marți, 30 septembrie 2008

Exigenţa părinţilor îi determină pe copii să îşi practice obsesiv pasiunile

Dragele noastre,

O stire Mediafax ne-a atras azi atentia asupra modului in care multi parinti exagereaza in a-si sustine copiii sa adopte un hobby, determinandu-i sa dezvolte obsesii pentru astfel de preocupari, acestia ajungand sa neglijeze scoala, munca, prietenii si familia.

"Cercetătorii canadieni de la Universitatea din Montreal, autorii unui studiu publicat în Journal of Personality, au descoperit o asociere între perseverenţa într-o activitate de tip hobby şi exigenţa părinţilor după ce au intervievat aproape 600 de copii şi adulţi.

Cei intervievaţi aveau vârste cuprinse între 6 şi 38 de ani şi, în timpul liber, practicau activităţi precum cântatul la saxofon sau la pian, înotul sau schiatul, ca începători sau experţi.

Cercetătorii au descoperit că acei copii care au părinţi exigenţi prezintă mari probabilităţi de a dezvolta obsesii în legătură cu pasiunile lor şi nevoia de a excela în activitatea practicată. Acest lucru se întâmplă fie pentru a obţine o doză mai mare de afecţiune din partea părinţilor, fie pentru a scăpa de presiunea pe care aceştia o exercită.

"Cu cât părinţii exercită mai mult control, cu atât este mai greu pentru un copil să aibă o pasiune echilibrată pentru o activitate", spune Genevieve Mageau, autoare a studiului. "Tinerii care au o atitudine echilibrată (faţă de hobby, n.r.) au avut părinţi sau un anturaj de la care au primit sprijin, în timp ce aceia cu o pasiune obsesivă au fost crescuţi într-un mediu ostil", precizează aceasta.

Concluziile studiului vin în sprijinul ideii că părinţii ambiţioşi le fac rău copiilor, determinându-i pe aceştia să îşi stabilească obiective nerealiste.

Anul trecut, Vicky Tuck, directorul Cheltenham Ladies' College, din Marea Britanie, a lansat un avertisment cu privire la stresul şi anxietatea provocate de părinţii care tind să controleze toate aspectele vieţii copiilor lor, impulsionându-i să reuşească în toate domeniile, de la sport la muzică. Iar tinerii care nu reuşesc să atingă obiectivele stabilite de părinţii lor devin nefericiţi şi au o copilărie mai scurtă.

Însă această teză nu este în mod absolut adevărată, un alt studiu demonstrând că acei copii care au un program încărcat cu activităţi de petrecere a timpului liber sunt mai fericiţi, mai sănătoşi şi mai isteţi."

Asadar, parintii trebuie sa isi sustina micutii in pasiunile lor insa trebuie avut in vedere ca acest lucru sa nu devina o obligatie generatoare de stres si teama pentru ei. Consecintele pot fi grave.

miercuri, 24 septembrie 2008

Alocatia mamelor - subiect fierbinte pe masa alesilor

Dragele noastre,

Asa cum am promis si pentru ca multe dintre voi ne-ati pus intrebari despre acest subiect, revenim azi asupra alocatiei pentru cresterea copilului.


Este intr-adevar o problema pentru multe mamici aflate in concediu de maternitate si un subiect fierbinte pe masa deputatilor, pentru ca, asa cum citim in presa, sunt multe necunoscute de care depinde modificarea legislatiei in vigoare.
Daca se va schimba ceva in ceea ce priveste suma lunara pe care o mamica o primeste din partea statului, astfel incat sa nu fie nevoita sa isi lase copilul in grija altora si sa se intoarca la serviciu, tocmai pentru a-l putea creste, vom afla, probabil, mai tarziu. Deocamdata asteptam hotararea Camerei Deputatilor in aceasta privinta.

In prezent, legislatia in vigoare - Legea nr.7/2007 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 148 din 2005, ,,privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului”- prevede acordarea unui concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, pentru persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Cuantumul alocatiei este in prezent de 600 Ron.

