă însă că aceşti copii vor avea probleme de adaptabilitate. S-ar putea ca elevi foarte buni să nu mai dea randament atunci când sunt scoşi din mediul lor", a explicat Svetlana Preoteasa.
La rândul lor, inspectorii şcolari spun că timpul fizic e scurt pentru a face selecţia copiilor. "Nu ştiu dacă putem începe. Am discutat cu profesorii şi acum aşteptăm propunerile directorilor de şcoli", a declarat Maria Cristea, inspector-şef la Dâmboviţa.

Legea supradotaţilor, neaplicată
Un alt act normativ, Legea 17/2008 privind sprijinirea copiilor supradotaţi, care trebuia să intre în vigoare din mai anul trecut, nu are nici ea metodologie de aplicare.
"Legea prevede înfiinţarea unui Centru Naţional de Instruire Diferenţiată care să furnizeze programe de educaţie pentru copiii supradotaţi", susţine Florin Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education, o asociaţie care se ocupă de programe pentru supradotaţi.
„Legea nu poate fi aplicată pentru că nu are metodologia adoptată. Dar aceasta există, eu am făcut-o şi le-am dat-o, dar nici până acum nu a fost aprobată", mai spune Colceag.

„Vreau să mă fac arheolog"

George Iujă are 10 ani şi a terminat clasa a IV-a în Budeşti, judeţul Călăraşi. „E un copil bun, a avut «foarte bine» pe linie", ne asigură învăţătoarea Maria Condraţchi, în timp ce mergem, pe uliţa prăfuită, spre casa în care locuieşte băiatul cu mama, sora, bunica şi doi unchi.
Dindărătul uşii scorojite iese bunica Florica. Îşi strigă nepotul şi scoate pe prispa casei nişte scaune, ca s-avem unde vorbi. Sfios şi preocupat de mâna dreaptă, unde i-a ieşit un furuncul după ce s-a scăldat în Argeş, George aproape că nu deschide gura. „E ruşinos, doamnă", zice bunica. Femeia confirmă că băiatul e bun la carte şi că tare şi-ar dori s-ajungă undeva.

Sărăcie şi speranţă
„Îmi place matematica, să fac exerciţii, să învăţ cât mai mult", i se dezleagă limba puştiului din Budeşti. „Vreau să mă fac arheolog, să descopăr multe lucruri".
Aruncată în aer, în faţa casei sărăcăcioase, dorinţa lui George pare aşa, aproape ştiinţifico-fantastică. Familia n-o duce deloc bine cu banii: părinţii sunt divorţaţi, mama „munceşte la Bucureşti, la un hotel, face curăţenie", iar bunica n-are nici măcar pensie, „tămâi morţi şi cu asta mă mai descurc şi eu".
Tot bunica vorbeşte şi-n numele mamei, plecată de dimineaţă la serviciu: „Ne-ar plăcea să meargă mai departe, cum să nu? Eu zic că maică-sa n-o să-l lase aici şi-o să-l trimită la liceu, la Olteniţa". Le-ar surâde, evident, şi ajutorul statului, prin care băiatul ar putea merge chiar din clasa a V-a să studieze la o şcoală mai bună: „O să vorbesc şi cu maică-sa diseară, ar fi bine să meargă".

Lenuţa se vede doctoriţă
Câteva sute de metri mai încolo, în altă curte, o găsim pe Elena Petre. Şi ea a terminat anul acesta clasa a IV-a.
Fetiţa cu ochi albaştri vrea să fie doctoriţă, se mândreşte c-a citit „Lampa lui Alladin" şi zice că ajută şi ea cum poate prin curte, „mătur, am grijă de pui". E acasă cu sora mai mare, că părinţii lucrează amândoi la Bucureşti: „Tata face stingătoare şi mama se duce şi spală la un hotel".
Cei mai mulţi părinţi şi-au îndreptat ochii către Bucureşti, că-n localitate nu sunt prea multe lucruri de făcut. „Dintre părinţi, unii sunt căruţaşi, mulţi lucrează la Bucureşti, alţii au plecat în Spania", spune şi învăţătoarea Liliana Anghel.
S-ar putea ca elevi foarte buni să nu mai dea randament atunci când sunt scoşi din mediul lor

Svetlana Preoteasa, secretar de stat Ministerul Educaţiei

M-aş bucura pentru copii să iasă din mediul acesta şi să meargă să studieze.
Liliana Anghel, învăţătoare

Sursa: Adevarul

Reforma in invatamant?

