joi, 28 august 2008

Junk foodul scade notele elevilor

Copiii care sunt hrăniţi de părinţi cu junk food de la vârsta de trei ani riscă să aibă rezultate şcolare slabe.

Specialiştii în educaţie din Marea Britanie au descoperit că dieta copiilor în anii dinainte de şcoală exercită o influenţă mai mare asupra capacităţii lor de învăţare decât ceea ce mănâncă la şcoală. Echipa de cercetători de la Institutul pentru Educaţie al London University şi cei de la Bristol University au realizat un studiu asupra progresului făcut de copiii din şcoala primară în ultimii patru ani, anunţă „The Guardian“. Principala descoperire realizată de cercetători a fost că un sfert dintre copiii care au primit multă mâncare nesănătoasă la vârsta de trei ani au doar 10% şanse să aibă performanţe şcolare. Ei au luat ca puncte de reper rezultatele pe care copiii le-au obţinut la testele date în primii ani de şcoală, la şase sau şapte ani, şi cele la testele date cu trei-patru ani mai târziu.

Studiul s-a bazat pe informaţiile din analiza Children of the 90s, care a urmărit dezvoltarea a 14.000 de copii de la naşterea lor, în 1991 sau 1992. Astfel, mamele au înregistrat consumul de mâncare şi băutură al fiecărui copil la vârsta de trei, patru şi apoi şapte ani. Consumul ridicat de junk food, cum ar fi hamburgeri, cartofi prăjiţi sau dulciuri, la vârsta de trei ani, a fost asociat cu un progres redus în şcoala primară, însă o dietă nesănătoasă la patru şi la şapte ani nu a avut influenţe majore asupra educaţiei. Mai mult, studiul a relevat faptul că această corelare dintre alimentaţia la trei ani şi educaţie este valabilă indiferent de caracteristicile sociale, economice sau etnice ale familiilor din care proveneau copiii investigaţi.

Cercetarea englezilor a plecat de la programul de îmbunătăţire a alimentaţiei în şcolile britanice, după modelul lansat în 2005 de celebrul bucătar Jamie Cook. Aceştia au ajuns la concluzia că, într-adevăr, în şcolile care au trecut la un meniu sănătos s-a observat o îmbunătăţire în comportamentul copiilor, dar că diferenţa nu a fost dată de noul meniu. „Copiii care au rezultate slabe la şcoală au fost mai degrabă afectaţi de mâncarea pe care au consumat-o cu mulţi ani înainte decât de specialitatea chicken nuggets servită la prânz în şcoli“, au explicat specialiştii, citaţi de „The Guardian“.

Şi specialiştii români spun că există o corelare clară între alimentaţia copilului şi dezvoltarea lui în ansamblu, inclusiv cea cognitivă, care îi permite să aibă rezultate bune la învăţătură. „Alimentaţia poate să aibă repercusiuni asupra dezvoltării cognitive a copilului, de aceea în multe tulburări se analizează şi obişnuinţele culinare, cum e hrănit, ce consumă“, spune psihologul Anda Păcurar. Medicul Gabriela Roman, membru în Comisia de alimentaţie şi nutriţie din Ministerul Sănătăţii, spune că „alimentaţia de tip junk food nu oferă nutrienţii esenţiali sau cantităţile suficiente, mai ales la vârste aşa de mici, când copilul este încă în dezvoltare. E nevoie de nutrienţi de bună calitate, adică de proteine, de lipide de calitate, de care are nevoie creierul, şi de vitamine şi minerale, care se iau din fructe şi legume“. Este nevoie de o alimentaţie diversificată şi de calitate, nu de exces de zahăr, grăsimi şi sare, explică Roman.
Sursa: Cotidianul

marți, 26 august 2008

Marile griji ale celor mici

Dragele noastre mamici,

Va propunem azi un articol despre grijile pe care le au cei mici, pentru ca nu de putine ori avem tendinta de a ne gandi la copiii nostri ca nefiind preocupati cu problemele celor mari si uitam foarte des cat de mult ii influenteaza anumite conjuncturi si ce consecinte grave pot avea asupra sanatatii si dezvoltarii lor ulterioare.

Iata ce zice psihologul Oana-Maria Udrea de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” in articolul preluat din Jurnalul National:

Despărţirea de mamă

Fiecare vîrstă are îngrijorările ei. În fiecare etapă de dezvoltare, copilul trebuie să se adapteze la lumea din jur. Tocmai acest efort de adaptare este sursă de griji pentru puiul de om. Încă din primele luni de viaţă, copilul se nelinişteşte de-îndată ce îşi dă seama că mama nu este lîngă el. Bebeluşul se pune pe plîns cînd se simte în nesiguranţă. În aceste momente, el are nevoie de îmbrăţişarea şi mîngîierile mamei. Pe măsură ce creşte, copilul se va mulţumi să îi audă doar vocea, ceea ce îl asigură că nu este singur.

În jurul vîrstei de 2 ani, copilul se îngrijorează la plecarea mamei de acasă. În mintea lui apar întrebări de genul “dacă o pierd?, dacă nu se mai întoarce?, de ce întîrzie?”. Iar dacă mama îl lasă la bunica ori la o prietenă, se teme să nu fie lăsat acolo. Deşi pentru adulţi aceste temeri par nejustificate, pentru copii frica de singurătate, frica de persoane străine sînt sentimente trăite la intensitate maximă. Tot ce poate face mama este ca la plecare să îşi îmbrăţişeze copilul şi să îi spună pe un ton blînd: “Acum plec. Dar mama se întoarce”. Nu are sens să îi spună peste cît timp, pentru că micuţul nu are încă noţiunea timpului. Iar la întoarcere este bine să-i spună: “Ai văzut că m-am întors? M-am ţinut de promisiune şi aşa voi face întotdeauna”. Cu timpul, copilul capătă încrederea că nu va fi părăsit.

Teama de întuneric

Una dintre cele mai mari probleme ale copilăriei este frica de întuneric. Majoritatea copiilor între 2 şi 5 ani se simt dezorientaţi, lipsiţi de apărare, pierduţi de-îndată ce se stinge lumina. Teama vine din imposibilitatea de a controla mediul în care se află, spune specialistul nostru. De la simplul fapt că nu-şi mai poate vedea ursuleţul preferat pînă la gîndul că monştri se ascund după perdea sînt motive pentru care copilul refuză să doarmă singur cu lumina stinsă.

Mulţi părinţi apelează la celebra ameninţare cu “Bau-bau” cînd nu mai ştiu cum să procedeze cu copiii lor. Mare greşeală, atrage atenţia psihologul Oana-Maria Udrea. Tot fiind ameninţaţi, copiii chiar îşi imaginează că există o fiinţă supranaturală – “Bau-bau” – care vine să le facă rău. Ba unii ajung să creadă cu convingere în existenţa acestui “Bau-bau”. Specialistul nostru le sugerează părinţilor să înlocuiască ameninţările cu multă răbdare, înţelegere şi dragoste.