Asa cum citim in Financiarul, "Mamele aflate in concediu maternal se confrunta cu lipsa de interes a autoritatilor. Pe langa faptul ca indemnizatiile lunare sunt alocate cu intarziere de catre executiv, guvernantii au respins initiativa legislativa prin care se intentiona ca alocatia fixa de 600 de lei sa fie inlocuita cu un procent din venitul lunar net obtinut de catre persoana aflata in concediu de maternitate. Executivul isi motiveaza refuzul de a schimba modul de stabilire a indemnizatiei lunare pentru concediul de maternitate prin lipsa fondurilor." Un alt motiv pentru care guvernantii nu pot aproba initiativa legislativa este acela ca ,,nu face distinctie intre tipurile de venituri care ar putea fi obtinute’’.

In plus, ,,cuantumul actual al indemnizatei pentru cresterea copilului se majoreaza substantial si nu poate fi sustinut din punct de vedere financiar; influentele bugetare ar depasi cu mult posibilitatile de acoperire existente in prezent in bugetul de stat, avand in vedere ca exista categorii de salariati ale caror venituri sunt mai mari de 1280 lei”, se mai spune in raspunsul venit de la guvernanti.

Proiectul de lege nr. 181, inaintat la Camera Deputatilor, prevede ca ,,persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale nete de peste 1280 lei beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizatie lunara in procent de 70% din venitul net lunar obtinut pentru primul an, respectiv 60% din venitul net lunar obtinut pentru cel de-al doilea an”.

Asadar, ramane de vazut daca acest proiect va reusi sa treaca de Camera Deputatilor pe a carei masa se afla in 8 septembrie 2008. Noi va vom tine la curent cu ce se va intampla si speram ca vom avea castig de cauza.

luni, 22 septembrie 2008

Telefoanele mobile - cat de daunatoare sunt?

Dragele mele,

Dorim sa va vorbim despre una dintre problemele care, desi destul de mult dezbatuta in presa, nu este tratata, din pacate, cu atentia cuvenita. Si asta se intampla, tocmai pentru ca efectele nu sunt vizibile imediat. E vorba despre utilizarea in exces a telefonului mobil si riscurile pe care aceasta le presupune, in special pentru femeile insarcinate, copii si adolescenti.



Cel mai recent studiu pe aceasta tema ne informeaza ca telefonul mobil dauneaza grav sanatatii copiilor cu varste de pana la 16 ani, intrucat creierul lor si sistemul nervos este inca in stadiu de dezvoltare, acestia fiind mult mai expusi radiatiilor emise de telefoanele mobile si avand de cinci ori mai multe sanse de a dezvolta o tumora.

"Pentru că au capul mai mic, iar craniul este mai subţire, radiaţiile pătrund mai adânc în creierul copiilor, susţin cercetătorii suedezi, citaţi de cotidianul Daily Mail.

După aflarea rezultatelor acestui studiu, oamenii de ştiinţă au recomandat părinţilor să interzică utilizarea telefoanelor mobile, de către copiii cu vârste mai mici de 12 ani, De asemenea, cercetătorii susţin că adolescenţii ar trebui să utilizeze hands-free-ul atunci când vorbesc la telefonul mobil, pentru a mai reduce din radiaţii.

''Copiii petrec mult timp vorbind la telefoanele mobile. Am putea să ne confruntăm în viitor cu o criză a sistemului public de sănătate în urma unei epidemii de cancer cerebral, cauzate de telefoanele mobile'', a precizat David Carpenter de la Universitatea de Stat din New York.

Alţi cercetători şi-au exprimat îndoielilele faţă de rezultatele studiului suedez, susţinând că telefoanele mobile sunt folosite în masă de prea puţin timp pentru a face o asemenea evaluare şi predicţie."

Sursa: Realitatea

Un articol pe aceeasi tema publica Ziua.

luni, 15 septembrie 2008

Adoptia

Dragele noastre,

Dorim sa va vorbim azi despre adoptie si sa incercam sa lamurim putin problema pe care o pune acesta multor parinti care, desi isi doresc foarte mult un copil, se lasa descurajati in incercarea de a adopta un micut, si renunta, lasand prada intamplarii un suflet care are mare nevoie de dragoste parinteasca, caldura si intelegere.