Dragele mele,

Vacanta de vara se apropie cu pasi repezi de final si cu totii ne pregatim sa incepem un nou an scolar. Copiii cu emotii, mamele cu grijile lor. In tot acest timp insa Ministerul Sanatatii ne pregateste surprize, asa cum veti vedea in articolul de mai jos. In ce masura vor putea fi puse in practica aceste schimbari, numai timpul ne poate spune. Iata stirea:

ORDIN Încă o gândire genială, dar inaplicabilă a Ministerului Sănătăţii

Nicolăescu taie din orarul şi ghiozdanele elevilor

Ministerul Sănătăţii, fără să ia în calcul numărul insuficient de şcoli, vrea să nu se mai facă ore după-amiaza. Ministerul Educaţiei spune că măsura e bună dar imposibil de pus în practică.

Eugen Nicolăescu, ministrul Sănă­tăţii, a mai produs un ordin inaplicabil, după celebra dispoziţie a „medicamentelor invizibile“ care prevedea decontarea de către directorii spitalelor a medicamentelor cumpărate de cei internaţi. Astfel, un proiect de ordin al Ministerului Sănătăţii stabileşte normele de igienă în unităţile de învăţământ. Normele, bune în teorie, nu ţin deloc seama de „amănunte“ cum ar fi numărul insuficient de şcoli şi grădiniţele supraaglomerate.

Practic, elevii din clasele I-VIII, precum şi cei din licee nu vor mai avea voie să înveţe după-amiaza. Totodată, actul normativ prevede că ghiozdanele nu trebuie să depăşescă 10 la sută din greutatea copiilor. Totodată, ordinul instituie un număr maxim de ore pentru fiecare tip de învăţământ. Astfel, elevii din clasele I-IV vor învăţa doar 3-4 ore pe zi, copiii din învăţământul gimnazial nu pot sta mai mult de 4-5 ore la şcoală, iar cei din licee vor avea o limită de 5-6 ore pe zi.

În cazul învăţământului postliceal şi universitar numărul de ore de studiu nu va trebui să treacă de şase. Documentul reglementează, în acelaşi timp, orele predate şi numărul de teze. Spre exemplu, activitatea de scriere din clasele a I-a şi a II-a nu se va putea desfăşura la prima oră, iar orele consecutive ale aceluiaşi obiect de studiu vor fi interzise. Tot interzisă va fi şi planificarea unui număr mai mare de două teze pe săptămână. Ordinul stabileşte clar că tezele şi lucrările de control planificate nu pot fi programate lunea şi vinerea şi nici în două zile şcolare consecutive.

În grădiniţe, la micul dejun, nu se va servi ceai cu pâine şi gem, ci cu preparate din carne sau derivate lactate. De asemenea, ouăle nu vor putea fi preparate ca ochiuri româneşti sau prăjite, mai indică ordinul ministrului Sănătăţii. Actul normativ stabileşte şi numărul maxim de copii admişi în unităţile de învăţământ: la creşe-15 copii, grădiniţe - 20, clasele primare -25, iar la gimnazial, liceal şi profesional – 30 de elevi.

Propunerea ministrului Nicolăescu, de a muta tot preuniversitarul în “schimbul de dimineaţă”, a stârnit ironii printre sindicaliştii din învăţământ. Nu pentru că ar fi o idee rea, ci pentru că e extrem de greu de realizat, iar costurile implicate sunt enorme. “Să-i dea Dumnezeu sănătate, să facă treaba asta, că nu se supără nimeni. Ideea este nobilă, dar, din păcate, criza actuală de spaţii de învăţământ nu ne permite acest lucru”, ne-a declarat preşedintele executiv al Federaţiei “Spiru Haret”, Marius Nistor. Acelaşi motiv – numărul insuficient de unităţi de învăţământ - l-a invocat şi liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Aurel Cornea.