Frica de întuneric creşte în intensitate în cazul copiilor care vizionează emisiuni, filme, desene animate, jocuri video cu imagini violente. Imaginaţia copilului este stimulată de emoţiile sale, iar frica îl determină să vadă monştri în orice umbră. De aceea, este mai bine ca înainte de culcare copilului să i se citească o poveste cu final fericit decît să se uite la televizor. Copilul trebuie îndrumat să-şi folosească imaginaţia în sens pozitiv. Dacă imaginaţia naşte personaje negative (monştri), de ce nu ar naşte şi personaje pozitive (zîne, cavaleri)?

Psihologul Oana-Maria Udrea le mai recomandă părinţilor să lase veioza aprinsă în camera copilului. Posibilitatea de a se repera în spaţiu cînd se trezeşte în toiul nopţii contează foarte mult pentru liniştea lui. A lăsa veioza aprinsă în camera copilului nu dăunează autonomiei sale, ci, dimpotrivă, o întăreşte. Pînă cînd, într-o bună seară, va spune că lumina îl împiedică să doarmă şi că preferă să adoarmă pe întuneric. La momentul acela însă somnul lui va fi altfel, copilul va fi suficient de mare încît să-şi aprindă singur lumina cînd se trezeşte. Şi va fi mîndru să spună că a învins frica de întuneric.

Divorţul părinţilor

Divorţul părinţilor înseamnă o mare dramă pentru copil. Traumă care îl poate marca pentru toată viaţa. Un copil nu concepe ca familia lui să aibă altă formulă decît mama, tata şi el. Nu înţelege de ce părinţii trebuie să se despartă, de ce unul dintre părinţi nu mai locuieşte în aceeaşi casă. Mai mult, copilul are tendinţa de a se simţi vinovat pentru divorţul părinţilor, mai ales dacă tensiunile dintre cei doi se răsfrîng asupra celui mic. Dacă în perioada divorţului copilul este pedepsit, el asociază cele două aspecte şi se simte vinovat de despărţirea părinţilor. Cu timpul, copilului începe să-i fie teamă că va fi abandonat. În mintea lui apar îngrijorări de genul: “Dacă mami şi tati nu mă mai iubesc, dacă rămîn fără părinţi…”.

Pentru a-l linişti, părinţii trebuie să-i explice pe înţelesul lui că, orice s-ar întîmpla, mami şi tati vor continua să-l iubească. Într-un moment atît de dificil cum este despărţirea părinţilor, copilul are nevoie de dragoste, protecţie şi mai cu seamă de stabilitate. Orice schimbare suprapusă cu nesiguranţa, care oricum există din cauza divorţului, contribuie la apariţia stării de confuzie în mintea celui mic. Copilul are nevoie de repere stabile şi de o stare de confort.

SEMNE. Părinţii îşi pot da seama că pe copil îl frămîntă ceva dacă dă semne de nelinişte permanentă, pune întrebări neobişnuite, desenează obsesiv anumite lucruri. De asemenea, copilul îngrijorat nu doarme bine, nu mănîncă bine, este tăcut şi sperios, capătă ticuri sau face pipi în pat.

IGNORANŢĂ. Adulţii au tendinţa de a minimaliza problemele copiilor. Unii le ignoră, alţii le iau în glumă. “Sînt atitudini nepotrivite, pentru că o problemă lipsită de importanţă în ochii adulţilor poate lua proporţii catastrofale pentru copil”, susţine psihologul Oana-Maria Udrea. În felul acesta, părinţii îşi lasă copilul singur în faţa propriilor nelinişti. Copilul simte că mama şi tata nu îl ajută, că problemele resimţite de el sînt neimportante, că nu merită atenţie. Consecinţele: simplele griji se transformă în adevărate fobii sau depresii.

Sfatul psihologului

În loc să îi spună copilului “termină cu prostiile” sau “eu am griji mai importante şi tu vii cu tîmpeniile astea”, părinţii ar face bine să îl asculte, să îl lase să le împărtăşească frămîntările lui. În opinia psihologului Oana-Maria Udrea, grijile spuse cu voce tare se spulberă de la sine. Prin convingerea copilului că este înţeles şi protejat de părinţi se produce descărcarea tensiunii. Este posibil să nu mai amintească niciodată despre îngrijorarea lui, pentru că pur şi simplu ea nu mai există.

luni, 25 august 2008

Rolul parintilor in educarea si dezvoltarea psihologica a copilului. Problema exclusiv a mamelor sau si a tatilor?


Orice cuplu se simte cu adevarat implinit in momentul in care in viata de familie apare un al treilea membru, copilul. Este un moment ce nu poate fi comparat cu nicio alta realizare din viata de cuplu. Traditional, mama este cea care se ocupa de educarea copilului si de dezvoltarea psihologica a acestuia. In prezent, lumea s-a schimbat, mama si tatal au aceleasi atributii in viata sociala si trebuie sa se implice in mod egal in educarea propriului copil.


Parintii, atat mama cat si tatal au sau ar trebui sa aiba acelasi rol in evolutia si dezvoltarea psihologica a celui mic. Este adevarat ca rolul mamei este mult mai important si mai complex, insa si cel al tatalui este bine definit.

Rolul tatalui:

  • In primele luni de viata ale sugarului, rolul tatalui este indirect, mai mult ca suport psihologic pentru mama, pe ai carei umeri cad toate responsabilitatile.
  • Implicarea reala a tatalui in educarea copilului ar trebui sa se faca simtita si sa devina din ce in ce mai activa in jurul varstei de 1 an. Aceasta este varsta la care tatal incepe treptat sa obisnuiasca micutul cu regulile jocului, ale familiei si ale societatii. El este cel care trebuie sa impuna limitele sau sa-l invete sa respecte anumite reguli fara sa devina sever sau autoritar.
  • Inaintand in varsta, pe la 3-4 ani, implicarea tatalui in educarea copilului devine mai complexa. El poate initia copilul in practicarea unui sport, a unei activitati fizice sustinandu-l moral in toate incercarile lui fara sa-l critice sau sa faca comparatie cu performantele sau aptitudinile sale.
  • De asemenea tatal este important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului. Pentru baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete, iubirea si recunoasterea tatalui este un prim pas in recunostarea feminitatii lor.
Relatia cu tatal este foarte importanta atat pentru copil cat si pentru familie. Tatal devine un model pentru copii si un suport pentru mama copiilor sai, ceea ce duce la o armonie in familie si la o dezvoltare psihologica normala a celui mic. Daca parintii se informeaza asupra nevoilor specifice fiecarei varste, ofera copilului dragostea si atentia necesara, atunci sigur vor reusi in procesul de educare si dezvoltare psihologica.