O veste buna este ca numarul de adoptii in Romania a crescut in 2007 cu 21% fata de anul precedent, fiind adoptati aproximativ 900 de copii. In acelasi timp 2.500 de familii si persoane aveau atestat in vigoare pentru adoptie. Cifrele ne demonstreaza ca exista speranta atat pentru copii abandonati cat si pentru tinerii care nu pot avea copii pe cale naturala si aleg sa ofere o viata unui copil. Important e sa nu ne lasam descurajati de procedurile destul de anevoioase si indelungate pe care adoptia le implica, ci sa luptam pana la capat, pentru ca, la final, nimic nu ne recompenseaza eforturile decat zambetul unui copil fericit.

Asadar, adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului. Autoritatea care coordoneaza si supreavegheaza activitatile de adoptie este Oficiul Roman pentru Adoptii, aflat in subordinea Guvernului Romaniei.

Adoptia poate fi de doua tipuri: interna si internationala. Adoptia interna prevede ca persoana sau familia care doreste sa adopte si adoptatul sa aiba domiciliul in Romania, iar adoptia internationala este adoptia care in conditiile actualei legi, nu este adoptie interna.

In cursul procedurii de adoptie trebuiesc respectate anumite principii:

  • principiul interesului superior al copilului;
  • principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;
  • principiul continuitatii in educarea copilului, tinându-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;
  • principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei;
  • principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu vârsta si gradul sau de maturitate.

De De asemenea, procedura adoptiei are in vedere unele criterii esentiale:

  • adoptia se incheie numai daca este in interesul superior al copilului;
  • copilul poate fi adoptat pâna la implinirea vârstei majoratului civil;
  • persoana majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul minoritatii sale;
  • in cadrul procedurii de adoptie se iau masurile necesare pentru ca fratii sa fie incredintati impreuna;
  • copilul, respectiv majorul, nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv;
  • adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise;

Persoanele care trebuie sa consimta la adoptie sunt: parintii firesti sau tutorele copilului*; copilul care a implinit varsta de 10 ani; adoptatorul/familia adoptatoare (daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, este necesar si consimtamântul sotului sau, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitate de a-si manifesta vointa). Consimtamantul la adoptie trebuie sa fie dat de catre parintii firesti ai copilului, insa in urmatoarele situatii nu este necesar consimtamantul lor: sunt necunoscuti, decedati, pusi sub interdictie sau in imposibilitate de a-si exprima vointa, sunt declarati in conditiile legii, morti sau disparuti.

Procedura adoptiei

  • Familia care doreste sa ia in adoptie un copil, trebuie sa depuna la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din judetul de domiciliu, o cerere scrisa in vederea evaluarii conditiilor morale si materiale si obtinerea atestatului ca familie/persoana apta sa adopte un copil.
  • Urmeaza o perioada de evaluare si pregatire a familiei, efectuata de catre asistenti sociali profesionisti. Termenul de solutionare a cererii si de evaluare este de 60 zile. In cadrul procesului de evaluare vor avea loc intalniri cu familia la sediul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sau la domiciliul acesteia.
  • In urma evaluarii asistentul social va intocmi un raport si va face o propunere cu privire la solutionarea cererii familiei.
  • Propunerea va fi inaintata directorului general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care va decide eliberarea atestatului ca familie apta sa adopte un copil, pentru familia solicitanta. Atestatul este valabil un an.
  • Urmatorul pas se refera la etapa de potrivire copil-familie. Noua legislatie se centreaza pe identificarea pentru copil a celei mai potrivite familii, tinandu-se cont de toate informatiile cu privire la copil, familia adoptatoare, familia biologica. In urma analizarii tuturor informatiilor va avea loc o potrivire teoretica in urma careia se va selecta cea mai potrivita familie (dintre cele care au atestatul mai sus mentionat) care sa raspunda nevoilor copilului. Urmeaza potrivirea practica in care copilul si familia vor fi pregatite in vederea acomodarii si se va stabili un program de vizite. Perioada de potrivire are o durata diferita de la caz la caz in functie de nevoile copilului si acomodarea acestuia cu familia.
  • Asistentul social si psihologul, impreuna cu familia, vor decide cand se va trece la urmatoarea etapa a adoptiei si anume incredintarea in vederea adoptiei. Copilul este incredintat familiei in vederea adoptiei, pe o perioada de 90 zile, de catre instanta judecatoreasca. Pe perioada de incredintare in vederea adoptiei asistentul social impreuna cu psiholgul vor face vizite bilunare pentru a urmarii evolutia copilului in familie si acomodarea dintre acesta si familie.
  • La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei se va inainta instantei judecatoresti dosarul familiei impreuna cu o cerere de incuviintare a adoptiei. Atunci cand sentinta de incuviintare a adoptiei a ramas definitiva si irevocabila familia adoptatoare poate depune actele la primarie pentru a obtine un nou certificat de nastere.
  • Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului are obligatia de a urmari evolutia copilului in familie pe o perioada de 2 ani de la incuviintarea adoptiei, prin vizite trimestriale.