Din punctul său de vedere, proiectul este rupt de realitate, iar ideea de a obliga o şcoală să organizeze cursuri doar dimineaţa, absurdă. O reacţie asemănătoare a avut-o şi preşedintele sindicatului “Alma Mater”, Răzvan Bobulescu: “Mi se pare o idee cam creaţă. N-am ce comenta la aşa o aberaţie. Domnul ministru Nicolăescu să-şi vadă de contabilitatea sa”.

Sindicaliştii îi recunosc însă câteva merite ministrului Sănătăţii. Copiii nu ar trebui să care atâtea manuale după ei, pentru că le impun profesorii. Problema aceasta ar fi eliminată dacă în România ar funcţiona sistemul “school after school”, iar copiii ar avea la şcoală, ca la americani, dulăpiorul propriu pentru cărţi şi caiete. Chiar dacă statul ar găsi bani să pună pe picioare un asemenea sistem, rămâne o problemă: românul e prea sărac să-şi tină copilul într-o şcoală concepută după model occidental.

InfoPlus: Secretarul de stat Zvetlana Preoteasa îi dă replica ministrului Nicolăescu

„E o propunere foarte bună, cu toţii ne-am dori ca elevii ca să înveţe de dimineaţă, dar spaţiul nu ne permite. În lege se spune foarte clar că elevii din clasele I-IV învaţă obligatoriu de dimineaţă. Cât despre elevii de gimnaziu şi de liceu, e mai greu să înveţe toţi de dimineaţă, pentru că în 50% dintre şcolile din mediul urban se învaţă încă în două schimburi. Am avut multe alte consultări cu Ministerul Sănătăţii, dar strict pe acestă problemă, nu, niciodată!”

Sursa: Gandul

Proiectul se află în dezbatere publică până pe 10 septembrie.

Copiii ai căror părinţi lucrează în UE pot primi alocaţii mai mari

Copiii românilor care muncesc legal în state UE pot primi cuantumul alocaţiei de stat care se acordă în ţara unde lucrează părinţii, însă numărul solicitărilor făcute de români este deocamdată redus, a declarat pentru MEDIAFAX, Theodora Bertzi, secretar de stat în Ministerul Muncii.

Secretarul de stat în Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES) Theodora Bertzi a precizat că, potrivit Regulamentului european 1408, copiii români care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate pot beneficia de alocaţie de stat mai mare decât cea oferită în România, cu condiţia ca cetăţenii români să lucreze legal în ţara respectivă.

Potrivit documentului european, dacă valoarea alocaţiei în statul în care muncesc unul sau ambii părinţi este mai mare decât în ţara de origine, copilul poate primi alocaţia mai mare.

"Spre exemplu, dacă părintele lucrează în Spania şi copilul locuieşte în România, alocaţia se transmite în România. Altfel spus, dacă alocaţia din Spania este mai mare decât în România, statul respectiv plăteşte un complement diferenţial. Copilul ia alocaţia prevăzută de legislaţia din România şi primeşte diferenţa din Spania", a declarat Theodora Bertzi.

În situaţia în care părinţii lucrează în ţări diferite, iar copilul rămâne în România, aceştia pot alege alocaţia cea mai mare care se acordă în cele trei state.

"Regula de bază este că prestaţia se acordă de către statul în care părintele îşi desfăşoară activitatea. Indiferent de statul membru de reşedinţă al cetăţeanului migrant şi al familiei sale, dreptul e acordat de statul în care îşi desfăşoară activitatea. Dacă copiii se mută cu părinţii într-un alt stat membru, se suspendă plata alocaţiei de stat pentru copii din România, urmând ca ea să fie plătită de statul în care s-au mutat", a explicat secretarul de stat.