Absenta tatalui in procesul de educare si dezvoltare psihologica a copilului

Ce se intampla atunci cand tatal nu exista sau, mai rau nu vrea sa se implice in educarea copilului? Specialistii au ajuns la concluzia ca neimplicarea sau absenta tatalui din viata copilului duce la interiorizare, la un comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul baietilor. Mai mult copilul devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot repara usor si care il vor urmari toata viata.

Sfatul specialistului: Este foarte important sa existe o relatie libera, vie, neinfluentata a tatalui cu copilul, iar mamele trebuie sa incurajeze aceasta relatie.

Sursa: infoghid

joi, 21 august 2008

Copii condamnaţi „la coada vacii“

In luna martie a acestui an, Parlamentul a adoptat o lege prin care elevii de la sate cu rezultate bune la învăţătură, dar săraci pot învăţa la şcolile importante din marile oraşe pe cheltuiala statului. Oficialii din Ministerul Educaţiei nu au găsit însă timp pentru elaborarea metodologiei, astfel că legea nu poate fi pusă în practică.
Pentru 1.000 de elevi de clasa a IV-a din cei peste 100.000 câţi învaţă în mediul rural, aplicarea unei astfel de legi ar însemna şansa de a-şi schimba viaţa.
George Iujă este un astfel de elev. Are 10 ani şi învaţă la şcoala din Budeşti, judeţul Călăraşi. „E un copil bun, a avut calificativul «foarte bine» pe linie", povesteşte învăţătoarea Maria Condraţchi.
Elena Petre are 11 ani. „Şi are note foarte bune", spune învăţătoarea. Dar, în loc să citească, „trebuie să mătur şi să am grijă de pui", povesteşte copilul. Părinţii Elenei lucrează în Bucureşti şi nu câştigă suficient cât să-i finanţeze studiile.

Ministerul Educaţiei nu a elaborat metodologia prin care şcolarii buni de la ţară să înveţe la oraş
O mie de elevi de clasa a IV-a din mediul rural cu o situaţie materială modestă, dar cu rezultate bune la şcoală şi-ar putea schimba destinul prin educaţie.

În satele din România învaţă 108.882 de elevi de clasa a IV-a. Mulţi dintre ei au situaţii materiale modeste, ar vrea să înveţe, dar sunt lipsiţi de mijloace financiare.
Aplicarea Legii 32/2008, adoptată de Parlament încă din martie, ar putea reprezenta pentru 1.000 de elevi din mediul rural şansa de a-şi schimba destinul prin educaţie.
Potrivit acestei legi, 25 de copii de clasa a IV-a capabili de performanţă ar trebui selectaţi anual de către inspectoratele şcolare şi aduşi în şcolile de prestigiu din judeţ. Condiţia e ca elevii să provină din familii al căror venit pe membru de familie să fie sub o treime din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Şcolile, alese de inspectorate

Legea mai prevede ca selecţia copiilor să fie făcută de specialiştii Centrului judeţean de asistenţă psihopedagogică, în baza unei metodologii elaborate de către ministerul de resort, prin ordin de ministru. Şcolarii vor învăţa în şcolile de prestigiu alese de către inspectoratul şcolar.
De asemenea, elevii selecţionaţi vor fi finanţaţi prin bursa şcolară „Guvernul României", acordată prin Ministerul Educaţiei şi finanţată de la bugetul de stat. Bursa trebuie să acopere cheltuielile de cazare, masă şi pe cele şcolare.

Ministerul e foarte ocupat
Încercările noastre de a afla de la ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, în ce stadiu se află elaborarea metodologiei la această lege s-au izbit de refuzul categoric al acestuia de a sta de vorbă cu noi. De la alţi oficiali din minister am aflat însă că „o metodologie nu poate fi făcută în două luni".
"Este imposibil, e o muncă infernală. Trebuie să anunţăm inspectoratele şi primăriile, apoi trebuie să identificăm internatele la care vor fi cazaţi copiii", ne-a spus Svetlana Preoteasa, secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar în Ministerul Educaţiei.
Aceasta spune că şcolile şi liceele de marcă nu au posibilităţi de cazare şi că legea poate fi aplicată şi după începerea şcolii. „Elevii pot fi aduşi şi la jumătatea semestrului. Ne e teamă însă că aceşti copii vor avea probleme de adaptabilitate. S-ar putea ca elevi foarte buni să nu mai dea randament atunci când sunt scoşi din mediul lor", a explicat Svetlana Preoteasa.
La rândul lor, inspectorii şcolari spun că timpul fizic e scurt pentru a face selecţia copiilor. "Nu ştiu dacă putem începe. Am discutat cu profesorii şi acum aşteptăm propunerile directorilor de şcoli", a declarat Maria Cristea, inspector-şef la Dâmboviţa.

Legea supradotaţilor, neaplicată
Un alt act normativ, Legea 17/2008 privind sprijinirea copiilor supradotaţi, care trebuia să intre în vigoare din mai anul trecut, nu are nici ea metodologie de aplicare.
"Legea prevede înfiinţarea unui Centru Naţional de Instruire Diferenţiată care să furnizeze programe de educaţie pentru copiii supradotaţi", susţine Florin Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education, o asociaţie care se ocupă de programe pentru supradotaţi.
„Legea nu poate fi aplicată pentru că nu are metodologia adoptată. Dar aceasta există, eu am făcut-o şi le-am dat-o, dar nici până acum nu a fost aprobată", mai spune Colceag.

„Vreau să mă fac arheolog"

George Iujă are 10 ani şi a terminat clasa a IV-a în Budeşti, judeţul Călăraşi. „E un copil bun, a avut «foarte bine» pe linie", ne asigură învăţătoarea Maria Condraţchi, în timp ce mergem, pe uliţa prăfuită, spre casa în care locuieşte băiatul cu mama, sora, bunica şi doi unchi.
Dindărătul uşii scorojite iese bunica Florica. Îşi strigă nepotul şi scoate pe prispa casei nişte scaune, ca s-avem unde vorbi. Sfios şi preocupat de mâna dreaptă, unde i-a ieşit un furuncul după ce s-a scăldat în Argeş, George aproape că nu deschide gura. „E ruşinos, doamnă", zice bunica. Femeia confirmă că băiatul e bun la carte şi că tare şi-ar dori s-ajungă undeva.