Cine poate adopta

  • Pot adopta persoanele sau familiile care prezinta conditii materiale si garantii morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului.
  • Nu pot adopta decat persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sint cu cel putin 18 ani mai in varsta decit cei pe care doresc sa ii adopte.
  • Adoptia intre frati este interzisa.
  • Adoptia unui copil de catre mai multe persoane este interzisa, cu exceptia cazului in care ea se face de catre sot si sotie, simultan sau succesiv.
  • Daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, va fi necesar si consimtamantul celuilalt sot, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitatea de a-si manifesta dorinta.

Ce copil poate fi adoptat?

Poate fi adoptat orice copil aflat pe lista Directiei Generale Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului, copii care se gasesc in urmatoarele situatii:

  • este declarat judecatoreste abandonat;
  • exista consimtamantul parintilor naturali de adoptie;
  • daca parintii (parintele) copilului sint decazuti din drepturile parintesti, decedati, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau necunoscuti;

Lista copiilor adoptabili se intocmeste de catre Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului din fiecare judet si se trimite Comitetului Roman pentru Adoptii. Exceptie fac cazurile in care sotul adopta copii celuilat sot si adoptia in familia extinsa.

Cat dureaza procedura adoptiei si care sunt actele necesare adoptiei?

In medie adoptia dureaza cam un an iar cererea de incuviintare a adoptiei este insotita de urmatoarele acte:

a) certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata;

b) certificatul medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de catre unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotarârea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei;
e) certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata;
f) certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris;
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimtamântului parintilor firesti, in masura in care nu s-a pronuntat anterior o hotarâre judecatoreasca de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului.

Ultimele noutati privitoare la legislatia ce reglementeaza procedura adoptiei sunt cele referitoare la modificarea, in septembrie anul acesta, a Legii adoptiei, cea mai importanta dintre prevederi fiind cea referitoare la pastrarea confidentialitatii numelor parintilor naturali si a celor adoptivi. Astfel, daca in trecut Curtea Constitutionala cerea ca parintele natural sa fie parte in proces, anuland ideea de confidentialitate, pentru ca dosarul putea fi consultat, ceea ce era impotriva normelor europene, potrivit noii ordonante de urgenta, in procesele pentru adoptii, instantele vor avea posibilitatea ca, in anumite conditii si doar cu respectarea confidentialitatii datelor din dosarul de adoptie, sa poata solicita din nou consimtamantul parintilor naturali.
Mai multe cititi aici.


miercuri, 10 septembrie 2008

Deficitul de atentie si hiperactivitatea (ADHD)

Dragi mamici,

Stim foarte bine, prichindeii nostri au multa energie si nu pot sta mult timp concentrati asupra unui lucru, fiind usor distrasi de ceea ce este in jur. Unii copii insa sunt mai activi decat altii, prezentand semne clare de agitatie, pe care, din pacate parintii le pot considera normale pentru varsta micutilor.

Azi, dorim sa va vorbim azi despre ADHD (deficit de atentie si hiperactivitate), una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti, asa cum arata ultimele studii. Dintre copiii de varsta scolara, 5 % prezinta simptome ADHD (1-2 copii dintr-o clasa de 30 de elevi). Afectiunea debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta, aproximativ 60% dintre copii afectati de ADHD putand prezenta simptome si la maturitate.

Cum recunoastem daca micutul nostru prezinta semnele ADHD?

Asa cum ne spun medicii, simptomele afectiunii se impart in 3 categorii: inatentie (dificultati de atentie si concentrare), hiperactivitate (agitatie evidenta) si impulsivitate, care pot aparea si in forma combinata.