Potrivit datelor înregistrate de MMFES, de la 1 ianuarie 2007 au fost suspendate drepturile pentru prestaţii familiale în 1.200 de cazuri, 1.000 dintre acestea fiind alocaţii de stat pentru copii şi 200 indemnizaţii de creştere a copilului.

Prestaţiile familiale din România care intră sub incidenţa Regulamentului 1408 sunt: alocaţia de stat pentru copii, acordată în baza Legii nr. 61/1993, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia pentru creşterea copilului şi stimulentul lunar, acordată în baza OUG nr. 148/2005 şi indemnizaţiile speciale pentru creşterea copilului cu handicap.

Cele mai multe formulare europene completate de România, în baza cărora se exportă prestaţiile familiale, au fost trimise în Italia (180), Spania (120) şi Germania (aproximativ 40). Cele mai multe solicitări de exportare a alocaţiilor de stat au fost în judeţele Mureş (360), Satu Mare şi Suceava (aproximativ 230 fiecare), Braşov (220) şi Constanţa (170). La polul opus se află judeţele Ialomiţa, Ilfov şi Călăraşi.

De asemenea, au mai fost completate aproximativ 3.500 de formulare europene la solicitarea unui stat membru, iar numărul formularelor iniţiate de instituţiile competente din România şi adresate instituţiilor din alte state membre este de aproximativ 450.

Cele mai multe formulare europene trimise în România de la 1 ianuarie 2007 sunt din Italia (964), Ungaria (796) şi Germania (558).

Secretarul de stat a precizat că Regulamentul 1408 se aplică tuturor statelor membre, dar şi în Norvegia, Liechtenstein, Islanda (adică ţările Zonei Economice Europene) şi în Elveţia.

Beneficiază de prevederile Regulamentului european salariaţii şi lucrătorii independenţi care au reşedinţa într-un stat membru al Uniunii Europene, care desfăşoară o activitate salarială sau independentă într-un stat membru şi care îşi exercită dreptul la libera circulaţie în interiorul UE, persoanele aflate în şomaj ca urmare a unei activităţi salariale sau independente desfăşurate într-un stat membru şi titularii de pensie care au copii în întreţinere.

Persoanele care doresc să solicite plata alocaţiei de stat sau a oricărei prestaţii sociale dintr-un alt stat, trebuie să se adreseze instituţiilor competente din statul în care lucrează. După completarea formularelor europene, dosarul este trimis în România pentru confirmarea unor date referitoare la domiciliu, stare civilă sau număr de copii, după care este retrimis în statul în care este angajat solicitantul.

Theodora Bertzi a declarat că solicitarea poate fi făcută şi în România. Părintele rămas cu copilul trebuie să se adreseze Direcţiei Judeţene de Muncă şi Protecţie Socială, abilitată, până la înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, să se ocupe de aceste solicitări.

"Important este să încurajăm părinţii să se ducă să lucreze legal, pentru că în acest fel au drepturi atât copiii lor, cât şi ei", a mai spus secretarul de stat.

Sursa: Mediafax

Obezitatea infantila (2): sfaturi practice

Depistarea din timp a acestei maladii in randul copiilor poate fi cheia catre corijarea regimului alimentar al acestora si indrumarea lor catre un stil de viata normal. Demersul necesita tot sprijinul parintilor si al familiei. Iata cateva sfaturi in acest sens:

• Nu puneti copilul sa tina regim, ci ajustati obiceiurile alimentare ale celorlalti membri ai familiei! Este esential pentru el sa inteleaga ca nu este cu nimic diferit fata de restul, ca nu este tratat diferential, si, mai ales, ca nu a gresit cu nimic. In plus, o dieta echilibrata si sanatoasa nu strica nimanui.
• Nu separati copilul de familie, indiferent de activitatea pe care o desfasurati! Fireste, sfatul se aplica si in cazul servirii meselor. Incercati sa nu trisati, mancand in afara orarului prestabilit, pentru a nu-i ingreuna copilului efortul de a slabi.
• Nu mancati in fata televizorului! Prin aceasta practica, creste cantitatea de mancare ingerata, si se adauga astfel calorii inutile. In plus, obiceiul dauneaza pe termen lung, si se pastreaza inclusiv pe perioada maturitatii. Din pacate, situatia se poate complica daca se asociaza cu alte tulburari nervoase.
• Limitati cantitatea de mancare pe care o are copilul la dispozitie! Strangeti masa imediat ce termina toata lumea de mancat, pentru a evita eventualele tentatii. Nu suplimentati sub nicio forma portiile recomandate de nutritionist! Orice exceptie se poate transforma in obicei, iar copiii stiu asta foarte bine.
• Nu mancati repede! Creierul primeste mesajul satietatii dupa aproximativ 15 minute, astfel incat masticatia si ingurgitarea trebuie sa aiba un ritm moderat. Asteptati sa termine toata lumea mancarea de farfurie, inainte de a servi felul urmator.
  
• Nu fortati copilul sa termine de mancat, si nu-l obligati sa aleaga feluri care nu ii plac! Intotdeauna exista variante alternative in ceea ce priveste arta culinara, astfel incat n-ar trebui sa fie foarte greu sa alegeti ceva pe placul micutului.
  
• Nu serviti copilului paine si prajituri la micul dejun sau inainte de culcare! Renuntati la sucurile carbogazoase si la dulciuri, pe care le puteti substitui prin sucuri naturale de fructe sau miere de albine.
  
• Produsele lactate trebuie evitate pe cat posibil; limitati prezenta acestora in dieta celui mic, prin servirea unui singur astfel de produs pe zi!
  
• O singura portie de carne pe zi, indiferent de ce tip ar fi aceasta, dar niciodata inainte de culcare. Sintetizarea carnii consuma multe resurse energetice, si cum metabolismul incetineste pe parcursul noptii, epuizarea organismului este cu totul inutila.
• Apa joaca un rol foarte important in prevenirea obezitatii la copii si nu numai. Asigurati-va ca primeste suficienta, oridecateori ii e sete!

Pe langa aceste dispozitii generale (particularizate in cadrul unui regim alimentar emis de medic) legate de mancare, copiii predispusi la obezitate, precum si cei care arata deja semne ale acestei maladii, trebuie neaparat sa desfasoare si un program de activitate fizica, zilnica, nu foarte solicitanta, dar regulata. Invatati-va copilul sa urce scarile, in loc sa ia liftul, sa vina pe jos acasa, in loc sa apeleze la autobuz, si obisnuiti-va sa-l scoateti la plimbare cat mai des cu putinta! Daca nu are inca bicicleta, cumparati-i una!

O alta dificultate pe care o intampina parintii in depistarea la timp a obezitatii infantile este aceea ca nu se pricep sa aproximeze corect indicii de masa corporala ai copiilor lor. Multi nu stiu cum anume trebuie sa arate acestia in deiferite stadii de dezvoltare, si nici ce inaltime/greutate presupune fiecare varsta in parte.

Am gasit articolul aici.

Aspecte psihologice ale obezitatii infantile

Cresterea obezitatii la copil si adolescent reprezinta in lumea intreaga o problema sociala care trebuie luata in serios. In Romania, obezitatea infantila a capatat proportiile unei epidemii. Aproape 20% dintre copii sunt supraponderali sau excesiv de grasi.

Obezitatea pune tot mai mult stapanire pe copiii din Romania. Alarmati de cresterea galopanta a acestui flagel, medicii pediatri, endocrinologii si nutritionistii avertizeaza ca in lipsa unor masuri concrete „explozia” obezitatii infantile va fi foarte greu de controlat.

Cum putem preveni obezitatea infantila?

Indiferent care sunt cauzele surplusului de kilograme, NU puneti niciodata copilul la regim alimentar fara sfatul sau supravegherea unui medic.Niciodata nu trebuie impus un regim drastic. Obiectivul este de a modifica durabil modul de viata prin invatarea unei alimentatii echilibrate. A exclude definitiv alimente “interzise” tip cartofi prajiti, inghetata, prajituri este complet ineficace.