Sărăcie şi speranţă
„Îmi place matematica, să fac exerciţii, să învăţ cât mai mult", i se dezleagă limba puştiului din Budeşti. „Vreau să mă fac arheolog, să descopăr multe lucruri".
Aruncată în aer, în faţa casei sărăcăcioase, dorinţa lui George pare aşa, aproape ştiinţifico-fantastică. Familia n-o duce deloc bine cu banii: părinţii sunt divorţaţi, mama „munceşte la Bucureşti, la un hotel, face curăţenie", iar bunica n-are nici măcar pensie, „tămâi morţi şi cu asta mă mai descurc şi eu".
Tot bunica vorbeşte şi-n numele mamei, plecată de dimineaţă la serviciu: „Ne-ar plăcea să meargă mai departe, cum să nu? Eu zic că maică-sa n-o să-l lase aici şi-o să-l trimită la liceu, la Olteniţa". Le-ar surâde, evident, şi ajutorul statului, prin care băiatul ar putea merge chiar din clasa a V-a să studieze la o şcoală mai bună: „O să vorbesc şi cu maică-sa diseară, ar fi bine să meargă".

Lenuţa se vede doctoriţă
Câteva sute de metri mai încolo, în altă curte, o găsim pe Elena Petre. Şi ea a terminat anul acesta clasa a IV-a.
Fetiţa cu ochi albaştri vrea să fie doctoriţă, se mândreşte c-a citit „Lampa lui Alladin" şi zice că ajută şi ea cum poate prin curte, „mătur, am grijă de pui". E acasă cu sora mai mare, că părinţii lucrează amândoi la Bucureşti: „Tata face stingătoare şi mama se duce şi spală la un hotel".
Cei mai mulţi părinţi şi-au îndreptat ochii către Bucureşti, că-n localitate nu sunt prea multe lucruri de făcut. „Dintre părinţi, unii sunt căruţaşi, mulţi lucrează la Bucureşti, alţii au plecat în Spania", spune şi învăţătoarea Liliana Anghel.
S-ar putea ca elevi foarte buni să nu mai dea randament atunci când sunt scoşi din mediul lor
Svetlana Preoteasa, secretar de stat Ministerul Educaţiei
M-aş bucura pentru copii să iasă din mediul acesta şi să meargă să studieze.
Liliana Anghel, învăţătoare

Sursa: Adevarul

marți, 19 august 2008

Reforma in invatamant?

Dragele mele,

Vacanta de vara se apropie cu pasi repezi de final si cu totii ne pregatim sa incepem un nou an scolar. Copiii cu emotii, mamele cu grijile lor. In tot acest timp insa Ministerul Sanatatii ne pregateste surprize, asa cum veti vedea in articolul de mai jos. In ce masura vor putea fi puse in practica aceste schimbari, numai timpul ne poate spune. Iata stirea:

ORDIN Încă o gândire genială, dar inaplicabilă a Ministerului Sănătăţii



Nicolăescu taie din orarul şi ghiozdanele elevilor

Ministerul Sănătăţii, fără să ia în calcul numărul insuficient de şcoli, vrea să nu se mai facă ore după-amiaza. Ministerul Educaţiei spune că măsura e bună dar imposibil de pus în practică.

Eugen Nicolăescu, ministrul Sănă­tăţii, a mai produs un ordin inaplicabil, după celebra dispoziţie a „medicamentelor invizibile“ care prevedea decontarea de către directorii spitalelor a medicamentelor cumpărate de cei internaţi. Astfel, un proiect de ordin al Ministerului Sănătăţii stabileşte normele de igienă în unităţile de învăţământ. Normele, bune în teorie, nu ţin deloc seama de „amănunte“ cum ar fi numărul insuficient de şcoli şi grădiniţele supraaglomerate.

Practic, elevii din clasele I-VIII, precum şi cei din licee nu vor mai avea voie să înveţe după-amiaza. Totodată, actul normativ prevede că ghiozdanele nu trebuie să depăşescă 10 la sută din greutatea copiilor. Totodată, ordinul instituie un număr maxim de ore pentru fiecare tip de învăţământ. Astfel, elevii din clasele I-IV vor învăţa doar 3-4 ore pe zi, copiii din învăţământul gimnazial nu pot sta mai mult de 4-5 ore la şcoală, iar cei din licee vor avea o limită de 5-6 ore pe zi.

În cazul învăţământului postliceal şi universitar numărul de ore de studiu nu va trebui să treacă de şase. Documentul reglementează, în acelaşi timp, orele predate şi numărul de teze. Spre exemplu, activitatea de scriere din clasele a I-a şi a II-a nu se va putea desfăşura la prima oră, iar orele consecutive ale aceluiaşi obiect de studiu vor fi interzise. Tot interzisă va fi şi planificarea unui număr mai mare de două teze pe săptămână. Ordinul stabileşte clar că tezele şi lucrările de control planificate nu pot fi programate lunea şi vinerea şi nici în două zile şcolare consecutive.

În grădiniţe, la micul dejun, nu se va servi ceai cu pâine şi gem, ci cu preparate din carne sau derivate lactate. De asemenea, ouăle nu vor putea fi preparate ca ochiuri româneşti sau prăjite, mai indică ordinul ministrului Sănătăţii. Actul normativ stabileşte şi numărul maxim de copii admişi în unităţile de învăţământ: la creşe-15 copii, grădiniţe - 20, clasele primare -25, iar la gimnazial, liceal şi profesional – 30 de elevi.

Propunerea ministrului Nicolăescu, de a muta tot preuniversitarul în “schimbul de dimineaţă”, a stârnit ironii printre sindicaliştii din învăţământ. Nu pentru că ar fi o idee rea, ci pentru că e extrem de greu de realizat, iar costurile implicate sunt enorme. “Să-i dea Dumnezeu sănătate, să facă treaba asta, că nu se supără nimeni. Ideea este nobilă, dar, din păcate, criza actuală de spaţii de învăţământ nu ne permite acest lucru”, ne-a declarat preşedintele executiv al Federaţiei “Spiru Haret”, Marius Nistor. Acelaşi motiv – numărul insuficient de unităţi de învăţământ - l-a invocat şi liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Aurel Cornea.

Din punctul său de vedere, proiectul este rupt de realitate, iar ideea de a obliga o şcoală să organizeze cursuri doar dimineaţa, absurdă. O reacţie asemănătoare a avut-o şi preşedintele sindicatului “Alma Mater”, Răzvan Bobulescu: “Mi se pare o idee cam creaţă. N-am ce comenta la aşa o aberaţie. Domnul ministru Nicolăescu să-şi vadă de contabilitatea sa”.

Sindicaliştii îi recunosc însă câteva merite ministrului Sănătăţii. Copiii nu ar trebui să care atâtea manuale după ei, pentru că le impun profesorii. Problema aceasta ar fi eliminată dacă în România ar funcţiona sistemul “school after school”, iar copiii ar avea la şcoală, ca la americani, dulăpiorul propriu pentru cărţi şi caiete. Chiar dacă statul ar găsi bani să pună pe picioare un asemenea sistem, rămâne o problemă: românul e prea sărac să-şi tină copilul într-o şcoală concepută după model occidental.