Inatentia: copilul ce prezinta astfel de simptom nu se poate concentra, face frecvent greseli din neglijenta, in conversatie nu are rabdare a asculta pe cineva pana la capat, nu finalizeaza sarcinile, nu respecta instructiunile, evita efortul intelectual sustinut.

Hiperactivitatea: acest comportament se observa mai ales in timpul orelor de curs, cand trebuie sa stea linistit. El iese din banca, se duce la colegi, ii deranjeaza. In pauze alearga tot timpul, se catara, ignora pericolele. Daca sunt atentionati se linistesc pentru cateva momente, dupa care procedeaza in acelasi fel. Copilul hiperactiv nu observa detaliile, de cele mai multe ori cand altii ii vorbesc da impresia ca nu asculta, evita sau respinge activitatile sau temele care ii solicita efort intelectual. Pierde adesea obiecte, isi misca mainile si picioarele sau nu-si gaseste locul pe scaun, nu isi asteapta randul la joc sau la alte activitati desfasurate in grup.

Impulsivitatea
: copilul este neastamparat, vorbeste excesiv, prezinta agitatie fizica in momente nepotrivite, in conversatie intrerupe persoanele care vorbesc si are dificultati in a-si astepta randul, in situatii grave poate trece chiar la agresivitate fizica.

Cand manifestarile comportamentale hiperactive sunt foarte pronuntate, vorbim de tulburarea de hiperactivitate. Diagnosticul de hiperactivitate poate fi stabilit doar de catre un expert, care trebuie sa constate prezenta a sase sau mai multe simtome de inatentie.

Varsta la care dificultatile de concentrare sunt depistate depinde de disponibilitatea si interesul parintilor care urmaresc evolutia psiho-comportamentala a copilului, vigilenta si implicarea educatoarelor si a invatatoarelor, comunicarea si schimbul permanent de informatie intre familie si cei care se ocupa de educatia copilului (bone, educatoare, invatatoare).

Cauzele aparitiei ADHD sunt inca o necunoscuta, unii cercetatori considerand ca aceasta tulburare se datoreaza mai multor factori. In afara cauzelor genetice, cercetatorii susin ca exista o intrerupere in maturizarea cerebrala si un dezechilibru al unor substante in creier. Este important de subliniat ca, fiind o tulurare neurobiologica, nu este generata de erori educative sau factori de mediu, dar poate fi agravata de acestia.

Odata diagnosticata, ADHD trebuie tratata, printr-o abordare coerenta si consecventa in care sunt implicati deopotriva parintii, psihologul, logopedul, educatorii si profesorii si mai ales copilul insusi.

Cum il poate ajuta familia?
  • oferindu-i o viata in care perturbarile, schimbarile si stresul sunt diminuate la maxim;
  • diminuand prezenta elementelor care declanseaza excitatii de orice fel (televizorul, calculatorul, radioul, jocurile video);
  • respectarea unei rutine zilnice, prin activitati sau sarcini previzibile, prin momente sau lucruri la care copilul se asteapta;
  • prevenind reactiile atunci cand apar schimbari si planificand interventiile;
  • anticipand impreuna cu el derularea evenimentelor si stabilind asteptarile pe care le aveti de la el;
  • o comunicare permanenta in care sa i se explice ce are voie sa faca si de ce nu sunt permise unele comportamente;
  • realizarea de reguli simple, realiste si coerente;
  • solicitarile sa fie in fraze clare si scurte;
Intre specialistul care il trateaza, parinte si cadru didactic sa fie o permanenta colaborare si informare, specialistul fiind cel care va coordona activitatea. Odata ce parintii ajung sa accepte diagnosticul, vor constata ca, in conditiile aplicarii tratamentului adecvat, activitatile scolare si sociale ale copilului se imbunatatesc, iar viata de familie poate deveni mai linistita si mai fericita.

Mai multe detalii despre ADHD gasiti aici si aici.

marți, 9 septembrie 2008

Alimentaţia variată, ideală pentru viitoarele mămici

Pentru a avea un copil sănătos, femeile care se pregătesc să devină mame trebuie să-şi adapteze în primul rând regimul alimentar.