Inca de la nasterea copilului, este bine sa se opteze pentru alaptarea naturala (la san) ca mijloc de a evita surplusul de kilograme la nou-nascut. Daca va lipseste timpul de a face sport cu copilul dvs., il puteti orienta catre diferite cluburi, scoli sportive. Evitati sa-i oferiti sau sa-i fie la indemana bauturi carbogazoase, bogate in zaharuri, care pot reprezenta usor 25% din aportul caloric pentru o zi. Asigurati-va ca nu are acces la dulciurile din casa si evitati sa cumparati alimente nu tocmai bune pentru greutate (ciocolata, produse de patiserie, bomboane etc.)Incercati sa-l faceti sa inteleaga ca alimentele trebuie consumate la intervale regulate(mesele zilei) si ca nu poate rontai toata ziua.

Cum reactionam?

Sa slabim, dar cum?Asocierea dieta-acitivitate fizica da intodeauna cele mai bune rezultate. In toate cazurile trebuie acoperite necesitatile de crestere. Regimul trebuie sa fie bland, progresiv, respectand gusturile copilului. Este necesar ca acesta sa reinvete sa se alimenteze, in functie de ce ii place sa manance. Familia trebuie sa se implice practic:

• mesele trebuie structurate;

• ratia alimentara cotidiana necesara pentru o zi trebuie repartizata pe toata durata zilei;

• micul dejun trebuie inclus obligatoriu in programul alimentar.

Iata cateva reguli de baza pentru a fi in forma, a manca bine si a pastra vitalitatea copilului dumneavoastra: Trioul de baza trebuie respectat: 50-55% din energie sub forma de glucide, 30-35% lipide, 10-15% proteine.

Varietatea alimentelor se impune:

• carne, peste, oua – 1-2 ori pe zi

• lactate, cel putin de 3 ori pe zi

• legume si fructe, minim 5 portii pe zi, 3 portii de fructe, 1 portie de cruditati si 1 portie de legume fierte

• cereale, paine, fainoase la fiecare masa

• grasimi, numai pentru asezonare (de preferat uleiurile presate la rece, de masline, rapita sau nuca).

Nu sariti peste mese! De regula, se recomanda 3 mese pe zi (mic dejun, pranz si cina la care se adauga si o gustare dupa amiaza, necesara in mod special copiilor pentru a se reincarca cu energie si pentru a evita rontaitul dinainte de cina). Copiii trebuie sa bea 1,5 - 2 litri de apa pe zi, ceaiuri neindulcite, supe slabe, sucuri de fructe si legume.

Miscarea este importanta! Antrenati-va copilul in activitati fizice, fie ele si in interiorul casei.

Binefacerile activitatii fizice

Practicarea regulata a unei activitati fizice sportive:

• favorizeaza pierderea kilogramelor si dezvoltarea muschilor;

• limiteaza reingrasarea;

• favorizeaza socializarea copilului, ceea ce are o buna influenta pentru psihic.

Sfaturi pentru marirea activitatii fizice cotidiene:

• intoarcerea pe jos de la scoala (daca aceasta e prea departe, coborarea din autobuz cu o statie inainte);

• urcarea treptelor din imobil, evitarea ascensorului;

• plimbarea cainelui mai mult si mai des;

• mai putin timp petrecut in fata televizorului.

Nu ezitati sa orientati copilul catre o activitate fizica sustinuta, in concordanta cu dorintele si capacitatile lui!

Sustinerea psihologica

Atentie! Problemele psihologice sunt adesea cauzele esecului sau abandonului unui regim alimentar si/sau de viata a unui copil obez. Rolul parintilor este esential. Ei trebuie :

• sa inteleaga motivele surplusului de greutate;

• sa inteleaga bazele unei alimentatii echilibrate;

• sa ghideze (dupa sfaturile medicului) copilul in invatarea unui comportament alimentar personal de lunga durata;

• sa demonstreze tact, astfel incat sa nu fie exagerat de intruzivi in deciziile alimentare ale copilului, dar in acelasi timp sa fie fermi.

Madalina Lupu, psiholog, specializare psihologie infantila