InfoPlus: Secretarul de stat Zvetlana Preoteasa îi dă replica ministrului Nicolăescu
„E o propunere foarte bună, cu toţii ne-am dori ca elevii ca să înveţe de dimineaţă, dar spaţiul nu ne permite. În lege se spune foarte clar că elevii din clasele I-IV învaţă obligatoriu de dimineaţă. Cât despre elevii de gimnaziu şi de liceu, e mai greu să înveţe toţi de dimineaţă, pentru că în 50% dintre şcolile din mediul urban se învaţă încă în două schimburi. Am avut multe alte consultări cu Ministerul Sănătăţii, dar strict pe acestă problemă, nu, niciodată!”

Sursa: Gandul

Proiectul se află în dezbatere publică până pe 10 septembrie.

luni, 18 august 2008

Copiii ai căror părinţi lucrează în UE pot primi alocaţii mai mari

Copiii românilor care muncesc legal în state UE pot primi cuantumul alocaţiei de stat care se acordă în ţara unde lucrează părinţii, însă numărul solicitărilor făcute de români este deocamdată redus, a declarat pentru MEDIAFAX, Theodora Bertzi, secretar de stat în Ministerul Muncii.

Secretarul de stat în Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES) Theodora Bertzi a precizat că, potrivit Regulamentului european 1408, copiii români care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate pot beneficia de alocaţie de stat mai mare decât cea oferită în România, cu condiţia ca cetăţenii români să lucreze legal în ţara respectivă.
Potrivit documentului european, dacă valoarea alocaţiei în statul în care muncesc unul sau ambii părinţi este mai mare decât în ţara de origine, copilul poate primi alocaţia mai mare.
"Spre exemplu, dacă părintele lucrează în Spania şi copilul locuieşte în România, alocaţia se transmite în România. Altfel spus, dacă alocaţia din Spania este mai mare decât în România, statul respectiv plăteşte un complement diferenţial. Copilul ia alocaţia prevăzută de legislaţia din România şi primeşte diferenţa din Spania", a declarat Theodora Bertzi.

În situaţia în care părinţii lucrează în ţări diferite, iar copilul rămâne în România, aceştia pot alege alocaţia cea mai mare care se acordă în cele trei state.

"Regula de bază este că prestaţia se acordă de către statul în care părintele îşi desfăşoară activitatea. Indiferent de statul membru de reşedinţă al cetăţeanului migrant şi al familiei sale, dreptul e acordat de statul în care îşi desfăşoară activitatea. Dacă copiii se mută cu părinţii într-un alt stat membru, se suspendă plata alocaţiei de stat pentru copii din România, urmând ca ea să fie plătită de statul în care s-au mutat", a explicat secretarul de stat.

Potrivit datelor înregistrate de MMFES, de la 1 ianuarie 2007 au fost suspendate drepturile pentru prestaţii familiale în 1.200 de cazuri, 1.000 dintre acestea fiind alocaţii de stat pentru copii şi 200 indemnizaţii de creştere a copilului.

Prestaţiile familiale din România care intră sub incidenţa Regulamentului 1408 sunt: alocaţia de stat pentru copii, acordată în baza Legii nr. 61/1993, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia pentru creşterea copilului şi stimulentul lunar, acordată în baza OUG nr. 148/2005 şi indemnizaţiile speciale pentru creşterea copilului cu handicap.

Cele mai multe formulare europene completate de România, în baza cărora se exportă prestaţiile familiale, au fost trimise în Italia (180), Spania (120) şi Germania (aproximativ 40). Cele mai multe solicitări de exportare a alocaţiilor de stat au fost în judeţele Mureş (360), Satu Mare şi Suceava (aproximativ 230 fiecare), Braşov (220) şi Constanţa (170). La polul opus se află judeţele Ialomiţa, Ilfov şi Călăraşi.

De asemenea, au mai fost completate aproximativ 3.500 de formulare europene la solicitarea unui stat membru, iar numărul formularelor iniţiate de instituţiile competente din România şi adresate instituţiilor din alte state membre este de aproximativ 450.

Cele mai multe formulare europene trimise în România de la 1 ianuarie 2007 sunt din Italia (964), Ungaria (796) şi Germania (558).

Secretarul de stat a precizat că Regulamentul 1408 se aplică tuturor statelor membre, dar şi în Norvegia, Liechtenstein, Islanda (adică ţările Zonei Economice Europene) şi în Elveţia.

Beneficiază de prevederile Regulamentului european salariaţii şi lucrătorii independenţi care au reşedinţa într-un stat membru al Uniunii Europene, care desfăşoară o activitate salarială sau independentă într-un stat membru şi care îşi exercită dreptul la libera circulaţie în interiorul UE, persoanele aflate în şomaj ca urmare a unei activităţi salariale sau independente desfăşurate într-un stat membru şi titularii de pensie care au copii în întreţinere.

Persoanele care doresc să solicite plata alocaţiei de stat sau a oricărei prestaţii sociale dintr-un alt stat, trebuie să se adreseze instituţiilor competente din statul în care lucrează. După completarea formularelor europene, dosarul este trimis în România pentru confirmarea unor date referitoare la domiciliu, stare civilă sau număr de copii, după care este retrimis în statul în care este angajat solicitantul.

Theodora Bertzi a declarat că solicitarea poate fi făcută şi în România. Părintele rămas cu copilul trebuie să se adreseze Direcţiei Judeţene de Muncă şi Protecţie Socială, abilitată, până la înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, să se ocupe de aceste solicitări.

"Important este să încurajăm părinţii să se ducă să lucreze legal, pentru că în acest fel au drepturi atât copiii lor, cât şi ei", a mai spus secretarul de stat.


Sursa: Mediafax

joi, 14 august 2008

Obezitatea infantila (2): sfaturi practice

Depistarea din timp a acestei maladii in randul copiilor poate fi cheia catre corijarea regimului alimentar al acestora si indrumarea lor catre un stil de viata normal. Demersul necesita tot sprijinul parintilor si al familiei. Iata cateva sfaturi in acest sens:


  • Nu puneti copilul sa tina regim, ci ajustati obiceiurile alimentare ale celorlalti membri ai familiei! Este esential pentru el sa inteleaga ca nu este cu nimic diferit fata de restul, ca nu este tratat diferential, si, mai ales, ca nu a gresit cu nimic. In plus, o dieta echilibrata si sanatoasa nu strica nimanui.
  • Nu separati copilul de familie, indiferent de activitatea pe care o desfasurati! Fireste, sfatul se aplica si in cazul servirii meselor. Incercati sa nu trisati, mancand in afara orarului prestabilit, pentru a nu-i ingreuna copilului efortul de a slabi.
  • Nu mancati in fata televizorului! Prin aceasta practica, creste cantitatea de mancare ingerata, si se adauga astfel calorii inutile. In plus, obiceiul dauneaza pe termen lung, si se pastreaza inclusiv pe perioada maturitatii. Din pacate, situatia se poate complica daca se asociaza cu alte tulburari nervoase.
  • Limitati cantitatea de mancare pe care o are copilul la dispozitie! Strangeti masa imediat ce termina toata lumea de mancat, pentru a evita eventualele tentatii. Nu suplimentati sub nicio forma portiile recomandate de nutritionist! Orice exceptie se poate transforma in obicei, iar copiii stiu asta foarte bine.
  • Nu mancati repede! Creierul primeste mesajul satietatii dupa aproximativ 15 minute, astfel incat masticatia si ingurgitarea trebuie sa aiba un ritm moderat. Asteptati sa termine toata lumea mancarea de farfurie, inainte de a servi felul urmator.
  • Nu fortati copilul sa termine de mancat, si nu-l obligati sa aleaga feluri care nu ii plac! Intotdeauna exista variante alternative in ceea ce priveste arta culinara, astfel incat n-ar trebui sa fie foarte greu sa alegeti ceva pe placul micutului.
  • Nu serviti copilului paine si prajituri la micul dejun sau inainte de culcare! Renuntati la sucurile carbogazoase si la dulciuri, pe care le puteti substitui prin sucuri naturale de fructe sau miere de albine.
  • Produsele lactate trebuie evitate pe cat posibil; limitati prezenta acestora in dieta celui mic, prin servirea unui singur astfel de produs pe zi!
  • O singura portie de carne pe zi, indiferent de ce tip ar fi aceasta, dar niciodata inainte de culcare. Sintetizarea carnii consuma multe resurse energetice, si cum metabolismul incetineste pe parcursul noptii, epuizarea organismului este cu totul inutila.
  • Apa joaca un rol foarte important in prevenirea obezitatii la copii si nu numai. Asigurati-va ca primeste suficienta, oridecateori ii e sete!
Pe langa aceste dispozitii generale (particularizate in cadrul unui regim alimentar emis de medic) legate de mancare, copiii predispusi la obezitate, precum si cei care arata deja semne ale acestei maladii, trebuie neaparat sa desfasoare si un program de activitate fizica, zilnica, nu foarte solicitanta, dar regulata. Invatati-va copilul sa urce scarile, in loc sa ia liftul, sa vina pe jos acasa, in loc sa apeleze la autobuz, si obisnuiti-va sa-l scoateti la plimbare cat mai des cu putinta! Daca nu are inca bicicleta, cumparati-i una!

O alta dificultate pe care o intampina parintii in depistarea la timp a obezitatii infantile este aceea ca nu se pricep sa aproximeze corect indicii de masa corporala ai copiilor lor. Multi nu stiu cum anume trebuie sa arate acestia in deiferite stadii de dezvoltare, si nici ce inaltime/greutate presupune fiecare varsta in parte.

Am gasit articolul aici.

miercuri, 13 august 2008

Aspecte psihologice ale obezitatii infantile


Cresterea obezitatii la copil si adolescent reprezinta in lumea intreaga o problema sociala care trebuie luata in serios. In Romania, obezitatea infantila a capatat proportiile unei epidemii. Aproape 20% dintre copii sunt supraponderali sau excesiv de grasi.

Obezitatea pune tot mai mult stapanire pe copiii din Romania. Alarmati de cresterea galopanta a acestui flagel, medicii pediatri, endocrinologii si nutritionistii avertizeaza ca in lipsa unor masuri concrete „explozia” obezitatii infantile va fi foarte greu de controlat.

Cum putem preveni obezitatea infantila?

Indiferent care sunt cauzele surplusului de kilograme, NU puneti niciodata copilul la regim alimentar fara sfatul sau supravegherea unui medic.Niciodata nu trebuie impus un regim drastic. Obiectivul este de a modifica durabil modul de viata prin invatarea unei alimentatii echilibrate. A exclude definitiv alimente “interzise” tip cartofi prajiti, inghetata, prajituri este complet ineficace.
Inca de la nasterea copilului, este bine sa se opteze pentru alaptarea naturala (la san) ca mijloc de a evita surplusul de kilograme la nou-nascut. Daca va lipseste timpul de a face sport cu copilul dvs., il puteti orienta catre diferite cluburi, scoli sportive. Evitati sa-i oferiti sau sa-i fie la indemana bauturi carbogazoase, bogate in zaharuri, care pot reprezenta usor 25% din aportul caloric pentru o zi. Asigurati-va ca nu are acces la dulciurile din casa si evitati sa cumparati alimente nu tocmai bune pentru greutate (ciocolata, produse de patiserie, bomboane etc.)Incercati sa-l faceti sa inteleaga ca alimentele trebuie consumate la intervale regulate(mesele zilei) si ca nu poate rontai toata ziua.

Cum reactionam?

Sa slabim, dar cum?Asocierea dieta-acitivitate fizica da intodeauna cele mai bune rezultate. In toate cazurile trebuie acoperite necesitatile de crestere. Regimul trebuie sa fie bland, progresiv, respectand gusturile copilului. Este necesar ca acesta sa reinvete sa se alimenteze, in functie de ce ii place sa manance. Familia trebuie sa se implice practic:
  • mesele trebuie structurate;
  • ratia alimentara cotidiana necesara pentru o zi trebuie repartizata pe toata durata zilei;
  • micul dejun trebuie inclus obligatoriu in programul alimentar.
Iata cateva reguli de baza pentru a fi in forma, a manca bine si a pastra vitalitatea copilului dumneavoastra: Trioul de baza trebuie respectat: 50-55% din energie sub forma de glucide, 30-35% lipide, 10-15% proteine.

Varietatea alimentelor se impune:
  • carne, peste, oua – 1-2 ori pe zi
  • lactate, cel putin de 3 ori pe zi
  • legume si fructe, minim 5 portii pe zi, 3 portii de fructe, 1 portie de cruditati si 1 portie de legume fierte
  • cereale, paine, fainoase la fiecare masa
  • grasimi, numai pentru asezonare (de preferat uleiurile presate la rece, de masline, rapita sau nuca).
Nu sariti peste mese! De regula, se recomanda 3 mese pe zi (mic dejun, pranz si cina la care se adauga si o gustare dupa amiaza, necesara in mod special copiilor pentru a se reincarca cu energie si pentru a evita rontaitul dinainte de cina). Copiii trebuie sa bea 1,5 - 2 litri de apa pe zi, ceaiuri neindulcite, supe slabe, sucuri de fructe si legume.

Miscarea este importanta! Antrenati-va copilul in activitati fizice, fie ele si in interiorul casei.