După naşterea copilului, tot alimentaţia va influenţa şi calitatea laptelui matern. De altfel, specialiştii de la Universitatea din Cambridge afirmă că dieta mamelor se reflectă în sănătatea copiilor lor. Specialiştii englezi recomandă femeilor care vor să aibă copii sau celor care au născut câteva dintre elementele de bază pe care trebuie să le includă în alimentaţie.

Înainte de a rămâne gravidă, calitatea şi varietatea hranei, precum şi suplimentele nutritive sunt extrem de importante deoarece acestea pot asigura mamei şi fătului elementele esenţiale pentru dezvoltarea corectă încă de la începutul perioadei de graviditate.

Înainte de a rămâne gravidă, femeia trebuie să-i spună medicului curant dacă este strict vegetariană, dacă face sport, dacă urmează o cură de slăbire sau dacă suferă de anemie. Suplimentarea cantităţilor de vitamină B poate ajuta la prevenirea anumitor defecte ale coloanei vertebrale şi ale creierului, provenite din defecte ale tubului neural ale embrionului.

Formarea acestui tub începe imediat după concepţia copilului. Multe femei nu ştiu că sunt gravide decât atunci când sunt în luna a doua sau a treia lună de sarcină. De aceea, specialiştii englezi sfătuiesc femeile care sunt la vârsta la care pot da naştere unui copil să ia zilnic acid folic. Studiile au arătat faptul că acidul folic reduce riscul apariţiei defectelor tubului neural.

Calciul, esenţial în sarcină

Pe lângă faptul că o femeie gravidă trebuie să rămână activă şi să doarmă suficient, ea are nevoie şi de o dietă adecvată. Corpul ei şi fătul aflat în creştere au nevoi nutriţionale speciale. Cea mai bună soluţie pentru a corespunde acestor nevoi este să consumaţi o varietate cât mai mare de alimente. Nu este bine să săriţi peste mese, să mâncaţi puţin sau să urmaţi o dietă cât timp sunteţi gravidă, deoarece astfel de atitudini pot afecta serios dezvoltarea fătului.

De asemenea, proteinele sunt foarte utile în procesul de creştere a fătului, de formare de noi ţesuturi şi de reparare a celor distruse. Femeile au un necesar zilnic de aproximativ 36 grame de proteine. Femeile gravide au nevoie de aproximativ 42-45 de grame/zi, iar femeile care alaptează, au nevoie de aproximativ 45-50 grame de proteine zilnic.

Trebuie reţinut faptul că 100 grame de carne­ animală conţin aproximativ 30 grame de proteine, 100 grame de carne de peşte – 19 grame de proteine, un ou de găină - aproximativ 6 grame de proteine, 100 mililitri de lapte – aproximativ 30 grame de proteine, iar 100 grame de fasole boabe – aproximativ 6-9 grame.

Sursa: Adevarul

luni, 8 septembrie 2008

Odiseea Reînscrierea „emigranţilor” în şcoli


Criza economică din Spania şi atmosfera din Italia îi determină pe români să-şi trimită copiii la şcoli româneşti


Mulţi elevi români, copii de „căpşunari” din Spania sau Italia, se întorc acasă şi sunt reînscrişi de părinţi în şcolile româneşti. În multe unităţi de învăţământ din Moldova, numărul cererilor de reînscriere a ajuns să-l depăşească pe cel al solicitărilor de retragere de la cursuri. Este cazul judeţului Vrancea, unde, în anul şcolar 2007-2008, au revenit la şcoală 81 de elevi, plecaţi în anii anteriori cu părinţii peste graniţă, şi s-au retras doar 63.

„Aşa ceva nu s-a mai întâmplat până acum. În anii trecuţi, era invers. Şi din câte am observat, migraţia e mai accentuată la sate”, ne-a spus inspectorul şcolar general al judeţului Vrancea, Iordache Bostan. Şi de la Inspectoratul şcolar judeţean Vaslui am primit confirmarea existenţei unui trend descendent privind emigrările. „Anul trecut s-au întors câţiva, îi numărai pe degete. Acum vin mai mulţi înapoi, în timp ce plecările au scăzut. Ministerul ne-a dat directive, să nu-i mai stresăm pe cei reîntorşi cu diferenţe.

Probabil va apărea, cât de curând, şi o reglementare în acest sens”, ne-a declarat inspectorul şcolar general al judeţului Vaslui, Florin Ciurariu.

Majoritatea „reîntorşilor” provin din Italia şi Spania, ţări în care viaţa imigranţilor români a devenit grea din cauza campaniilor politice, în cazul Italiei, respectiv din cauza crizei economice, în special din construcţii, din Spania. „Repopularea” şcolilor din satele româneşti este primul semn al faptului că „se strică treaba”, vorba unui referent de la ISJ Bistriţa-Năsăud, în ţările ce găzduiau majoritatea emigranţilor de la noi. În Spania, semnele plecării românilor au apărut încă din primăvară, „care a mai rămas şomer” fiind principalul subiect de discuţie în comunităţile româneşti. Până acum, însă, în ţară nu era sesizabilă această căpşuniadă pe dos. Asta şi din cauza Institutului Naţional de Statistică, în calculele căruia nu ai cum să observi nimic despre migraţie. Numărul total al românilor plecaţi la muncă în străinătate stă îngheţat, statistic, în jurul cifrei de 100.000. Deci dacă nu au plecat, statistic, evident că nu aveau cum să se întoarcă.

Căpşunarii – mai mulţumiţi de şcoala românească

Printre judeţele care s-au confruntat, în anii trecuţi, cu o migraţie masivă a populaţiei şcolare se numără Bistriţa-Năsăud şi Maramureş. Sate întregi au fost depopulate, din cauza acestui fenomen. În judeţul Maramureş, de-a lungul anului şcolar 2007-2008 s-au retras din învăţământul preuniversitar 216 copii şi tineri şi s-au reînscris 186. „Din această cauză, am avut şi probleme: dacă se retrag cinci, şase odată, ajungem să ne situăm sub efectivul de elevi pe clasă”, ne-a spus inspectorul şcolar general adjunct, Elisabeta David.

La sfârşitul semestrului al doilea, unităţile de învăţământ bistriţene au raportat inspectoratului un număr de 249 de elevi retraşi, pe motiv de reîntregire a familiei, în timp ce alţi 103 au solicitat reînscrierea. Coşmarul retragerilor care golesc şcolile va înceta, probabil, în curând şi în acest judeţ. Referenţii din departamentul Reţea şcolară al ISJ Bistriţa-Năsăud ne-au precizat că se aşteaptă o creştere a numărului de reînscrieri, în luna septembrie, din cauza faptului că din ce în ce mai mulţi români îşi pierd locurile de muncă din Spania şi Italia şi revin cu familiile în ţară.

Pentru părinţi, reînscrierea copiilor la şcolile româneşti este un motiv de uşurare. Cel puţin aşa susţine inspectorul şcolar general al judeţului Vrancea, Iordache Bostan. „Am stat de vorbă cu mai mulţi părinţi întorşi cu copiii din străinătate şi mi-au spus că sunt mai mulţumiţi de şcoala românească. În ţară, exigenţele sunt mai mari, de aceea elevii români se dovedesc mai buni decât colegii din ţara de adopţie”, explică Bostan. Pe de altă parte, şeful ISJ Vrancea este de părere că în România nu există o populaţie şcolară de mijloc, cu alte cuvinte ne confruntăm cu un decalaj foarte mare între elevii cu performanţe şi cei slab pregătiţi. Acest lucru nu se întâmplă în şcolile din Europa, unde elevii sunt, majoritatea, la acelaşi nivel de pregătire.

Sursa: Gandul

joi, 4 septembrie 2008

"Bani de liceu" continua si in anul scolar 2008 - 2009


Executivul a decis, miercuri, să continue în anul şcolar 2008-2009 Programul naţional de protecţie socială "Bani de liceu", prin care se acordă un sprijin de 180 de lei pe lună pentru elevii din familiile al căror venit lunar brut pe membru este de cel mult 150 de lei.

Potrivit Hotărârii de Guvern adoptată în acest sens, sprijinul financiar va fi acordat pe bază de cerere formulată de elev cu autorizarea reprezentantului legal, înregistrată în perioada 15 septembrie-1 octombrie la unitatea de învăţământ la care elevul este înscris, pentru anul şcolar 2008-2009.