Binefacerile activitatii fizice

Practicarea regulata a unei activitati fizice sportive:
  • favorizeaza pierderea kilogramelor si dezvoltarea muschilor;
  • limiteaza reingrasarea;
  • favorizeaza socializarea copilului, ceea ce are o buna influenta pentru psihic.
Sfaturi pentru marirea activitatii fizice cotidiene:
  • intoarcerea pe jos de la scoala (daca aceasta e prea departe, coborarea din autobuz cu o statie inainte);
  • urcarea treptelor din imobil, evitarea ascensorului;
  • plimbarea cainelui mai mult si mai des;
  • mai putin timp petrecut in fata televizorului.

Nu ezitati sa orientati copilul catre o activitate fizica sustinuta, in concordanta cu dorintele si capacitatile lui!

Sustinerea psihologica

Atentie! Problemele psihologice sunt adesea cauzele esecului sau abandonului unui regim alimentar si/sau de viata a unui copil obez. Rolul parintilor este esential. Ei trebuie :
  • sa inteleaga motivele surplusului de greutate;
  • sa inteleaga bazele unei alimentatii echilibrate;
  • sa ghideze (dupa sfaturile medicului) copilul in invatarea unui comportament alimentar personal de lunga durata;
  • sa demonstreze tact, astfel incat sa nu fie exagerat de intruzivi in deciziile alimentare ale copilului, dar in acelasi timp sa fie fermi.

Madalina Lupu, psiholog, specializare psihologie infantila

luni, 11 august 2008

Copiii disparuti – o problema reala

Dragele noastre,

Dorim sa continuam subiectul despre care v-am vorbit aici, pentru ca, din pacate, tema este de actualitate si are un impact major asupra multor familii, o consecinta grava fiind cresterea numarului de copii disparuti, decedati sau abuzati sexual.

Astfel, 3.000 de familii de romani se confrunta cu plecarea unuia dintre copiii lor de acasa, fie din cauza neglijentei parintilor, lipsei de comunicare, anturajului sau a unor fenomene externe de familie (copii care dispar de acasa in imprejurari dramatice, copii care sunt gasiti morti sau maltratati sexual). O parte din dramele - simbol ale acestor familii au fost prezentate de Stirile PRO TV in cadrul celei de-a treia parti a campaniei “Tu stii ce mai face copilul tau?”, demarata impreuna cu Centrul roman pentru copii disparuti si exploatati sexual FOCUS. Asa cum aflam de pe site-ul PRO TV, de la demararea campaniei, multi dintre telespectatori au dat o mana de ajutor la gasirea copiilor care au fost prezentati in reportaje, scriind fie pe www.protv.ro, fie pe www.copiidisparuti.ro.

Un articol pe aceasta tema am gasit pe site-ul PRO TV, la sectiunea dedicata acestei campanii:

400 de copii, dispăruţi în evidenţele Poliţiei

România nu are încă un sistem performant pentru rezolvarea cazurilor de acest gen, iar experienţa ultimilor ani consemnează multe erori grave din partea anchetatorilor - poliţişti puţini, prost plătiţi şi neglijenţi.

Părinţi nepăsători, care deseori nu au grijă de copiii lor. Sunt doar câteva dintre personajele principale, în cele mai frecvente scenarii legate de dispariţiile celor mici. Iar asta, în condiţiile în care, spun specialiştii, fenomenul de-abia începe să se facă simţit şi în România.

Copii dispăruţi, găsiţi morţi, după anchete superficiale. Copii încă negăsiţi, după ani întregi de absenţă de-acasă. Un sistem slab administrat, cu prea puţine resurse. La ora actuală, doar câte doi sau cel mult trei oameni din fiecare inspectorat judeţean de poliţie se ocupă de zecile de cazuri de copii dispăruţi. De multe ori sunt obosiţi, pentru că fac şi urmăriri de infractori sau identificări de cadavre şi pentru că ajung să lucreze chiar şi zeci de ore fără pauză.

Anual, în România se înregistrează peste 3.000 de cazuri de dispariţii. Aproape 400 de copii nu s-au întors nici până acum acasă. Majoritatea pleacă de-acasă de bunăvoie. Fug de părinţi violenţi şi nepăsători sau de sărăcie, fără să realizeze că pot fi abuzaţi de persoane cu dizabilităţi psihice, că pot fi forţaţi să cerşească, să muncească la negru sau chiar să se prostitueze.

Cele mai multe dispariţii se întâmplă în oraşe, acolo unde copilul se poate pierde uşor în aglomeraţie, iar jumătate din copiii dispăruţi de-acasă ajung să trăiască în stradă. În goana vieţii de zi cu zi, mulţi adulţi îşi dau seama mult prea târziu că cei mici ar putea fi în pericol şi sesisează poliţia după câteva ore sau chiar zile de la dispariţie.

Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii să memoreze adresa şi un număr de telefon la care să poată fi găsiţi, să ştie că dacă se pierd ar fi mai bine să rămână pe loc şi să se adreseze unui om în uniformă. Trebuie să-i înveţe să spună mereu unde şi cu cine pleacă şi să discute cu cineva de încredere, de fiecare dată când se simt ameninţaţi. Trebuie să se asigure că cei mici ştiu ce riscuri îi aşteaptă dacă pleacă de-acasă. Trebuie să încerce să-i cunoască şi să-i înţeleagă, pentru că altfel riscă să se afle cândva în cele trei procente dintre cazurile de dispariţie despre care statistica rece ne spune că rămân nerezolvate.

Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual - FOCUS a fost înfiinţat în ianuarie 2007 şi este constituit ca asociaţie nonprofit iar scopul sau il reprezinta prevenirea si participarea in solutionarea cazurilor de copii disparuti, rapiti sau exploatati sexual. Orice disparitie a unui copil trebuie anuntata imediat la politie (112) sau prin apelarea numarului gratuit - 0800 822 116, pus la dispozitie de FOCUS.




vineri, 8 august 2008

Sfaturi de vacanta

Dragi mamici,

Pentru ca e perioada concediilor si pentru ca multi parinti incearca sa le ofere copiilor vacanta binemeritata la munte sau la mare, va propunem mai jos cateva sfaturi regasite intr-un articol publicat azi:

Politia si societatea civila lanseaza un ghid cu zece sfaturi pentru ca parintii sa nu-si piarda copiii pe litoral.

Copiii nu trebuie lasati sa se joace nesupravegheati sau sa plece fara permisiunea parintilor, trebuie sa fie invatati dinainte sa nu incerce sa se intoarca singuri, ci sa apeleze la politisti, salvamari si, mai important, sa stie la ce hotel stau, numele si un numar de telefon al parintilor.

Acestea sunt cateva dintre sfaturile de care trebuie sa tina cont parintii care merg la mare cu copiii daca nu vor sa-si piarda odraslele, spun cei de la Centrul Roman pentru copii disparuti si exploatati sexual Focus.