În cursul anului şcolar 2007-2008, au beneficiat de acest program peste 140.000 de elevi, din clasele IX-XII. Efortul financiar pentru anul şcolar 2007-2008 a fost de peste 210 milioane de lei.

Sursa Realitatea.

marți, 2 septembrie 2008

25% dintre elevi şi preşcolari suferă de o boală cronică

Dragele noastre, Revenim cu stiri, nu dintre cele mai placute, despre copiii nostri care, din pacate, sufera de boli cronice, asa cum ne arata bilantul pe 2007 al Insitutului de Sanatate Publica. Stirea, preluata de pe pagina Realitatii, mai jos:



25 la sută dintre elevi şi preşcolari suferă de o boală cronică. Afecţiunile oftalmologice, întârzierile de creştere şi sechelele de rahitism sunt principalele boli ale copiilor. Datele reies dintr-un bilanţ al Institutul de Sănătate Publică, privind examenele medicale periodice realizate în 2007.

Afecţiunile apărute cel mai des în cazul copiilor sunt cele oftalmologice, rahitimismul şi întârzierile de creştere, dar şi obezitatea, problemele la coloana vertebrală sau amigdalitele.

Dacă prima afecţiune este o combinaţie între moştenire genetică, iluminatul slab sau poziţia incorectă la scris, ultimele două afecţiuni sunt cauzate în principal de proasta alimentaţie de care beneficiază copiii.

''Abandonarea alimentaţiei naturale e pe primul loc. Lipsa de vitamină D, şi în principal alimentaţia greşită a copiilor sunt principalele cauze ale apariţiei rahitismului şi întârzierilor de creştere'', a precizat medicul Denis Stănescu de la Spitalul Marie Curie din Capitală.

Cei mai mulţi copii diagnosticaţi cu afecţiuni oftalmologice sunt în judeţele Cluj, Argeş, Constanţa şi municipiul Bucureşti, în timp ce rahitismul este întâlnit cel mai des la copii din judeţele Cluj, Brăila şi Bihor. Intârzierele de creştere au devenit în ultimii ani problema principală a copiilor din judeţele Ialomiţa, Teleorman şi Constanţa.

Potrivit medicilor, principalii responsabili pentru apariţia acestor afecţiuni încă de la o vârstă fragedă sunt părinţii, care nu se îngrijesc corect de alimentaţia copiilor, şi, de asemenea, se prezintă foarte rar cu copiii la medic, multe dintre afecţiuni fiind depistate târziu.

O parte din vină o poartă şi profesorii care pot identifica destul de uşor noile probleme apărute în comportamentul copiilor şi pot anunţa părinţii din timp, dar şi medicii de familie.

Medicii avertizează că, lăsate netratate, aceste afecţiuni pot lăsa urme adânci, cu repercusiuni grave asupra vieţii de adult.


luni, 1 septembrie 2008

Elevele din clasa a patra, vaccinate împotriva cancerului


Din această toamnă, elevele din clasa a patra vor fi vaccinate gratuit împotriva cancerului de col uterin. Măsura face parte dintr-un amplu program de imunizare derulat, în premieră, de Ministerul Sănătăţii, şi va fi lansat de la 1 octombrie a.c.

Ca măsură de prevenţie secundară, toate femeile între 25 şi 64 de ani (aproximativ 80% din totalul femeilor) vor fi testate, gratuit, în următorii trei ani, în vederea depistării cancerului de col uterin.

Boală fără simptome

Potrivit ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, acest screening va duce la o scădere cu până la 60% a mortalităţii, având în vedere că, anual, 2.000 de românce mor de cancer de col uterin.

Statisticile arată că peste 2% dintre persoanele care şi-au făcut analizele gratuite în cadrul Programului Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei prezintă un risc mare de a dezvolta această boală care, de cele mai multe ori, evoluează fără simptome.

Cancerul de col uterin este cauzat de anumite tipuri dintr-un virus frecvent întâlnit - papilomavirusul uman (HPV) - şi se caracterizează prin creşterea anormală şi necontrolată a celulelor care acoperă colul uterin.

Medicii atrag atenţia asupra faptului că în momentul în care adolescenta devine activă sexual, ea poate fi expusă infecţiei cu HPV.

Sursa: Adevarul