Impreuna cu reprezentantii politiei specializati in prevenirea criminalitatii, ei vor imparti, timp de o luna, pe litoralul Marii Negre evantaie cu decalogul dedicat celor care insotesc copiii, fie ca sunt parinti, tutori sau bunici, pentru a preveni cazurile de disparitie a celor mici.

„Disparitiile copiilor au devenit o realitate ingrijoratoare in Romania. Statisticile Centrului Roman pentru copii disparuti arata varfuri ale disparitiilor de copii mai ales in perioada verii. Anul trecut, in vara, centrul a inregistrat si a monitorizat peste 180 de cazuri de disparitie a copiilor“, a declarat Patrick Danilevici, director de comunicare al Centrului Focus. Acesta spune ca de multe ori este vorba despre neatentia parintilor, care nu se asteapta sa li se intample chiar lor sa le dispara copiii.

„Recomandarea pe care o facem parintilor in cazul in care copilul dispare sau fuge de acasa este sa sune imediat la Centrul Focus, la telverde 0800.822.116 sau la 112 politie si sa comunice toate datele copilului in cauza. Este de dorit ca parintii sa aiba o fotografie cat mai recenta a copilului usurand astfel munca noastra, a politiei si marind astfel sansele de identificare a copilului disparut“, a mai spus Danilevici. Datele Inspectoratului Judetean de Politie Constanta arata ca doar 59 de copii au fost dati disparuti pe litoral vara trecuta.

Decalogul pentru parinti:

• Nu lasati copilul sa se joace nesupravegheat, mai ales in zonele aglomerate.
• Invatati-l ca are voie sa plece doar cu permisiunea dumneavoastra si ca trebuie sa spuna intotdeauna unde si cu cine pleaca.
• Nu-l trimiteti singur la cumparaturi, mai ales in locuri pe care nu le cunoaste.
• Asigurati-va ca stie numele, adresa, numarul de telefon si numele hotelului in care sta.
• Invatati-l ca, in cazul in care se pierde, nu trebuie sa incerce singur sa va caute.
• Daca s-a pierdut, invatati-l sa apeleze la un politist, salvamar, o vanzatoare sau la un adult insotit de un copil.
• In caz de disparitie, alertati imediat politia la 112 sau Focus la 0800.822.116.
• Invatati-l sa spuna cuiva in care are incredere daca se simte speriat sau amenintat.
• Asigurati-va ca va spune intotdeauna NU persoanelor care, sub diferite pretexte, ii cer sa le insoteasca.
• Invatati-l ca exista intotdeauna cineva care il poate ajuta.

luni, 4 august 2008

Lista alimentelor care nu trebuie vandute in incinta scolilor, supusa dezbaterii publice

Dragele mele,

Am gasit azi un articol extrem de interesant pe portalul de stiri hotnews, care ne informeaza despre initiativa Ministerului Sanatatii de a supune atentiei publice lista cu alimentele cu continut ridicat de zahar, grasimi si sare care nu se vor mai vinde in interiorul scolilor si gradinitelor. Am incercat sa gasim si adresa de internet unde este afisat acest proiect pentru a da ocazia mamicilor noastre sa isi exprime parerea vis-à-vis de acest subiect insa nu am reusit pana la ora la care va scriem sa facem acest lucru. Se pare ca aceasta decizie a Ministerului Sanatatii a ramas la statutul de intentie, cel putin pentru moment. Promitem sa va tinem la curent cu ce se intampla pe site-ul Ministerului Sanatatii, iar pana vom afla noi unde sa ne spunem parerea, cititi stirea mai jos:

Ministerul Sanatatii supune dezbaterii publice, incepand de astazi, lista alimentelor cu continut ridicat de zahar, grasimi şi sare care nu vor mai putea fi comercializate in incinta gradinitelor si scolilor. Pe lista, inca provizorie, figureaza alimentele care au peste 300 Kcal pe unitatea de vanzare, mai putin sandvisurile, care vor putea avea până la 350 Kcal. Elevii şi prescolarii nu vor mai putea cumpara de la magazinele din scoli, chips-uri, hamburgeri, pizza, cartofi prajiti, prajituri sau sucuri carbogazoase cu continut mare de zahar.

Presedintele Romalimenta, Sorin Minea, sustine ca autoritatile au gresit elaborand o lista cu alimentele ce nu vor putea fi comercializate si crede ca aceasta trebuia sa le contina pe cele care se pot vinde in scoli, informeaza Radio Romania Actualitati.

Ministerul Sanatatii a alcatuit lista dupa ce Parlamentul a aprobat, in aceasta primavara, legea privind interzicerea comercializarii de alimente nesanatoase in incinta unitatilor scolare, asa-numita Lege anti fast-food.

Potrivit BBC in mai 2008 Conducerea Autorităţii de Sănătate Publică din subordinea ministerului susţinea că o astfel de listă este greu de întocmit şi că ar putea să fie ignorată chiar de copii. Directorul Autorităţii de Sănătate Publică din subordinea Ministerului Sănătăţii, doctorul Florentina Furtunescu, spune că reprezentanţii ministerului au ridicat obiecţii la legea împotriva alimentelor nesănătoase din şcoli încă de când acest proiect se discuta în Parlament. "Noi ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu criteriile ştiinţifice disponibile la ora actuală pe baza cărora să întocmim o listă de aşa-numite alimente interzise sau nerecomandate. Şi depinde foarte mult cum reuşeşti să imprimi unui copil să facă acest lucru. Copilul poate să-şi cumpere un anumit produs de la chioşcul de lângă şcoală", spune Florentina Furtunescu.

Ministerul sănătăţii are îndoieli că poate interzice mâncarea fast-food în şcoli. Însă părinţii şi copiii au deja o idee despre ce înseamnă fast-food. Adică hamburgeri, chipsuri sau sucuri acidulate. Iar părinţii par să fie de acord cu legea care interzice acest tip de alimente în şcoli. Unii părinţi spun că îşi feresc copiii de alimentele nesănătoase pregătindu-le pachete cu mâncare de acasă.

Depinde asadar mult de noi, parintii. Intr-adevar, pachetul de acasa poate rezolva in parte problema alimentatiei necorespunzatoare la care copiii nostri sunt expusi in drumul spre scoala, in pauza mare, etc. Chiar daca poate parea mai comod sa dam copilului bani de buzunar pentru a-si cumpara gustarea din pauza mare, ar trebui sa ne gandim ca minimul efort de a pregati ceva in casa - inclusiv prajituri si dulciuri - si atentia permanenta, educatia alimentara facuta in casa ne feresc puiul de multe boli. Am inceput sa avem si noi probleme cu obezitatea la copii, afectiune care trage dupa sine multe alte boli grave care umbresc dezvoltarea copiilor nostri.
Sa avem mai multa grija, asadar ... si sa luptam impotriva produselor ademenitoare care ii pot tenta pe micuti.